Bulgaria: Plevna și împrejurimile sale
Data publicării: 02 iul 2021
Anul de grație 2021. După o lungă perioadă cu restricții de călătorie, bulgarii au hotărît că românii pot vizita țara lor fără nici un fel de îngrădiri. Cum am auzit una ca asta am dat repede o fugă pînă la ei. Cred că deja ne dăduseră dispăruți.
De data asta am hotărît să vizităm orașul Plevna și împrejurimile sale. Așadar se preconiza un fel de excursie..patriotică. Plevna reprezintă o bornă importantă atît în istoria românilor cît și a bulgarilor. Cele două popoare și-au obținut independența față de imperiul Otoman luptînd alături de Rusia în războiul ruso-turc de la 1877-1878.
Așadar să o luăm pe urmele căpitanului Walter Mărăcineanu, ale maiorului Șonțu, ale lui Peneș Curcanu și a celorlalți luptători către locurile unde în anii războiului a fost o adevărată baie de sînge.
Pordim
Primul popas îl facem în satul Pordim. De cum parcăm avem parte de primul șoc. Chiar lîngă parcarea din centrul satului se află un parc. Iar în parc este un avion de pasageri Tupolev TU-I34. Aeronava pare a fi aparținut cîndva companiei bulgare de zbor Balkan Airlines.
Într-un final ideea cu amplasarea aeronavei în parc nu ni s-a mai părut așa de rea. Practic niciodată nu am avut ocazia sa stau în voie lîngă un avion de pasageri și să observ cum este construit. Copiii au fost cu siguranță cei mai încîntați.
Aproape de acest parc există, ca aproape în fiecare localitate din Bulgaria, un monument masiv din ciment dotat cu scări. La prima vedere par a fi trei bolovani. Pe partea opusă este o femeie ce protejează un copil.
Vis-a-vis de acest monument se găsește o veche biserică ortodoxă și un parc decorat ca pentru îndrăgostiți.
Încă un element folositor. În satul Pordim există un bancomat, fapt destul de rar.
Tot în acest sat citisem că există un mic muzeu în casa în care s-a aflat Statului Major al Armatei Române de unde Majestatea sa Regele Carol I a condus armata Română în timpul asediului de la Plevna. Am avut GPS-ul în mînă și tot nu am reușit să îl localizez. Probabil era trecută greșit locația pe Google Maps.
În schimb am reperat foarte ușor Casa muzeu a Statului Major al Armatei Ruse, de unde Împăratului Alexandru al II lea a condus armata Rusă în războiul ruso-turc 1877. Din păcate muzeul era închis.
Casa se află la marginea unui parc, acum împrejmuit. Porțile și gardurile sunt decorate cu puști, săbii, sulițe, baionete și obuze. De asemenea în fiecare colț al curții dar și în interiorul ei sunt tunuri. Iar în mijloc, este un fel de piramidă făcută din obuze.
Grivitsa
Următoarea oprire o facem la Grivitsa, foarte aproape de Plevna. Este un mic sat aflat pe deal. În vîrful dealului este un mausoleu dedicat soldaților români căzuți în luptele de aici. De fapt este vorba de un parc în care se află cîteva monumente, mausoleul și o casă muzeu. Din păcate vizita nu poate avea loc decât pe exterior.
Locul este totuși marcat cu ceva indicatoare, este și o mică parcare și cîteva alei. Din nefericire este neîngrijit. Iarba nu este tunsă și nici nu este un traseu clar pe care să îl urmezi. Așa că ne-am descurcat cum am putut.
Evident, am parcat mașina lîngă un tun. Aveam să observăm că la mai toate obiectivele de vizitat din Plevna și împrejurimi e plin de tunuri.
Mergem spre un monument cu cruce mai întîi. Pe el este scris într-o limbă română cam stricată: Cine luptă vitejește neperitor I rămîne numele.
