Locuri faine din Bulgaria, episodul 6

Data publicării: 30 sep 2020

Mănăstirea Preobrazenski, Veliko Tarnovo

Înainte cam cu 5 km de intrarea în orașul Veliko Tarnovo se face un drum către dreapta spre Mănăstirea Preobrazenski ( sau Schimbarea la Față ). Drumul este foarte bun, urcă voinicește cîteva serpentine și te lasă la poarta mănăstirii.

Noi am găsit locul pustiu. Nu am reușit să ne dăm seama dacă mănăstirea este închisă ori abandonată. Am mers pînă la o veche biserică si un vechi cimitir aflat în exteriorul zidurilor. De asemenea priveliștea este frumoasă.

Pentru amatorii de chestii dubioase pe dealul cu mănăstirea sunt niște tunele numai bune de explorat. Noi nu am avut curaj.

 



 


Parcul Mini Bulgaria, Veliko Tarnovo

Este nouă atracție deschisă în Veliko Tarnovo. Aici au fost recreate în miniatura locuri celebre din Bulgaria. Copiii au fost impresionați în special de trenulețul electric. Ne-am plimbat printre miniaturi și am constatat cu mare bucurie că o mare parte le-am văzut și de-adevăratelea, cum se spune.

 





















 

 

Monumentul prieteniei bulgaro-sovietice, Varna

Prietenia dintre bulgari și sovietici nu mai e în mod evident ce a fost Și acest lucru se observă cu ușurință și vizitînd acest monument. Ca să îl vizitezi este necesar să urci o grămadă de trepte pînă intr-un loc înalt unde se află un colos de beton. Odată ajunși acolo ai si o belvedere destul de frumoasă asupra orașului. Recomand ca urcarea să se facă pe muzica imnului Uniunii Sovietice. Adică ăsta:

https://www.youtube.com/watch?v=U06jlgpMtQs

 

 

 


Dar ce avem noi aici: pe o parte sunt 4 soldați. Unul din ei are cascheta roz!!! Pe cealaltă parte sunt trei femei care le oferă soldaților cîte ceva: una are în mînă o pîine, alta flori. Iar cea de-a treia vedeți și singuri ce le oferă.

Din păcate monumentul este acum abandonat. Treptele s-au deteriorat. Pe vremuri se părea că se putea urca prin interior desupra monumentului și admira panorama și de acolo. De asemenea sunt niste trepte care duc la o cameră aflată sub colosul de beton.

 









 

Muzeul Trandafirului, Kazanlîk

Se știe că bulgarii sunt maeștri în valorificarea trandafirilor. Produc din trandafiri o mare varietate de produse: apă de trandafir, șampoane, săpunuri, gel de duș, parfumuri și cîte și mai cîte. Zona orașului Kazanlîk este faimoasă pentru trandafiri si exploatarea lor.

Muzeul se află pe o latură a unui parc și este de formă circulară. Există o mulțime de informații legate de istoria și de producția diverselor bunuri pe bază de trandafir.

În fiecare an, la începutul verii se organizează un mare festival a al trandafirilor. Cu ocazia aceasta se alege și o așa-numită Miss Trandafir dintre fetele aflate în ultimul an de liceu. Există o colecție de fotografii cu toate cîstigătoarele acestui concurs.

De asemenea în centrul cercului descris de clădirea muzeului, dar în aer liber se găsește o instalație funcțională de producere a apei de trandafir.

Personalul de la muzeu este foarte bine informat, foarte pasionat de munca lor. Vobesc o engleză perfectă.

La ieșire bineînțeles că se găsește un magazin de suveniruri de unde aveți ce alege. Se poate plăti cu cardul.

Cetățuia lui Asan, Asenovgrad

Locul ăsta este foarte frumos. Cetățuia lui Asan a fost construită pe o stîncă înaltă aflată în niște chei ce aparțin rîului Cepelarka. Se poate ajunge cu mașina pînă aici pe un drum sinuos și îngust. Locurile de parcare sunt foarte puține. Este bine să aveți la voi niște bani cash fiindcă nu se poate plăti intrarea cu cardul.



