Munții Tătaru: Vîrful Tătaru Mare
Data publicării: 08 iul 2020
Primavara lui 2020 a fost una de neuitat însă nu din motive de bine. Virusul Covid-19 și măsurile luate de autorități ne-au forțat să stăm mai mult prin case. Așa că am ratat mai toate excursiile tradiționale de primăvară.
Odată cu mijlocul lunii mai autoritățile au devenit mai permisive așa că ne-am pus și noi la drum. Am ales un traseu in Munții Tătaru despre care știam că este mai puțin umblat. Am mers cu mașina pe Valea Stînei pînă in Pasul Boncuța. La adăpostul stării de urgență s-a defrișat enorm aveam să constatăm. Dar încă nu au reușit să și care tot lemnul ăla.
Drumul de la Cheia și pînă in pasul Boncuța se prezintă relativ bine dar cu doua sectiuni mai dicificile cu nămoale de la exploatările forestiere. Lăsăm mașina chiar în pas și pornim la deal pe drumul forestier.
Urcușul este un pic mai pronunțat în partea de mijloc dar aș spune că nu ne-a solicitat excesiv.
Ajunși în Pasul Tabla Buții am căutat prima dată un loc ferit de vînt. Copiilor li se făcuse foame. După masă am vrut și noi să stăm un pic sa se așeze mîncarea. Dar am fost zoriți de Maria:
- Haideți să mergem! Să nu mai stăm!
Din pas nu am cotit spre dreapta, spre Cetatea Vămii și Cimitirul Eroilor, ci am mers spre stînga spre Vf. Tătaru Mare.
O porțiune mergem relativ drept trecînd pe lîngă niște stîne. Deocamdata nelocuite. Apoi urmează o porțiune de urcus domol, tot pe drum. Chiar la finalul acestei urcări ne întîlnim cu un turist solitar. Ne spune că a vrut să ajungă tocmai la Lacul Vulturilor, în Munții Siriu dar a renunțat la idee pentru că a rămas fără baterie la telefon.
Ciudat motivul invocat de el. Imi vin în minte anii cînd plecam de acasă pe munte cîte o săptămînă si nu aveam posibilitatea de a anunța părinții că sunt bine.
De aici urmează să coborîm într-o șa. Acolo părăsim drumul si începem ascensiunea destul de abruptă spre Vf. Tătaru Mare. Nu există marcaj și nici vreo potecă. Așadar urcăm la nimereală urmînd ca odată ajunși pe culme să identificăm vârful. Totusi, nasul nostru a mirosit bine traseul de urcare. Cînd am ajuns pe culme aveam să vedem ca Vf. Tătaru Mare se gasea la doar cițiva zeci de metri de noi.
Inălțimea lui este de 1476m. De la distanță virful nu pare a fi marcat în nici un fel. Odată ajunși pe el am văzut că există totusi o bornă veche si foarte tocită.
Impreună cu Maria am construit o momîie din pietre găsite la fața locului si astfel am ajutat și noi ca Vîrful Tătaru Mare să intre, ca să zic așa, în rîndul lumii.
După cîteva poze făcute pe vîrf am ținut vreme de cîteva minute culmea înspre est. Aveam speranța că vom găsi un traseu de întoarcere ceva mai prietenos. Pe această culme am văzut cîteva flori de rhododendron.
Intr-adevăr traseul de intoarcele ar fost ceva mai prietenos. Am găsit ceva poteci de animale care ne-au readus la drum. De acolo am făcut cale întoarsă pînă la Tabla Buții. Chiar în pas am mai întîlnit doi turiști cu care Maria s-a împrietenit rapid. Si care s-au oprit după puțin timp. Așadar coborîrea pînă in Pasul Boncuța am făcut-o tot în familie.
Din pas mi-a atras atentia un traseu care merge spre Cabana Ciucaș trecînd peste Colții Boncuței. Nu l-am mai parcurs deci există un pretext numai bun pentru o nouă excursie în această zonă.
Traseul a fost urmatorul: Saua Boncuta - Tabla Butii - Vf. Tataru Mare si Retur.
Durata: 4 ore si 20 de minute
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole
Comentarii: 2
-
Ceapchi Constantin
08 iul 2020 12:15:00
Faina relatare! Din pasul Boncuta am mers pe creasta, apoi am mers spre Cimitirul Eroilor, dupa care am mers pe scurtatura spre pasul Boncuta. Nu stiam de traseul (nemarcat) prin Coltii Boncutei spre Vf. Ciucas. Ramane sa studiez traseu si apoi sa-l abordez... ...Sa vad cu cine...
-
Bogdan
09 aug 2020 19:02:58
Cu mine ar fi ideal.