Mergem apoi într-un loc cu scări, obelisc și ceva arcade. Apoi părăsim aleea pentru că am văzut un alt monument cu cruce. Pînă la el nu este nici un fel de potecă sau alee. Îl vezi și te duci drept la el. Acest monument pare a fi dedicat soldaților bulgari.
La final ajungem și la mausoleul ostașilor români. Este o clădire robustă, impunătoare. Seamănă cu o bisericuță. Intrarea este frumos decorată cu arcade și coloane. O ușă mare din fier cu lacăt pe ea ne împiedică să vedem mai multe. De altfel foarte multe obiective istorice și culturale le-am găsit închise.
Rezervația naturală Kaylaka
Sătui de atîtea amintiri ale războiului ne-am îndreptat spre un loc pașnic. Rezervația naturală Kaylaka se află cam la 15 km de Plevna. Dar nici aici nu am scăpat. Am parcat lîngă statuia unui conducător rus care are în mînă un binoclu. Cu greu ne dăm seama că îl cheamă generalul Eduard Totleben.
Rezervația Kaylaka este constituită în jurul a două lacuri artificiale create pe rîul Tuchenitsa. Unul dintre maluri este foarte înalt, e format din stînci care au cam 20 de metri înălțime. Deasupra lor sunt hoteluri, case luxoase. Rezervația este valoroasă prin marea varietate de plante, păsări și mamifere. Se întinde pe o suprafață de 10000 de hectare.
Există și o peșteră aici care a fost ferecată cu o poartă mare. Aici se afla un muzeu al vinului. Din păcate și ăsta este închis.
Pornim pe lângă lacul din aval. Se vede treaba că este folosit și pentru baie pentru că sunt multe scări de metal ce se sfîrșesc chiar în apă. De asemenea ne atrage atenția un mic restaurant.
La capătul lacului este o ridicătură mare. Mergem pînă într-un loc unde dăm de niște scări. Acestea ne duc practic pe un dig, pe un baraj, de unde vedem celălalt lac. Acesta are o suprafață mai mare. Alte scări și o potecă și un tunel ne duc la un balcon cu belvedere. Poteca și scările merg mai departe și se opresc pe o stîncă mare. Aici este un loc în care poți cuprinde cu privirea ambele lacuri.
Poteca merge și mai departe însă numai prin pădure. Nu există marcaj. Hotărîm să mai mergem încă 10 minute. Nu a fost nevoie nici de atît și am ajuns la o intersecție unde am găsit marcaje și indicatoare turistice. Ne dumirim că în zonă sunt două cabane și se poate face un circuit mergînd pe lîngă lacuri. Dacă ai vreo 4-5 ore la dispoziție poți încerca.
Noi n-am avut.
Cernelka Ekopoteka
Am plecat apoi spre satul Gortalovo. De la marginea sa începe un traseu prin niște chei. Traseul are cam 6km și se sfîrșește în satul Kretojabene. Există și un panou cu o hartă schematică a zonei. Traseul începe lîngă un copac bătrîn cu trunchi gros.
Încă de la început traseul ăsta ne ia tare. Cam după 200 de metri ajungem într-o zonă unde o stîncă imensă pare că a fost tăiată în două. Ba mai mult poți parcurge toată această tăietură pe o distanță de cîteva zeci de metri. Pe partea opusă este iarăși o zonă stâncoasă, abruptă și înaltă.
Nu peste mult timp dăm și de rîu. Acesta și-a croit drum făcînd numeroase mendre. Din loc în loc sunt podețe de lemn. Cheile sunt destul de largi iar peisajul alternează: sunt zone de pădure, poieni, canarale, stînci. Din loc în loc se găsesc băncuțe și mese.
Totul merge bine și frumos pînă ce ajungem la o poiană mare și largă. După ce o străbatem drumul ne duce la un loc unde ar trebui trecută apa. Cum nu se întrevede nici o posibilitate, apa e destul de mare și rece, hotărîm să facem cale întoarsă. Făcusem cam 40% din traseu.
