Bulgaria: Munții Rodopi, Poteca Diavolului și Peștera Yagodina

Data publicarii: 19 oct 2020

Începutul de toamnă al lui 2020 ne-a dus iarăși în Bulgaria. Nu ăsta ne era planul dar fiindcă doar vecinii noștrii de la sud ne mai primeau în țara lor fără teste Covid, fără declarații, fără carantine și alte bazaconii de genul ăsta, am zis să facem o excursie la ei.

Am optat pentru un sejur cu munte și mare. Am început cu muntele. Ne-am cazat în Munții Rodopi, în stațiunea de ski Pamporovo, la 1550m altitudine. Drumul a fost printr-o căldură infernală. Cînd am ajuns la Pamporovo și am respirat aer curat de munte ni s-a părut o binecuvîntare.

În ziua următoare am plecat cu mașina în zona Yagodina unde citisem că găsești chestii importante de văzut. Acestea ar fi:

Poteca Diavolului care are pe traseu două atracții, Cascada Ascunsă și Podul Diavolului
Peștera Yagodina
Insula de Piatra
Cuibul Vulturului, un loc de belvedere panoramic, amenajat însă de mîna omului.

Am pornit pe ruta Pamporovo - Shiroka Lata - Teshel. De la Teshel părăsești drumul principal și cobori in niște chei înguste de-a lungul pârâului Buynovska. Așa de înguste de zici că e noapte. Drumul este evident și el foarte îngust, dar asfaltat. Se merge greu mai ales cînd întîlnești și alte mașini.

Undeva pe la mijlocul cheilor, lângă un pod se găsește un panou și o scară metalică de culoare verde. Aici este intrarea în traseul Poteca Diavolului și tot de aici se pleacă și la Insula de Piatră.

Inițial ne-am propus să facem un circuit care să includă ambele obiective. Nu ne-a ieșit și o să vedeți de ce.

Urcăm voinicește scara metalică apoi continuam prin pădure abrupt, pe o potecă de pămînt. Cam după 5 minute ajungem la un indicator: în stânga se coboară la Poteca Diavolului, în dreapta se urcă la Insula de Piatra. Facem stânga.

Mergem pe o potecă și coborâm ușor-ușor până ajungem lînga pîrîu. De fapt poteca va ține mereu linia acestui pîrîu. Apar primele balustrade de lemn. Apoi scări. Urmează o urcare cam abruptă. Cineva încearcă să ne explice că traseul este greu pentru copii. Cu toate astea continuăm și hotărîm că dacă lucrurile vor fi prea grele ne întoarcem.

Urcăm abrupt, câștigăm înălțime față de pîrîu. Bineînțeles ca să avem de unde coborî. Și Doamne ce coborîre avem de făcut. O coborîre abruptă pe pămînt prăfos. Dar bulgarii au amenajat niște balustrade și au pus și cordeline. Oare asta aici e locul periculos de care ne spusele bulgarul?

Maria spune că nu îi este frică. Singura problemă este că nu poate folosi balustrada. Mergem încet, cu atenție fără să ne asumăm vreun risc. Ajungem aproape de apă și continuăm pe un podeț de lemn care ne lasă lîngă o cascadă.





 

Pe malul opus este un versant stincos aproape vertical. Din locul în care suntem, undeva sus se văd un podeț și o balustradă. Ioi, pe acolo e traseul.





 

După un scurt popas ne lămurim cum stă treaba: urcăm niște scări peisajul se mai deschide și este impresionant. Bulgarii au creat un traseu cu scări și podețe care urcă tot versantul ăla vertical. Măiculiță, să te ții!

 

 

Dar să o luăm ușor. Mai întîi trebuie să mergem pe un podeț aflat lîngă o stâncă, apoi urmează un podeț care traversează rîul pe la înălțime. De pe acest podeț se poate vedea Cascada Ascunsă. Denumirea ei vine de la faptul că apa cade printre două stînci verticale care însă nu îți permit să o vezi în totalitate.

În ceea ce mă privește sunt foarte stresat. Maria are totuși doar 5 ani, ce urmează de aici, clar nu-i pentru copii. Totuși pînă la podeț să vedem Cascada Ascunsă cred că ptem ajunge în sigurantă.

Maria urcă voinicește și cu dexteritate scara de lemn aproape verticală. Eu sunt tot cu gura pe ea:
- Nu te grăbi, uită-te unde pui piciorul, ai grijă!
Replica ei m-a dat pe spate. Pe un ton ferm și cumva dojenitor pentru faptul că nu îi acord suficientă încredere, îmi spune.
- Păi ce, tu nu vezi ce bine merg?





 

Și așa era. Din acest moment am știut că putem continua. Dar nu am lăsat deoparte precauția. Am urcat atent, încet fiecare scară, fiecare podeț, fiecare platformă. Am ajuns într-un loc înalt unde am făcut o pauză că erau două băncuțe. De aici pleca o scară de lemn mai lungă pe care o credeam a fi ultima. Bineînțeles că nu era.

 




Dar măcar nu au mai fost atît de dese. Poteca a continuat prin locuri abrupte dar mereu am fost ajutați și protejați de balustrade. Ajungem la un foișor unde ne oprim pentru pauza de masă.



 

Apoi începem un urcuș scurt și abrupt pîna să ajungem la al doilea obiectiv major al acestui traseu: Podul Diavolului. Acesta este un pod natural care arată într-un mare fel. Are cam 20-30 de metri înălțime. Pe sub el curge rîul. Poți merge și pe sub el sau poți ieși undeva deasupra lui.





 

Consultăm copilul. Maria zice ca vrea și și. Bun așa. Coborîm o scară lungă și abruptă. Apoi, pe o punte de lemn trecem pe sub podul natural. După aceea trebuie să urcăm ce am coborît. De data asta urcarea se face pe cîteva scări mai scurte separate de niște platforme. Ajungem iarăși sus și ne întoarcem un pic până ajungem la partea de sus a podului. Totuși niște balustrade ne împiedică să ajungem chiar pe el.

Pe un copac este o mic diavol sculptat pare a fi paznic al podului. Poteca merge în continuare pe curbă de nivel, destul de sus față de pîrîu, apoi coboară ușor pînă la un loc de popas. Tot aici este un pod de lemn care a fost doborît de o viitură. Pe aici ar fi trebuit să mergem ca să inchidem circuitul. Totuși pe aici nu se poate trece.

Pe malul celălalt este un tip. Îl aștept să treacă apa și intru în vorbă cu el. Ne spune că a urcat aproximativ o oră a ajuns într-o poiană de unde se pare că poteca spre Insula de Piatră se înfundă. Renunțăm așadar la circuit.

Tipul ne spune că mai avem de mers puțin până vom ajunge la un drum forestier. Iar de acolo, cam după oră suntem la asfalt. De acolo putem închiria o mașină care să ne ducă la intrarea in traseu ca să ne recuperăm mașina.



 

Într-adevăr, a fost exact așa cum a zis. Am mers și am dat de o poiană de unde începe un drum. În poiană lângă un copac este un panou. Aici, în urmă cu ceva vreme un localnic a găsit o 157 de monede de aur turcești. De atunci copacul poartă numele de Pomul cu Aur.

 

 

Plecăm pe drumul forestier. Îl dau jos și pe George. Se face foarte cald, de cum ieșim din chei. Undeva ne oprim să mîncăm. Ajungem și la asfalt. Aici găsim o terasă, o grămadă de mașini și destui cetățeni cu ceafa lată.

Ne dumirim repede că nu am ajuns în satul Borino, așa cum ne așteptam și cum citisem pe indicatoare. Pînă acolo mai sunt cam 2km.

Un cetățean cu ceafa lată ne abordează in limba bulgară, nu înțelegem ce ne spune. Cheamă repede pe un băiat care rupe bine englezește. Ne întreabă dacă avem nevoie de transfer. Ba bine că nu. Ii explicăm pînă unde trebuie să ajungem. Ne cere cite 10 leva de adult. Copiii nu plătesc nimic. Suntem repartizați la o anume mașină. Care ne transportă pe un drum tare frumos pînă la mașină. Distanta parcursă a fost de 12 km.

Obosiți de drum și de căldură încheiem circuitul și ne îndreptăm spre o zonă mai răcoroasă. Ne oprim lîngă Peștera Yagodina cu cîțiva kilometri mai jos de intrarea pe Poteca Diavolului. Parcarea este cu plată. Zona este aglomerată. Nimeni în afară de noi nu poartă mască. Se intră în peșteră cu ghid, la ore fixe. Ultima intrare este la ora 16. Intrarea costă 8 euro de adult.Nu se poate plăti cu cardul.



Temperatura în peșteră este de 6 grade Celsius, iar umiditatea variază între 85 și 100%. Vizita durează cam o oră și jumătate. Așadar trebuie să vă îmbrăcați cum bine.

Peștera Yagodina este o combinație de labirinturi și pasaje avînd o lungime de peste 10km. Din care 1,25km sunt amenajați pentru vizitare. Are 3 nivele și trei intrări. Două dintre intrări sunt construite artificial prin niște tunele.

Peștera este fără îndoială interesantă însă nu te dă pe spate, ca să zic așa. Este în schimb foarte bine amenajată. Are iluminare, multe săli și patru ghizi. Ghiziii vorbesc doar bulgărește. Evident există stalactite, stalagmite,coloane, draperii, perle de peșteră. Ieșirea se face pe o altă galerie, cam la 1 km mai jos de intrare.

Mai multe detalii găsiți aici:

http://yagodinska-peshtera.com/en/home-2/


In zona Yagodina ar mai fi de văzut încă două locuri la care noi nu am mai ajuns:
Insula de Piatră( intrarea în traseu este în același loc ca și la Poteca Diavolului ) și Cuibul Vulturului( loc de belvedere la care se poate ajunge fie pe jos din satul Yagodina, fie cu niște jeepuri de închiriat ).

 

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2021