Munții Măcin: Vîrful Priopcea, Cetatea Troesmis și Lacul Iacobdeal

Data publicării: 02 apr 2021

După o perioada lungă în care nu am mai ajuns în Dobrogea, ne-a făcut o deosebită plăcere să revenim în primăvara lui 2021. La Brașov era iarnă, zăpadă mare dar și temperaturi mari. De aceea am ales să dăm o fugă spre tărîmuri mai calde.

Am ajuns în Dobrogea Pe o rută nouă: Brașov - Ploiești - Slobozia - Harsova - Traian - Cerna. De la Cerna am mai mers puțin înspre Macin. Am făcut dreapta pe un drum de pămînt și ne-am oprit undeva lîngă o stînă, aflată sub un deal stîncos. De aici am început traseul.

Ținta noastră este Vf. Priopcea, unul din giganții Dobrogei cu cei 410m ai sai.

Plecăm în urcare ușoară, trecem de o rariște cu pini. Urmează o porțiune de urcat mai abrupt pînă la baza unor stînci. Aici începe bucuria noastră și mai ales a Mariei. Ne putem cațăra. Maria e chiar un pic prea entuziastă și nu e atentă. Se împiedică și cade dar nu e nimic grav.

Ajungem în creasta matematică si acolo avem parte de o surpriza. De fapt de două. Creasta este îngustă, stâncoasă și lungă avînd porțiuni cu urcări și coborîri. A doua surpriză majoră este faptul că există marcaj. E drept, vechi, deteriorat, însă poate fi urmărit. Dealul acesta se numește Chervent si are în punctul maxim 204m.

Mergem pe această creastă. Maria nu scapă nici un bolovan care poate fi cățărat.Este foarte voioasă și entuziastă. Vremea este bună, din cînd în cînd însă ne mai deranjează cîte o rafală de vînt.

Vedem vîrful Priopcea care pare de aici destul de îndepărtat. Ca să ajungi la el este nevoie de două coborîri și două urcări ceva mai zdravene. Pe cer își fac apariția două parapante spre bucuria copiilor.

Stînca e uscată, aderentă, începem să avem belvederi spre Iacobdeal si zona localității Greci.
Cel mai tare ne miră campurile verzi și faptul că iarna pare a fi departe de aceste locuri afară sunt cam 15 grade Celsius.

Trecem de prima secvență de urcare - coborâre. Copiii observă niște buburuze și le privesc plini de curiozitate. La fel și cu alte insecte. La un moment dat vedem o șopîrlă. Maria o urmărește pînă cînd dispare în pămînt.





Încep să apară și flori. Le observăm coloritul și particularitățile. Maria ar vrea să ia una drept suvenir. Îi explic pe scurt că o floare ruptă de la locul ei se ofilește și moare curînd.

Urmeză o nouă bucată de urcare. E ceva mai abruptă, dar plină de stînci spre bucuria fetelor. Bineînțeles că odată ajunși pe un varf vedem că am urcat ca să avem de unde coborî. În fața noastră se găsește o șa mai ascuită.

Ajungem la ea coborînd mai abrupt. Acolo avem o scurtă zonă cu lăstăriș care ne încetinește înaintarea. Apoi începe urcarea finală, cea mai lungă și cea mai abruptă spre Vf. Priopcea.

De aici vom fi însoțiți de vînt. Urcăm cu determinare. Ne oprim pe un vîrf intermediar numit Curt Bair, înalt de 325m. Din acest punct va începe asaltul final.



De la un moment dat observăm că în vecinătatea vârfului există un tricolor. Asta parcă ne dă o nouă motivație. Maria e încântată de faptul că steagul flutură tare și tot încearcă să îl prindă.

Vîrful este marcat de o bornă geodezică. Facem poze și acolo mai ales ca eu am făcut o tradiție din a mă poza călărind borne geodezice.

Urmărim de pe varf zborul a trei parapante spre bucuria lui George și a Mariei. Lor le place în special una care are culorile curcubeului.

Ne retragem spre nord cîțiva metri sub creastă. Vîntul dispare ca prin farmec așa că ne oprim pentru o pauză de masă.

Apoi plecăm tot spre nord urmand o culme unde se evidentiaza doua varfuri. Le atingem pe amandoua. Apoi coborîm cu scopul de a ne întoarce pe sub creastă, pe o curbă de nivel.

Drumul trece pe lângă o stână. Acolo sunt cîteva oi, dar mai ales caini. Care ne latră și se pun să alerge spre noi. Însă nu au curaj să se apropie la mai mult de 10 metri. Așadar suntem în siguranță.

Însoțiți de diverse feluri și timbre de lătrat ne departam de stână pe o porțiune terasată de deal. La un moment dat trebuie sa facem o scurta urcare până în sa. De acolo mergem tot pe curba de nivel pe sub creasta stincoasă pe care o urcasem de dimineață.

Dăm de o zonă de lăstăriș și decidem să o ocolim urcând iarăși în crească. Odată ajunși sus constatăm ca zona respectivă putea fi ocolită și pe jos. Dar nu-i nimic, se prelungește bucuria mariei de a urca pe stînci. De aici practic revenim la masina pe același drum. La final avem o porțiune de descățărare de care trecem cu bine.

Una peste alta traseul a fost mai greu decât credeam la început, dar cu toate astea ne-a plăcut mult mai ales pentru faptul ca este deschis și există multe locuri de belvedere.

După terminarea acestei excursii am mai vizitat încă două obiective din zonă la care nu mai fusesem. Și care sunt ușor accesibile.

Primul dintre ele au fost ruinele cetății Troesmis. Aceasta se află aproape de satul Turcoaia. Iar drumul pînă la ea este bine semnalizat cu indicatoare. Din cetate nu a mai rămas mare lucru, doar o clădire mai stă în picioare. Însă sub pămînt par a mai fi ceva ziduri, probabil dacă se vor mai face vreodată excavații se vor descoperii lucruri interesante.

Totuși cetatea asta se afla într-un cadru natural frumos, pe un mal înalt aflat pe malul brațului Măcin și aproape de Iacobdeal. Deci eu zic că merită să ajungi pînă aici.

Un alt loc interesant este Lacul Iacobdeal, aflat cam la 3km de Turcoaia. Asta e un lac aflat la poalele unui deal care a fost exploatat masiv pentru piatră.

S-a format într-o veche carieră de granit exploatată în urmă cu zeci de ani. Dinamitarea uneia dintre galerii, a făcut ca apa din pânza freatică să inunde locul și astfel s-a creat lacul.

Totuși în jurul lacului au apărut ceva amenajări. O parcare, foisoare cu mese și băncuțe.Există și un paznic. Iar peste tot sunt afișe de genul Zonă periculoasă și scăldatul interzis. Cea nai inedită parte este aceea ca se într-un loc se poate ajunge la apă printr-un tunel. Și aici s-au făcut amenajări, s-au construit niște trepte.

Am făcut o tură în jurul lacului admirând apa și malurile stâncoase.

Așa a arătat prima zi a incursiunii noastre în Dobrogea. A fost o incursiune interesantă, am văzut locuri noi și am făcut cunoștință cu primăvara anului 2021.

 

Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 2

  • andrei

    15 mai 2021 17:18:13

    buna ziua, frumoasa descriere. imi puteti spune va rog starea drumului de la harsova la cerna? ati luat-o pe malul dunarii vechi sau prin topolog? multumesc

  • Bogdan

    17 mai 2021 11:58:17

    Salut,

     

    Drumul de la harsova la Cerna este destul de bun. Cand am fost noi erau citeva zone in lucru si a trebuit sa asteptam la niste semafoare.

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024