Grecia: Insula Lefkada
Data publicării: 26 aug 2019
Anul 2019 ne-a adus o nouă călătorie în Grecia de data asta am explorat insula Lefkada, o insulă vestită şi mult lăudată pentru frumuseţea ei. Înainte de asta am studiat puţin ofertele de cazare şi ne-am oprit asupra unei pensiuni din satul Vasiliki.
Drumul a fost lung şi l-am făcut în două etape dormind o noapte la Sofia, în Bulgaria. Apoi am constatat că vecinii bulgari au mai dat drumul la două sectoare de autostradă şi că lucrează intens pentru a lega Bulgaria de Grecia pe o astfel de cale de acces. La momentul acela mai aveau de făcut cam 33 de km într-o zonă ceva mai dificilă, pe cheile raului Struma. Preţul combistibililor este destul de mare în Grecia aşadar este de recomandat să faceţi un plin înainte de ieşirea din Bulgaria.
În Grecia am parcurs un traseu destul de spectaculos pe autostradă. Apoi am luat-o îndrumaţi de GPS spre Lefkada. Undeva am trecut pe un tunel pe sub mare. Am plătit şi o taxă de 3 euro. Pe măsură ce ne-am apropiat peisajul a devenit din ce în ce mai frumos: cu munţi albi, cu mare, cu bărcuţe şi vapoare.
Odată ajunşi în principalul oraş, Lefkada Town, am căutat nişte locuri unde să facem aprovizionare. Găsiţi în oraş 3 supermarketuri mai mari şi foarte bine aprovizionate: AB Vasilopoulos, Eklavenitis, Lidl.
Vasiliki
Către seară am ajuns la Vasiliki iar pensiunea Steven am găsit-o destul de uşor. Se află cumva pe deal, pe o stradă îngustă. Din fericire are suficiente locuri de parcare. Condiţiile sunt foarte bune, două camere curate, fiecare cu baia ei, bucătărie bine utilată şi un balcon generos. Singură hibă e accesul: se urca un etaj pe nişte trepte normale iar de acolo mai ai de parcurs o scară exterioară spiratala din metal. Şi cu doi copii mici nu e chiar distractiv.
Ziua următoare facem cunoştinţă cu staţiunea în care ne aflăm: la o privire mai atentă Vasiliki nu e o staţiune chiar bine pusă la punct. Pe trotuare e cam plin de praf şi buruieni. Dar hai să vedem plaja. Este cu pietre, ca mai toate plajele din Lefkada. Însă odată ce intri în apă este nisip. Faptul că apa nu se adânceşte brusc face plaja din Vasiliki ideală pentru cei cu copii mici. Există şi sectoare amenajate şi sectoare unde se poate sta pe iarbă.
De asemenea Vasiliki este o staţiune frecventată de cei care practică sporturi nautice, În partea vestică a golfului se pare că sunt curenţi potriviţi pentru windsurfing. Copiii sunt foarte entuziasmaţi. George este pentru prima dată la mare şi din fericire nu are frică de apă.
După plajă mergem în zona de promenadă a staţiunii, aflată în zona portului. E plin de taverne, cafenele, terase. Locul este curat, aranjat. Se vând bilete pentru diverse croaziere în diverse configuraţii. Personal mi s-au părut un pic scumpe, însă este şi asta o modalitate de a petrece ziua.
Într-un final ne-am oprit la una din taverne, Delfini pe numele ei. Aici am gustat prima dată o specialitate locală: vinete coapte la care se adăugă carne. O bunătate.
Cape Lefkada
După-amiaza ne ascundem de soarele arzător. Şi dormim bine. Aproape de ora 18 o luăm din loc. Vrem să mergem în Capul Lefkada un loc frumos de belvedere dotat şi cu far. Găsim o scurtătură pe un drum forestier care ne scuteşte de un ocol de câteva zeci de km. Drumul nu e chiar cel mai bun însă poate fi parcurs cu atenţie cu orice fel de maşină. Într-un final dă tot în drumul de asfalt.
