Muntii Trascău: Cheile Rîmețului, Boțani, Tecșești

Data publicării: 27 nov 2018

O nouă zi de toamnă cu vreme frumoasă se anunţă după mijloc de octombrie. După îndelungi analize am hotărât să facem un circuit care să includă Cheile Rîmețului. Aşadar, dis-de-dimineaţă plec împreună cu Radu Săftoiu spre Valea Geoagiului. În drum undeva după Alba Iulia ne atrage atenţia o reclamă mare: Ciorba de păsulă cu ciolan afumat. Ne-am gândit la ea toată ziua.

Trecem pe lângă Mănăstirea Râmeţ, iar apoi, după ce se termină asfaltul, ţinem un drum forestier distanţă de vreo 3-4 km. Parcam la intersecţia acestui drum forestier cu marcajul cruce galbenă ce coboară de la Tecsesti.

Ne echipăm conştiincioşi, ne luăm cu noi şi papuci de apă. Nici unul dintre noi nu mai fusese prin aceste chei, iar din tot ceea ce citisem rezultă că la un moment dat trebuie să treci prin apă.

Continuăm pe drum. Înainte de intrarea în chei este o poiană mare, un loc ideal de pus cortul. Avem de urmat deocamdată două marcaje: cruce albastră, care ţine firul apei şi triunghi albastru care merge pe sus, pe Brâna Caprelor. Ambele se întâlnesc înainte de satul Cheia.

Noi urmează să mergem prin chei. Ne-am putea întoarce pe Brâna Caprelor însă am termina traseul prea repede şi ar fi chiar păcat să nu lungim o zi frumoasă ca asta.



Râul are debitul scăzut ceea ce pentru noi este o veste bună. Ajungem în chei şi dăm de primele amenajări: nişte scoabe ce te ajută să cobori. Şi traseul continuă cam în aceeaşi notă. Cu scoabe, plasate mai sus sau mai jos de apă, cu stânca şlefuită şi alunecoasă de la atâţia paşi. Marcajul este în general pus acolo unde este necesară traversarea râului.

Ajungem înainte de un mare portal de piatră prin care trece apă. Înainte de acesta traseele se despart. În dreapta pleacă triunghiul albastru ce merge pe Brâna Caprelor. Care debutează în forţă: cu câteva scoabe şi un cablu ce urca printr-o crăpătură de nu i se vede capătul.

 

Noi ţinem însă valea. Contrar a ceea ce credeam eu, portalul poate fi ocolit fiindcă nu uneşte cei doi versanţi, ci e doar o extensie a unuia dintre ei. Locul este spectaculos, îţi dă aşa o senzaţie de intrare în altă lume. Ceea ce de fapt se şi întâmplă.

Puţin mai sus începe o zonă mai accidentată care e musai să o parcurgi cu atenţie. Asta dacă nu îţi doreşti o baie neprogramată. Ajungem apoi într-un loc în care pereţii se apropie foarte mult. Aici traseul a fost amenajat cu scoabe şi cabluri.











Şi iată ce fac doi bărbaţi maturi când dau de aşa ceva.

Probabil asta a fost cea mai strâmtă zonă din chei. După asta urmează partea cea mai alunecoasă şi cea mai periculoasă. Este vorba de un traverseu la câţiva metri deasupra apei. Deşi sunt şi aici scoabe şi cabluri, trecerea e delicată. Scoabele sunt destul de depărtate una de alta, aşadar trebuie să te crăceşti serios. Mi-e milă de cei cu picioare scurte care ajung pe aici.







Apoi de pe scoabe trecerea se face pe stâncă într-un alunecos. Colac peste pupăză, cablul este smuls cu tot cu piton, deci nu este utilizabil. Noroc că avem şi câteva prize bune pentru mâini. Apoi urmează o coborâre pe scoabe. Mult e până ajungi cum trebuie la cea mai de sus.

Trecem cu bine de acest pasaj şi împreună cu Radu tragem concluzia: aici e chiar periculos.