 

Din cetățuia lui Asan, nu a mai rămas prea mare lucru. Doar o biserică de două nivele care însă nu are mai nimic înăuntru. Picturile murale au fost și ele grav afectate și au mai fost păstrate doar fragmente.

Se poate apoi urca pe niște trepte spre un loc și mai înalt unde odată a fost probabil un turn. Priveliștea este copleșitoare, practic se poate vedea biserica de sus.

Cercetările arheologice spun că cetatea datează din secolul IX. A fost construită de bizantini spre a-și întări paza la granițe.

În anul 1231 sub domnia lui Ioan Asan al II-lea au loc schimbări importante în sensul consolidării ei, pentru a servi ca punct defensiv împotriva raidurilor întreprinse de Imperiul latin al Constantinopolului. Zidurile au fost îngroșate la bază până la grosimea de 2,9 m și înălțate până la 9-12 m. Astfel, ansamblul a devenit o adevărată cetate, având pe lângă zidurile mai sus amintite 30 de camere și 3 puțuri cu apă . După moartea lui Ioan Asan a fost cucerit de bizantini, revenind în mainile țarilor bulgari pentru scurt timp sub domnia lui Ivan Alexandru.

Fortăreața a existat pînă în anul 1411. S-a ruinat după cucerirea otomană, biserica devenind parohia comunității din apropiere. Lucrări mari de conservare și restaurare s-au încheiat în anul 1991.

Mănăstirea Bachkovo

Nu departe de Asenovgrad, de data asta pe vale, se găsește Mănăstirea Bachkovo, pe care am vazut-o în miniatură la Mini Bulgaria. Pare a fi un loc mare de pelerinaj judecînd numai după numărul enorm de locuri de parcare puse la dispoziție. Mănăstirea se închide la ora 19 așa că trebuie să vă programați vizita ținând cont și de acest aspect.

Altfel, atmosfera este foarte balcanică. De lângă șoseaua principală se face un drum cam de 1km pînă la mănăstire. O mare parte a acestui drum este ocupată de tarabe de unde poți cumpăra tot felul de chestii, de la mitraliere de jucărie la icoane pictate.

După zona de tarabe mai este o parcare și un restaurant. Aici am lăsat noi mașina apoi am pornit pe jos până la poartă. Drumul a fost plăcut. Am întâlnit o cișmea amenajată cu apă bună și rece.





 

Complexul mănăstiresc arată ca o cetate. Ziduri, mari, groase, două curți interioare. În fiecare curte bineînțeles este cîte o biserică. Doar biserica principală, cea mare era deschisă. Ea se află pe un loc mai jos și este mică de înălțime, în fapt este cumva sub înălțimea zidurilor ce o înconjoară.

Ca să intri în ea trebuie să cobori cîteva trepte și abia apoi ajungi în pronaos. Biserica este chiar impresionantă. Multă piatră, marmură și o mulțime de candelabre.

Aflăm cîte ceva despre ea:

Este a doua manastire din Bulgaria - după mănăstirea Rila - atât în privința mărimii, cât și a arhitecturii și a insemnatatii sale artistice și literare.

Mănăstirea a fost fondată în 1083 de către comandantul militar bizantin de origine georgiana, Grigorii Bakuriani și fratele acestuia, Abazii. Astăzi, doar osuarul pe doua etaje se mai pastreaza de la acea data. Acesta se afla 300m mai la est de complexul actual al mănăstirii. Noi nu am mai avut vreme să îl vedem.

Zona Yagodina

Yagodina este un mic sat de altitudine aflat in Munții Rodopi. Ca să ajungi la el treci prin niște chei strîmte si urci pe o șosea săpată în stîncă. Zona abundă în obiective, care de care mai îmbietoare.