Plevna sau Pleven, pe bulgărește
Ajungem la Plevna. Ne cazăm într-un apartament aflat în zona gării. Rezistăm cu succes unei tentative de escrocherie. Deși rezervasem apartamentul pe booking.com, deși ajunsesem la timp, individul voia să îi mai dăm 20 sau 30 de leva. Cînd i-am zis pe șleau că asta este o escrocherie și că preferăm să plecăm nu a mai zis nimic.
Ne odihnim puțin și o luăm la pas prin oraș. De fapt aveam să constatăm că suntem foarte aproape de zona centrală.
Parcurgem bulevardul Danail Popov pînă ce întîlnim o piață mai largă. Acolo ne atrage atenția biserica Sfantul Nicolae. Clădirea seamănă mai degrabă cu o construcție turcească.
În spatele ei se află casa-muzeu Țarul Alexandru al Doilea Eliberatorul. Casa se află într-un parc decorat cu tunuri și obuze după bunul obicei local. Din păcate muzeul era închis.
Ajungem apoi într-o zonă cu hoteluri și restaurante. Strada devine pietonal. Poposim în Piața Libertății. Ea este supravegheată atent de și de la înălțime de statuia unui soldat rus. Edificiul se numește monumentul Aliosha.
De aici încolo începe un parc decorat cu multe fîntîni arteziene. Pe lateralele lui sunt terase. Partea asta centrală arată foarte bine. Și este și pe o suprafață mare. Întotdeauna mă minunez de câți kilometri de pietonal există prin orașele bulgărești.
Fîntînile cresc de la mic la mare. Cea mai interesantă fîntînă este luminată si are niște jocuri cu ape care îi impresionează pe copii.
În vecinătatea ei, în Piața Vazrazhdane se află o clădire în stil comunist care nu se prea potrivește cu ce mai e pe acolo. Ea găzduiește o serie de instituții cea mai importantă fiind echivalentul consiliului județean de la noi.
Lîngă ea se află o superbă clădire roșie dotată cu un mic turnuleț. Aici este Primăria orașului Plevna.
Pe o altă latură a pieței se găsește poate clădirea cea mai emblematică din Plevna. Este vorba despre Biserica Mausoleu Sf. Gheorghe cel Biruitor.
Construită în amintirea Războiului de eliberare ruso-turc din anii 1877-1878, Capela-Mausoleu Sf Gheorghe de rit ortodox, cinstește memoria ostașilor căzuți în asediul Plevnei din 1878. Rămășițele pământești ale celor 31.000 de ruși și 7.500 de români sunt înhumate în cripta mausoleului. Mausoleul a fost construit între anii 1903-1907, cu ocazia sărbătoririi a 30 de ani de la eliberarea Bulgariei. Proiectul este elaborat de arhitectul Penceo Koicev, iar iconostasul este opera pictorilor Ivan Markvichka și Anton Mitov. Capela are un stil bulgaro-bizantin, cu cupolele încrucișate. Are o cupolă centrală de 24 m înălțime și încă patru cupole laterale. Fațada este zidită cu brâuri orizontale de cărămidă și piatră pe o suprafață de 452 de metri pătrați. Capela face parte din cele 100 de monumente naționale ale Bulgariei.
Din păcate pandemia a închis și acest monument.
Parcurile și pietonalele continuă însă. Noi am ajuns în zona cu râul Tuchenitsa care străbate orașul. Apele sale sunt folosite pentru a crea diverse efecte vizuale.
Pe nesimțite ajungem iar în Piața Libertății dar pe o altă latură. Continuăm pe pietonalul Vasil Levski. Revedem din alt unghi casa-muzeu a țarului Alexandru al doilea. Aproape se află o clădire impresionantă, Teatrul Ivan Radoev.
Pietonalul continuă și din ceea ce vedem pe o distanță mare. Este deja tîrziu și hotărîm să ne retragem la odihnă.
A doua zi, de dimineață ne îndreptăm spre Panorama, o construcție gigantică aflată pe un deal din Plevna. Aici se găsește un mare muzeu dedicat evident războiului de independență de la 1887-1878.