În fine, traseul se mai calmează aparent însă avem parte de alte provocări. Acestea constau acum în traversarea râului şi echilibristică pe bolovani. Ne tot întrebam unul pe altul dacă să ne punem sau nu papucii de apă. Hotărâm că nu. Mai avem parte de o lungă traversare pe scoabe şi cabluri. Asta a fost boboc.





Apoi alte şi alte traversări, de ne-am plictisit. Din păcate Radu a trebuit să aducă ofrande Zeului Poseidon, bineînţeles cu o căzătură în apă. Eu am reuşit să scap uscat.

Într-un final am ajuns la capătul de sus al cheilor. Poteca se calmează, revine şi marcajul triunghi albastru, apar primele șuri cu design specific Made în Munţii Trăscău.

Ajungem în satul Cheia. Biserica arata surprinzător de bine, pare să fi fost renovată. Am mai ajuns aici prin 2012. Povestea acelei ture o vedeţi aici:

http://bogdanbalaban.ro/258.html

Zonal este total schimbată. Dacă atunci în acest loc nu există nimic, acum văd o curte două case tradiţionale. Şi oameni. Asta într-o localitate în care cuvintele de ordine sunt pustiirea şi depopularea. Mergem să cercetăm mai îndeaproape.

Ne întâmpină o fetiţă care îl cheamă pe tatăl ei. Ne salutăm, iar domnul ne invită în curte:

Haideţi, să nu discutăm peste gard.

Pe domn în cheamă Gabi şi ne spune că s-a mutat aici în urmă cu 5 ani împreună cu soţia şi cei doi copii. Au lăsat viaţa de la Bucureşti pentru una mai simplă, mai aproape de natură. Cei doi copii sunt simpatici şi au explorat împrejurimile cunoscându-le foarte bine.

De la Gabi mai aflăm de o peşteră aflată în cătunul Botani, unde oamenii îşi adăpostesc oile, dar şi de un sătuc cu case de lut aflat în construcţie lângă Tecșești. În curte mai erau doi tipi. Unul dintre ei îşi făcea o lucrare de doctorat având ca temă arhitectura tradiţională din Munţii Trăscău. Celălalt era italian şi era profesorul coordonator. Împreună cu fetiţa lui Gabi, Alice, urmau să plece să vadă câteva şuri şi case tradiţionale.

Gabi ne-a spus că perioada de adaptare a fost lungă. Vroia să facă totul repede, obişnuit cu ritmul de viaţă alert al Capitalei.

- Tu nu stai mult aici! Îi spuneau localnicii. Dar iată că au trecut aproape 6 ani.

Ne luăm rămas de la Gabi şi familia sa, poposim un moment lângă vechea şcoală din Cheia. Trecem apa pe o punte şi urmăm marcajul triunghi albastru spre Boțani.

 






Poteca este minunată, ne poartă pe plaiuri cu belvederi, cu case părăsite, cu izvoare, cu frunze galbene şi mere gustoase.

La final coborâm spre Botani. Vedem stâna, oile şi peştera. Însă nu pare să fie vreo mişcare pe la casă. Ne iau în primire câinii pe care însă reuşim să îi ţinem la distanţă.

Mergem pe lângă apă şi ajungem la casa lui Pompiliu Botan, un om de toată ispravă. În urmă cu ani şi ani am pus cortul în curte la el. Speram să îl găsim acasă, dar n-a fost să fie. Nici numărul său de telefon nu mai este valabil.

Facem o pauză de masă în speranţa că până mâncăm apare cineva. Nu vedem decât o bătrână venită de pe o vale şi care este la ceva distanţă de noi. Şi care dispare rapid. Mai mergem încă vreo 200m până la o casa locuită însă destul de derapanata. Aici părăsim marcajul pentru valea din stânga. Ideea este să prindem un vechi drum forestier care duce la Tecsesti. Dacă nu ştii zonă, dacă nu ai mai fost pe aici, este greu de găsit.