Poteca Diavolului

Poteca Diavolului este un traseu montan destul de solicitant și pe alocuri periculos. Se merge printr-o porțiune de chei unde pe alocuri dai de punți si scări de lemn. Distracția incepe în zona unde se găsește Cascada Ascunsă. De aici se urcă sănătos un perete de stîncă, pe poduri si scări de lemn aproape verticale.

Cascada Ascunsă are această denumire deoarece ea se găsește între doi versanți și nu poate fi văzută în totalitate.

După ce urci peretele ăla de stâncă crezi ca treaba e gata, că s-a terminat. Ei bine nu. Scările și podețele continuă pînă când ajungem la o altă zonă spectaculoasă: Podul Diavolului. Acesta este un pod natural, înalt de cîteva zeci de metri. Se poate merge și pe sub el dar și aproape deasupra lui.





După acest pod diavolesc se ieste într-o poiană dotată cu drum forestier. Acesta te scoate cam după o oră la civilizație. Problema este că te găsești aproape de satul Borino, cam la 12km de unde începe traseul.

Dar există cetățeni cu ceafă lată care pentru 10 leva de adult fac transferul și te duc să îți recuperezi mașina.

Peștera Yagodina

Se găsește cu cîțiva kilometri mai jos de intrarea pe Poteca Diavolului. Noi am prins-o foarte aglomerată. Intrarea se face cu ghid. Ultima intrare este la ora 16. Biletul costă 8 leva de adult. Nu se poate plăti cu cardul. Temperatura în peșteră este de 6 grade Celsius, iar umiditatea variază între 85 și 100%. Vizita durează cam o oră și jumătate. Așadar trebuie să vă îmbrăcați cum trebuie.

Peștera Yagodina este o combinație de labirinturi și pasaje avînd o lungime de peste 10km. Din care 1,25km sunt amenajați pentru vizitare. Are 3 nivele și trei intrări. Două dintre intrări sunt construite artificial prin niște tunele.

Peștera este fără îndoială interesantă însă nu te dă pe spate, ca să zic așa. Este în schimb foarte bine amenajată. Are iluminare, multe săli și patru ghizi. Evident există stalactite, stalagmite,coloane, draperii, perle de peșteră. Ieșirea se face pe o altă galerie, cam la 1 km mai jos de intrare.

Mai multe detalii găsoți aici:

http://yagodinska-peshtera.com/en/home-2/


In zona Yagodina ar mai fi de văzut încă două locuri la care noi nu am mai ajuns:
Insula de Piatră( intrarea în traseu este în același loc ca și la Poteca Diavolului ) si Cuibul Vulturului( loc de belvedere la care se poate ajunge fie pe jos din satul Ygodina, fie cu niște jeepuri de închiriat ).

Canionul cu cascade Smolyan


Fară indoială este unul din locurile cele mai faimoase din Munții Rodopi. Se află la cîțiva kilometri de orașul Smolyan. Este un traseu în circuit care durează cam 4 ore. Noi am ales varianta de a merge la urcare pe vale, intoarcerea fiind pe un picior de munte presărat cu locuri de popas și belvederi.









Există la începutul traseului un centru de vizitare unde niște băieți care vorbesc o engleză impecabilă îți descriu traseul și se asigură că nu pleci la drum neinformat. La centrul de vizitare se poate cumpăra cîte ceva de mâncat sau de băut. De asemenea au și cîteva camere unde te poți caza.

 


Chudnite Mostove


Am lăsat pentru final locul care pe mine m-a impresionat cel mai mult: Chudnite Mostove sau Podurile Minunate. Sunt tot în Munții Rodopi. Oricîte poze am văzut, oricîte filme, senzația pe care am avut-o cînd am pășit acolo a fost inegalabilă.







 

Accesul este însă marea problemă aici. Drumul este bine semnalizat. Nu te rătăcești. Dar ultimii 8km de drum sunt în stare proastă. Parcarea are suficiente locuri. Aproape de ea se coboară pe niște scări vai de mama lor, la o cabana. Iar de la cabană începe traseul în circuit.

 
 

Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024