Munții Trascău: de la Zlatna la Cabana Săruni

Data publicarii: 18 mai 2021

Primăvara lui 2021 ne-a adus din nou în Munții Trascău. De data asta pe cărări pe care nu mai umblasem.

Traseul nostru începe la Zlatna. Intrarea în traseu este semnalizată chiar de la șoseaua principală. Este un marcaj triunghi roșu care însă nu duce la Refugiul Săruni ci în Cheile Caprei. În realitate reperul de care trebuie ținut seama este coșul de fum al orașului, un turn înalt aflat pe un deal deasupra Zlatnei.

Spre coșul de fum există un drum în serpentine. Starea lui este bună. După ce trecem de coșul de fum mai mergem puțin și oprim mașina la o intersecție de drumuri. Cel pe care trebuie să îl urmăm noi este impracticabil cu mașina și urmează marcajul triunghi roșu.

Pînă să plecăm în traseu ne punem să mîncăm. Apar trei băieți, unul călare și alți doi pe jos. Intrăm cu ei în vorbă. Aflăm că sunt veniți să își vadă terenurile și că sunt cîte unii care își bagă animalele la pășunat pe la vecini.

Din vorbă în vorbă îi rugăm să o pună pe cal pe Maria. Ea îmi spunea mai de mult că ar vrea să cumpărăm un căluț. Așadar țanțoșă și mîndră ca o matroană, Maria face cîteva ture asistată de doi dintre băieți.

Mai aflăm ceva detalii legate de traseu. De fapt de unde ne aflăm se și văd undeva departe, pe culmea unui munte, cîteva construcții aflate într-o poiană. Aflăm așadar că trebuie să urmăm marcajul pînă la o pădure de pin. De acolo triunghiul roșu cotește dreapta pe curbă de nivel și apoi coboară în Cheile Caprei. Noi trebuie ca atunci cînd întîlnim pădurea să încercăm să ținem culmea.

Zis și făcut. Ajungem la culmea de pini. De aici nu mai avem marcaj. Vedem o potecă însă nu e prea imbietoare așa ca ținem în continuare drumul ce ocolește culmea pe partea stîngă. Peste cîteva minute dăm într-o poiană cu vederi ceva mai largi. Ne lămurim rapid că drumul se va termina undeva mai departe în curtea unui localnic.

Așadar trebuie să revenim în culme. Găsim o potecă destul de puțin umblată și după un efort susținut dar scurt revenim în creasta matematică în locul unde pădurea de pini se termină. De aici în sus ne ia în primire un vînt puternic.



Drumul va continua numai prin gol. Mai sus găsim o stîncă mare pe care Maria o ia în primire voind să se cațere. Nici că se mai dădea dusă de acolo.

Continuam, iar următorul reper este o stînă de piatră. Acolo este un loc bun de adăpost.

Continuăm tot mereu în urcare. Maria vede o cărare pe curba de nivel și ar vrea să mergem pe acolo. De fapt sunt mai multe cărări dar din locul în care ne aflăm e greu să ne dăm seama dacă merg unde ne trebuie nouă.

Așa că ținem mereu culmea dealului. Aceasta ne duce spre un alt reper important. O cruce de piatră ce veghează plaiurile și văile. De aici avem doar puțin de urcat. Dăm și de un marcaj cruce albastră care duce spre Vf. Dîmbău ( 1369m, cel mai înalt din Munții Trascău ) în 30 de minute.

Puțin mai încolo întîlnim și un punct roșu și săgeată care ne arată că pînă la refugiu mai sunt 10 minute. Asta pentru pesimiști. Noi ajungem cam în 3-4 minute.

La refugiu sunt cîteva persoane care ne invită într-un foișor. Ne spun că aici va fi bucătăria. E bine că ne adăpostim de vînt. Dar nu pentru mult timp. George și Maria văd pe geam un leagăn așa că dau năvală la joacă.

Noi rămînem la povești cu Erica și Peter un cuplu din Alba-Iulia cu care urma să și coborîm. Ei au un cîine Golden retriver numit Liric. De asemenea mai e și un domn căruia nu i-am reținut numele dar care se ocupă de ceea ce este aici. Așa aflăm că aici a fost odată un refugiu simplu. Lîngă el s-a făcut o cabană. Apoi un beci și acest foișor care va fi bucătărie. Tot ceea ce se vede aici s-a făcut pe bază de voluntariat.

Vizităm și cabana. Aici regula este să te descalți și să îți iei niște papuci de casă. La parter este un fel de living: o masă mare și lungă și un pat etajat. Iar la etaj este locul principal de dormit. Mergem și la clădirea refugiului. Aceasta este evident mai mică. De fapt este doar o cameră tot cu pat etajat. Pe jos ar mai fi loc de încă cîteva persoane.

Vine vremea să plecăm la vale. Nu mai mergem chiar pe unde am urcat. DIn curtea cabanei o luăm drept în jos apoi facem o serpentină prin pădure, Găsim și izvor. Apoi poteca merge pe o lungă curbă de nivel care dă în traseul pe care urcasem. Aveam să constatăm că am mers chiar pe poteca observată pe Maria, care a avut intuiție bună.

Coborîm iarăși prin vant și ne oprim pentru vreo 10 minute la stîna de piatră. De acolo ținem direcția spre pădurea de pini. Maria nu ratează ocazia de a se mai cățăra odată pe o stîncă.

Intrăm în pădurea de pini și urmăm o potecă clară, abruptă și pe alocuri alunecoasă. Ramona trage o căzătură care din fericire se lasă doar cu o vînătaie. Mi îmi era frică de vreo luxație sau chiar ceva mai grav.

Puși în gardă mergem cu mai multă atenție și ieșim din pădurea de pini în drumul pe care urcasem. Foarte aproape este o colibă unde regăsim triunghiul roșu. Aici facem ultimul popas. Cam după 10 minute ajungem la mașini.

Ne despărțim de Erica și de Peter și de cățelul pe nume Liric. Plecăm cu mașina și ne oprim în dreptul coșului de fum. De aici mai urcăm pe jos cîteva serpentine pînă la baza lui. Construcția este impresionantă, are 220m înalțime. A servit mult timp pentru dispersia fumului provenit de la uzina Ampelum unde se prelucra cupru. Astăzi turnul este folosit pentru antene. Locul pe care este amplasat acest colos se numește Măgura Dudașului.





Dăm și noi ocol turnului, dar nu complet fiindcă de la bază coboară un soi de tunel prin care fumul ajungea la coș ca mai apoi să fie dispersat. La întoarcere intrăm în vorbă cu un cuplu. Băiatul ne spune că e din Zlatna și că a fost plecat multă vreme din oraș. Se arată plăcit surprins de cum a înviat natura în aceste locuri. Cind era copil își amintea că totul în jur era acoperit de un praf roșu.

Maria se împrietenește cu fata și mai-mai să o convingă să urce împreună pe scara lungă de pe exteriorul coșului de fum. Din fericire accesul este blocat la cîtiva metri de sos de un capac închis cu lacăt.

 
 

Aici se încheie prima noastră ascensiune în zona Zlatnei. A fost o experiență plăcută dar destul de solicitantă. Ne-am propus să revenim iar data viitoare să stăm și la cabană peste noapte.

Traseu: Zlatna - Magura Dudașului ( Coșul de fum ) - Pădurea de Pini - Crucea de Piatra - Cabana Săruni si retur
Marcaj: triunghi rosșu de la Zlatna și pînă la pădurea de pini apoi nemarcat
Durată: 4 ore
Track GPS: https://www.strava.com/activities/5239303885

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2021