Din fericire ştiam unde este începutul şi de acolo lucrurile au fost simple. Am urcat serpentinele şi într-un final am dat de un drum adevărat ce pare că este circulat. Acesta ne scoate în Platoul Tecșești.

Cum ieşim din pădure vedem şi spectaculoasă Piatra a Ceţii. Aaa, şi brânduşe de toamnă. Mergem printr-o lungă poiană şi dăm şi de o..rulotă. Ea este punctul de reper pentru a ajunge la satul cu case de lut.

Cum ieşim din pădure vedem şi spectaculoasă Piatra a Ceţii. Aaa, şi brânduşe de toamnă. Mergem printr-o lungă poiană şi dăm şi de o..rulotă. Ea este punctul de reper pentru a ajunge la satul cu case de lut.













Locul este părăsit acum. Căsuţele sunt foarte drăguţe şi fotogenice. Înăuntru sunt rafturi din crengi împletite şu paturi, de asemenea din împletituri. A fost construit şi un cuptor. Mai există şi un leagăn, mese și undeva este chiar şi apă curentă.

Impresia pe mi-a lăsat-o mie acest loc este următoarea: aici vin oameni să fumeze ceva. Se pare că şi Radu s-a gândit la fel.

În realitate cei care au iniţiat acest proiect doresc să creeze un punct de atracţie în Tecșești. Acesta ar trebui să creeze interes pentru turişti care ar urma să fie cazaţi în casele din sat sau în căsuţele de lut. Interesantă inițiativa, le urăm succes.















După ce plecăm de la căsuţele de lut prindem o potecă faină ce merge cam pe deasupra satului Tecșești. Este timpul ca toamna să îşi desfăşoare spectacolul în faţa noastră. Prea multe nu sunt de spus: e o simfonie de culori, de peisaje, de stare de bine.

Mergem mult pe o largă curbă de nivel care la un moment dat întâlneşte marcajul cruce galbenă ce coboară în Valea Mănăstirii exact unde ne-am lăsat maşina. Facem o pauză consistentă în ideea de a ne bucura de ultimele raze de soare. În depărtare încep însă să se audă tunete.

Coborârea se face pe o potecă largă plină de frunze. Trecem prin vreo două poieni, avem belvedere către unul din versanţii impresionanţi ai Cheilor Rimetului. Şi într-un final ajungem în vale, la maşina noastră.

A fost o zi cu adevărat reuşită, asta a fost concluzia amândurora. Plecăm spre casă nu însă fără a ne opri la Sântimbru pentru a ne potoli foamea, bineînţeles, cu o ciorbă de pasula.

Despre zona aceasta TVR a făcut un reportaj frumos. Vă invit să îl urmăriţi aici:

https://www.youtube.com/watch?v=EgCdgAXZH04

Şi la final rezumatul:
Traseu:
Valea Mănăstirii - Cheile Rîmețului - Sat Cheia( cruce albastră) - Boțani( triunghi albastru) - Tecșești( nemarcat) - Valea Mănăstirii( cruce galbenă)
Durata: 8 ore

Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 5

  • Grigoras Alexandru

    28 nov 2018 07:28:10

    Frumos ! Tot zic ca ajung si eu pe acolo dar nu am reusit pana acuma. Poate la anul...

  • Munteanu Eduard

    10 dec 2018 07:31:24

    Daca, marfa, Eu am fost doar in chei de cateva ori, nu am mers si mai departe.

  • george isac

    12 dec 2018 16:50:31

    Într-o planificare pentru Apuseni la anul voi încerca să parcurg și această zonă.Frumos,merită.

  • Iordan Viorel Laurentiu

    21 mai 2020 11:24:32

    Foarte frumoasa zona, am fost si eu in zlna Cheia si doresc sa stiu daca se fac plecari in grup, cand si cum, vreau sa iau parte la aceste drumetii, multumesc

  • Bogdan

    25 mai 2020 18:32:56

    Cel mai bine ar fi sa va inscrieti pe grupul de email zileprinmunti@googlegroups.com. Acolo se posteaza excursiile noastre.

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024