Bosnia - Hertegovina: Vrelo Bosne, Jahorina, Visegrad
Data publicării: 14 aug 2019
La finalul călătoriei în Sarajevo am vizitat şi două obiective din împrejurimile oraşului. Primul a past parcul Vrelo Bosne, aflat cam la 10 km de capitală bosniacă. Se ajunge destul de uşor, sunt destule indicatoare.
Vrelo Bosne
La capătul drumului cu maşina ne aşteaptă o parcare destul de mică. Găsim loc şi plătim parcarea. După câteva zeci de metri suntem la intrarea în parc. Şi aici se plăteşte o taxă de 3 mărci bosniace. Taxa însă diferă în funcţie de cât timp veţi petrece acolo.
Vrelo Bosne ( în traducere: Izvorul Râului Bosna) este de fapt un parc public de 603 ha la poalele muntelui Igman, la periferia orașului Sarajevo. Este un loc de relaxare cu alei, lacuri, râuri şi mulţi copaci.
Prea multe nu ar fi de spus aici, lăsăm doar pozele sa vorbească. Vrelo Bosne este declarat monument natural și este protejat încă din 1954.
Jahorina
După ce am părăsit micul paradis de la Vrelo Bosne ne-am îndreptat spre zona montană Jahorina. Aici a fost locul de desfăşurare al Jocurilor Olimpice de Iarnă din 1984. Fie consemnând numai acest fapt vă puteţi da seama ce însemna odată Iugoslavia şi ce putere avea.
Jahorina este cam la 40 de km de Sarajevo. A rămas în urma Jocurilor Olimpice cu o infrastructură foarte bună pentru sporturile de iarnă. Aşadar există multe spaţii de cazare, instalaţii de transport pe cablu, pîrtii de schi şi trasee de drumeţie. Cel mai înalt vârf din zonă se Bjelasnica şi are 2067m.
Visegrad
De la Jahorina am plecat spre oraşul Visegrad aflat la graniţa cu Serbia. A fost un drum lung de vreo 3 ore care ne-a dus din nou pe malul rîului Drina. Drumul a fost destul de prost cu multe tunele fără lumină şi în care curgea apă.
La Visegrad am avut baftă de un loc de cazare absolut minunat: Pansion Jelena. Căsuţa noastră de astăzi se găseşte pe un deal şi are o belvedere foarte frumoasă. Gazdele au fost şi ele de nota 10.
După-amiază am ieşit la plimbare în oraş. Ne-am început periplul începând de la podul Mehmet Pasa Sokolovic. Acesta este fără îndoială simbolul oraşului Visegrad şi este inclus în patrimoniul mondial UNESCO.
Podul a fost construit în 1577 de către arhitectul curții otomane Mimar Sinandin ordinele marelui vizir Mehmed Paša Sokolović. El numără 11 arce, ce se întind între 11 și 15 metri, și o rampă de acces în unghi drept cu patru arce pe malul stâng al râului. Podul lung de 179,5 metri este o operă reprezentativă a lui Mimar Koca Sinan, unul dintre cei mai mari arhitecți și ingineri ai perioadei otomane clasice, contemporan cu Renașterea italiană, cu care opera sa poate fi comparată.
În timpul războiului din 1992–1995, podul a fost locul unui brutal masacru, în care un mare număr de civili bosniaci au fost uciși de armata sârbă bosniacă.
La baza podului exista un debarcader unde sunt acostate vaporase. Cu acestea puteti face o plimbare pe Drina.
Centrul orasului se afla pe o peninsula aflata intre riul Drina si riul Rzav, afluent al Drinei. Si este legat de numele lui Ivo Andric, scriitor iugoslav castigator al premiului Nobel in 1961. Cea mai cunoscuta carte a sa este romanul istoric “E un pod pe Drina”. Actiunea e intinsa pe o perioada de patru secole, de la stapanirea otomana pina la cea austro-ungara.
Regizorul Emir Kusturica planuieste sa faca un film dupa acest roman si pentru asta a cosntruit un mic orasel numit chiar Andricgrad. Si acesta este parte a Patrimoniului Mondial UNESCO. Mai este numit orasul de Piatra si se afla la proximativ 30 de km de Drvendrad, orasul de lemn, construit linga Mokra Gora, in Serbia, tot de catre Emir Kusturica.
Andricgrad este un complex turistic, cultural, administrativ și educațional. Cu toate acestea, arhitectura este un amestec de epoci diferite, precum și stiluri care au trecut de-a lungul istoriei Visegradului: stilul bizantin, perioada otomană, Renașterea, Clasicismul.
Unele dintre obiectele principale din Andricgrad sunt: institutul lui Ivo Andric, cu un centru pentru limbi slave, Academia de arte plastice, Primăria, Biserica Sfântul Lazăr, Teatrul renascentist, cinema multiplex, hoteluri.
În zilele noastre, Andricgrad este una dintre cele mai semnificative atracții pentru vizitatori din regiune, împreună cu podul Mehmed Pașa şi croaziera cu barca pe râul Drina. Până nu demult o cale ferată cu ecartament îngust lega Visegrad de Mokra Gora pe un traseu foarte frumos ce străbate nişte chei.
Seară am petrecut-o pe terasa pensiunii alături de gazdele noastre.
Am povestit diverse despre România şi despre Bosnia. Am aflat astfel că ei au locuit în Sarajevo până la izbucnirea războiului. Fiind sârbi a trebuit să se retragă apoi la Visegrad spre a scăpa cu viaţă în urma epurărilor etnice. Se plâng la fel ca şi noi de corupţia generalizată care este principala frână în dezvoltarea ţării şi aşezarea ei pe un drum european.
Ne întreabă cum este România de când a fost primită în Uniunea Europeană. Cu bune şi rele eu consider că pentru ţara noastră a fost un pas înainte. Întreb şi eu, natural, cum era mai bine pentru Bosnia, să fie independentă sau parte a Iugoslaviei. Capul familei îmi spune că tot războiul ăla a fost o mascaradă având ca scop împărţirea Iugoslaviei, o ţară bogată şi cu multe resurse la vremea ei.
Bosnia - Herţegovina a fost ultima din cele 6 republici ex-iugoslave vizitate. Mi s-a părut cea mai puţin dezvoltată şi cea mai afectată de război. Amintirile războaielor, masacrelor şi epurărilor pe criterii etnice şi religioase încă sunt vii în mintea locuitorilor. Când îi întrebi în ce relaţii se afla cu cetăţenii de alte naţionalităţi şi religii răspunsul se da astfel, fără excepţie: întâi oamenii răsuflă uşuraţi şi adăugă: Acum e bine.
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole