Munții Ciucaș; în sus din Pasul Boncuța și în jos prin Cheile Văii Stînei

Data publicării: 08 dec 2020

Deși nu credeam să mai descopăr trasee noi și marcate în Ciucaș, e bine ca întotdeauna să fi pregătit pentru noutăți. În primăvară am urcat în Munții Tătaru pornind din Pasul Boncuța. Atunci am văzut că traseul continuă și în partea opusă, spre Ciucaș.

Așadar am studiat un pic problema și am găsit posibilitatea de a face un circuit. Plecarea era din Pasul Boncuta urmînd o culme ce trece pe lîngă Colții Boncuței iar întoarcerea urma să o facem prin Cheile Văii Stînei.

Pînă la urmă ne-am deplasat cu două mașini. Una am lăsat-o la ieșirea din traseu, la ieșirea din chei, cu cealaltă ne-am deplasat pînă în Pasul Boncuța.

Începem să urcăm ușor printr-o poiană largă.Treptat ajungem în pădure și urmăm o potecă pietroasă și noroioasă. Un singur loc lasă loc de interpretări și anume o intersecție de poteci. Nu trebuie urmată cea pe curbă de nivel, care este mai lată și mai imbietoare. Ci cea care urcă zdravăn vreo 20 de metri.

Ajunsi în culme avem de parcurs o creastă numită Culmea Văii Stînei, care are mai multe urcări și coborîri. Din cînd în cînd dăm de poienițe mici. Vîrful Coltii Boncuței este împădurit iar poteca îl ocolește. Nu după mult timp ieșim într-o poiană mare și largă. Este soare iar locul este numai bun de popas și de mîncat ceva bun.





Copiii se bucură din plin. Din poiana asta începe un drum larg ce ține curba de nivel. Mergem pe el însoțiți de rîs de copii care se aleargă. Vedem și mai multe clădiri ce deservesc vara o stînă. Acum nu mai este nimeni aici. Ne oprim într-o șa ca să studiem un pic traseul.

Marcajul intră de aici în pădure, ocolește stîna pe deasupra și la final ajunge în Curmătura Stînii unde întâlnește banda albastra care vine prin chei. Socotim că ocolul nu merită efortul și alegem să coborîm din acest punct direct în chei. Mergem prin poiană, urmăm niște poteci vechi până ajungem la un izvor unde este amenajată o adăpătoare pentru oi.

De aici și pînă în chei continuarea nu este deloc evidentă însă intuiția si experiența ne duc pe drumul cel bun. Iata-ne asadar in partea de sus a Cheilor Văii Stînei. De aici mergem în jos pe firul unei văi seci. Din loc in loc pereții se apropie atît de tare încît este loc doar pentru un singur om.





 

Suntem foarte încântați de ceea ce vedem. Mai jos dăm de o scară metalică. Nu cred că are mai mult de doi metri. De aici încolo suntem însoțiți de un pîrîu pe care trebuie să il traversăm de cîteva ori. Avem grijă să nu ne udăm însă până la urmă scăpăm doar parțial uscați.



În partea de jos a cheilor se află o poiană largă cu loc de popas pe pietre. După aceea urmează o ultimă traversare a apei, cea mai dificilă pentru că rîul este aici mai lat. Trecem cu bine si urcam rapid pînă într-un drum forestier puțin utilizat.

De aici știu că nu mai avem chiar mult pînă la mașina. Cam într-o jumătate de oră terminăm traseul. Luăm mașina și plecăm să o recuperăm pe cea rămasă în pasul Boncuța. Copiii au obosit și pină acasă au tras un pui de somn pe cinte pe mașină.

La final datele tehnice.
Traseu: Pasul Boncuța - Colții Boncuței( Banda roșie ) - Cheile Văii Stînei(banda albastra )
Durată: 4 ore și jumătate
Track GPS: http://www.decathloncoach.com/en/share/eu2633139d051a469417

 
 
 

Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 1

  • Zoff

    30 mai 2022 11:09:04

    Te salut Bogdan, ma bucur ca am dat peste aceasta descriere a ta, pe care am lecturat-o cu mare placere. Trecandu-mi azi prin minte aceasta varianta de drumetie(in urma cu cateva luni vizitasem Poiana Stanii-Tabla Butii cu tot cu cimitir-vf Tataru Mare-pasul Boncuta), am dat peste acest articol al tau, foarte util pentru mine. Anul asta voi parcurge la randu-mi acest circuit. Ganduri numai de bine.

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024