De acolo intrăm pe un drum cu multe curbe şi tot coborâm până în zona farului. Locul este superb, cu valuri şi stânci verticale. Din fericire nu e mai nimeni aşa că te poţi bucura în linişte de spectacolul mării. Se spune că apusul cel mai frumos se vede la Capul Lefkada.
De acolo mergem spre o plajă faimoasă, Porto Katsiki. Urcăm cu mașina până într-un loc înalt cu punct de belvedere. Sub noi la câteva zeci de metri este Plaja Egremni. Este considerată cea mai frumoasă plajă a insulei. Însă deocamdată nu este accesibilă decât dinspre mare. Un cutremur produs în anul 2017 s-a soldat cu alunecări de teren care au stricat drumul şi treptele de acces la aceasta plajă.
Porto Katsiki
Noi mergem în continuare spre Porto Katsiki pe un drum îngust unde este ceva deranj cînd întîlnesti alte mașini. Ajungem la o parcare mare iar de acolo coborîm pe scări pînă la malul mării.
Plaja de la Porto Katsiki se află sub o stâncă imensă. Plaja e cu pietre, apa de asemenea e tot cu pietre. Se adânceşte însă rapid. Noi am prins valuri ceea ce m-a făcut să am un plus de precauţie. Recomand să fiţi aici ori dimineaţa devreme ori spre seară că atunci este lume mai puţină şi vă puteţi bucura din plin de ceea ce oferă această plajă.
Plaja Amoussa și împrejurimile sale
În a doua zi ne-am trezit ceva mai târziu şi am ales de dimineaţă o plajă din apropiere numită Amoussa. Plaja asta este ceva mai faină pentru că are şi câteva locuri umbroase. De asemenea în apropiere este şi un beach bar. Apa este incredibil de curată iar în ea se văd cu precizie pietre mari.
Aproape de Amoussa am mai gasit cu ajutorul GPS-ului alte două plaje superbe. Prima este foarte mică, încap acolo pînă în 10 persoane. Se numește Plaja cu Turnuri de Piatra.
Putin mai incolo se găsește Plaja Kastri. Din cite îmi dau seama este o plajă privată iar accesul la ea se poate face fie dinspre mare, fie dintr-o curte. Noi am putut doar să o admiram de undeva de sus. Superbă.
Muntele Elati
Lefkada este o insulă muntoasă şi cum suntem iubitori de munte vă daţi seama că nu am putut rata o plimbare prin munţii insulei. Accesul este destul de simplu fiindcă există o reţea de drumuri asfaltate care te duc până la cel mai înalt vârf din insulă, Vf. Elati, 1157m.
Mergem până în satul Stavros iar de acolo urcăm o grămadă de serpentine până în satul Agios Ilias. Pe măsură ce urcăm drumul se tot îngustează. În sat GPS-ul ne îndruma pe o stradă îngustă, în pantă, pe care maşina de abia încape. Se termină şi asfaltul însă cumva mai sus dăm iarăşi de o şosea adevărată. Drumul plin de curbe continua până pe Vf. Elati. Chiar pe vârf nu putem urca ci doar până aproape de el. Pe vârf este o clădire ce găzduieşte o grămadă de antene. Chiar şi aşa suntem foarte mulţumiţi. Putem privi în zări şi putem admira de sus marea şi insulele învecinate.
Şi când eşti sus vezi tot soiul de chestii şi îţi vin şi idei. Sunt prin munţii ăştia din Lefkada câteva construcţii ciudate. Apropiindu-ne vedem că în unele zone accesul este interzis fiidca pe acolo se găseşte o bază militară.
Un alt loc ce ne-a atras atenţia a fost o mică bisericuţă cocoţată pe un vârf. Mergem până la ea însă urcăm cu greu fiindcă drumul este cam prost. Bisericuţa se numeşte Profiti Ilias. Priveliştea de pe vârful ăsta te lăsa fără cuvinte. Oriunde ai întoarce capul vezi ceva frumos.
Lăsăm în urma mică bisericuţă şi coborâm în satul Eglouvi. Şi aici străzile sunt extrem de înguste. Undeva trebuie să rabatez oglinzile ca să încap pe strada principală din sat, în alt loc trebuie să iau o curbă din două mişcări.
Coborâm cumva lent către Nydri iar pesisajul devine şi mai încântător. Lângă Nydri este un mare golf în care sunt ancorate o serie de bărcuţe. În acelaşi timp avem privelişte şi spre insulele apropiate dar şi spre Vf. Elati. Şi spre alte câteva sate de munte.
Ajungem inapoi in Vasiliki abia seara. Ne delectăm cu o înghețată bună iar pînă să ajungem la locul de cazare, la insistențele Mariei, mai stăm pe plajă o oră. Maria se duce la bălăceală, George o admira de pe mal.
Plaja Kavalikefta
În ziua următoare plecăm spre o altă plajă numită Kavalikefta. Asta a fost plaja care mie personal mi-a plăcut cel mai mult. Am mers pe drumuri de munte, am coborât abrupt până aproape de apă. Şi ce apă! Culori ce credeai că le vezi doar în reclame, pietre mari în apă, golfuleţe peste care te puteai simţi stăpân. Şi cel mai fain este că plaja asta oferă şi câteva locuri umbroase.
Aici am petrecut cel mai mult timp. Firea prietenoasă a Mariei ne-a permis să ne apropiem şi să schimbăm câteva vorbe cu doi turişti sârbi de loc din Smederevo. Povestim fiecare despre România şi Serbia, facem schimb de impresii legate de Lefkada. Oamenii au fost tare simpatici. M-au întrebat pe unde am fost în Serbia şi după ce le-am spus mi-au că am văzut cam tot ce este important.
Pe la prânz plecăm de pe plajă. Aici am stat cel mai mult. Urcăm iarăşi Muntele Elati dar de data asta găsim un drum ceva mai prietenos către Nydri. Aici lăsăm maşina în curtea unui supermarket şi dăm o tură pe jos prin staţiune. Strada principală e plină de taverne şi magazinașe. Facem câteva cumpărături: ne dotăm cu o umbrelă de soare şi cu o baghetă de spumă. Apoi căutam o tavernă cu umbră şi cu mâncare bună. Poposim la restaurantul Familia unde savurăm câte o ciorbă.
Plaja Pefkoulia
Ziua următoare avea să fie ultima zi plină pe care o aveam în Lefkada. M-am interesat mai întâi să văd dacă pe insula asta există o plajă cu nisip. Şi se pare că este. Aşadar am luat-o cu maşina spre Plajă Pefkoulia. Am vrut nisip şi în sfârşit am găsit! Şi plaja asta e tare frumoasă şi primitoare.
Suntem iarăşi impresionaţi de culorile apelor. Lângă există o terasă mare cu beach bar, restaurant, şezlonguri şi piscină. Ca să nu o mai lungesc, este unul dintre cele mai faine locuri de pe insulă.
Mănăstirea Faneromeni
După plajă dăm o fugă până în principalul oraş, Lefkada Town. Ne oprim undeva în partea de sus la Mănăstirea Faneromeni. Asta aş zice că e primul şi cam singurul obiectiv turistic în afara plajelor. Este un loc liniştit, umbros, un loc numai bun să te ascunzi de soarele torid al verii.
Aici totul este organizat ca într-o cetate. Cu toate astea zidurile nu sunt mari. Biserica este înconjurată de ele. Pe cealaltă ieşire este o privelişte de zile mari: se vede Plaja Agios Ioannis, loc excelent de snorkeling şi mai ales de practicat kite-surfing. Maria este foarte încântată să vadă parapante. Aşa că îi promotem că mergem să le vedem de aproape.
Tot aici la mănăstirea Faneromeni există şi o mică grădină zoologică. Poţi vedea câteva specii de papagali, lebede şi căprioare.
Plaja Agios Ioannis
E timpul să ne ţinem de promisiune şi mergem spre plaja Agios Ioannis. Aici suntem întâmpinaţi de vânt puternic. Şi de mori de vânt. Şi de zeci de sportivi amatori de kite surfing. Maria este în culmea fericirii şi țopăie bucuroasă stringînd cît o ține gura: Parapanteleee!!! Parapanteleee!!!. George o priveşte atent şi râde şi el.
Kite-surfingul asta este un sport spectaculos. Am văzut de toate: manevre periculoase, sărituri, căzături. Poți să stai aici și sa te uiți la sportivi fără să te plictisești.
Castelul Agia Mavra
Mergem apoi pe o limbă îngustă de nisip spre Castelul Agia Mavra. Dezamăgirea este totală. Deşi este cam impropriu să îi spui castel, clădirea este atrăgătoare dar seamănă mai degrabă cu o cazemată.Din păcate este închisă şi nevalorificata în nici un fel.
Şi apoi ajungem în partea centrală din Lefkada Town. Este un loc boem cu străduţe mici şi înguste unde ai vrea să te pierzi. Mai devreme sau mai târziu vei da de principalul pietonal din oraş, Ioannu Mela. Din păcate majoritatea magazinelor sunt închise căci grecii sunt la siesta. Doar pe la restaurante mai este ceva mişcare. Mi-a plăcut tare mult Piaţa Oraşului, nu e mare însă clădirile şi terasele îi dau un farmec aparte.
Ne oprim la una dintre terase unde savuram ardei umpluţi şi sarmale greceşti.
După ce trece arşiţa după-amiezii ne îndreptăm spre cea mai mare plajă din Lefkada, Kathisma. Este o plajă spectaculoasă, mai ales văzută de sus. Dar şi de jos. Este o plajă imensă cu multe locuri de parcare. Am făcut baie iar apoi am plecat la o şedinţă foto.
Mă întorc la ai mei. Şi dau de un peisaj ciudat. Pe plajă a apărut un un grup de oameni îmbrăcaţi elegant. Toţi se uită în sus şi parcă aşteaptă ceva. Apare o parapantă care aterizează nu departe de ei. Un bătrânel iese se desface din aripa şi se alătura grupului. Lumea continua să se uite spre cer. Mai apare o parapantă, de data asta cu o o fata îmbrăcată în mireasa. Care aterizează în aplauzele asistentei.
Bineînțeles că ne dumirim care este treaba: pe plajă are loc o ceremonie de nuntă. Iniţial credeam că fata se mărită cu bătrânelul, dar de fapt am dedus că acesta era tatăl ei. După accent oamenii păreau a fi englezi. A avut loc o scurtă dar emoţionantă ceremonie în care mirii îşi jură iubire veşnică şi încă câteva chestii de care probabil că vor uita după vreo lună, apoi grupul se retrage la unul din restaurantele aflate în apropierea plajei.
Eu mă duc să fac poze şi în cealaltă parte a plajei şi nu vin deloc dezamăgit. Acolo este o zonă stâncoasă unde apa îşi face loc printre nişte bolovani imenşi.
Pe drumul spre cazare mă apucă oarecum tristeţea că plecăm. Cam aşa păţeşti atunci când părăseşti un loc frumos. Şi deşi eu n-am colindat Grecia prea mult Lefkada cred că este cea mai spectaculoasă insula dintre toate în care am fost.
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole
Comentarii: 2
-
Morar Madalina
02 iun 2020 15:40:23
Buna ziua, felicitari pentru articol, am mai auzit de micuța plaja de maxim 10 persoane de lângă Ammouso de la o cunoștința care a fost, m-ar interesa pe ce aplicație GPS ați găsit-o sau cum as putea sa ma orientez spre ea din dreptul renumitei Ammouso? Ma refer la cea care ați zis ca se intitulează Plaja cu Turnuri de Piatra. Va Multumesc anticipat! Speram ca și pe perioada pandemiei sa ajungem in Lefkada, avem deja plătit pentru sfârșitul lui august.
-
Bogdan
02 iun 2020 18:50:14
Buna seara Madalina. Am folosit cu succes aplicatia Maps.Me. De la Ammousa trebuie continuat pe drumul de asfalt. Undeva se face cumva un drumeag care coboara spre stanga. E greu sa dau un reper fiindca am gasit locul cu ajutorul gps-ului. Aplicatia mentionata ne-a dus la multe locuri interesante de-a lungul anilor.