Din fericire muzeul este deschis. Se merge însă numai însoțit de ghid. Muzeul are patru săli mari dispuse pe trei etaje. Biletul de intrare costă 6 leva pentru adulți. Se intră la ore fixe, o vizită durează undeva între 30 și 45 de minute.
Spre surpriza noastră, deși ghida nu vorbește limbi străine, primim niște hârtii cu explicații în limba română.
În prima încăpere, în Sala introductivă, se află tunuri, mai multe tablouri cu luptele din perioada 1877 – 1878, câteva busturi ale unor personalități marcante, inclusiv bustul Regelui Carol I.
Din Sala introductivă am urcat scările de acces către sala centrală, Panorama, aflată la ultimul etaj. În timp ce urcam scările, ne uitam cu admirație la cele șase tablouri impresionante care reprezintă evenimentele dramatice din perioada Războiului Ruso-Turc.
Primul tablou poartă denumirea de Jugul Otoman, cel de-al doilea Răscoala bulgarilor din aprilie 1878, în sudul Bulgariei. Al treilea tablou reprezintă o Demonstrație la Sankt Petersburg în susținerea independenței Bulgariei, iar al patrulea tablou înfățișează Armata Rusă trecând Dunărea. Ultimele tablouri reprezintă Apărarea steagului Samara și Lupta de la Shipka.
Toate tablourile au fost pictate de Nicolae Ovetchkin, un artist de la Moscova. După ce am citit poveștile ce au inspirat crearea tablourilor, am urcat scările în Sala Panorama. Pictura panoramică din această sală a fost concepută de 11 artiști ruși și doi artiști bulgari, având o pânză principală de 115×15 metri și 12 metri prim-plan. Impresionanta pictură reflectă evenimentele sângeroase care au avut lor pe 11 septembrie 1877. Sala Panorama a fost deschisă publicului pe 10 decembrie 1977, la 100 de ani de la ziua în care Mareșalul Osman Pașa s-a predat Colonelului Mihail Cerchez.
Sala este foarte ingenios amenajată: de jur-împrejur este o pictură mare care este luminată din spate. Ea prezintă scene de luptă din vecinătatea Plevnei. În plan apropiat, sub balconul circular pe care circulă vizitatorii se află pămînt, tranșee, diferite obiecte de uz civil și militar. Maria a fost impresionată de niște manechini care reprezintă oameni căzuți la datorie în tranșee.
Apoi am coborât scările să vedem sala Diorama, aici fiind expusă pânză de 17 metri lungime și 5 metri lățime, reflectând ultima bătălie pe râul Vit din 10 decembrie 1877. Pictura din Sala Diorama a fost realizată bineînțeles tot de cei 13 pictori, 11 ruși și 2 bulgari.
Imediat după Diorama se află ultima sală a muzeului, amenajată cu două tablouri, uniformele celor trei armate care au luptat în război, echipament de luptă și câteva vitrine cu o icoană, instrumente muzicale, fier de călcat vechi, cărți.
După vizitarea muzeului Panorama am plecăm în plimbare în Parcul Skobelev aflat în imediata apropiere. Evident din peisaj nu aveau cum să lipsească tunurile și obuzele. La un moment dat găsim ceva ce pare a fi mormântul unor conducatori militari de vază.
În apropiere întîlnim ceva ce seamănă a mausoleu dedicat soldaților bulgari și ruși judecând după steagurile celor două țări afișate pe ușă. Monumentul e cam bizar la prima vedere. Pare a fi o combinație de piatră și plante agățătoare. Există și niște scări înguste de piatră care permit să ajungi deasupra lui. Asta dacă poți trece de porțile ferecate.
Dacă continui plimbarea în parc urmează o ușoară coborîre, un pod peste o stradă. Și apoi scări. Multe scări și un monument gigant. Este vorba de statuia Maica Bulgaria ( sau mama Bulgaria ) întruchipată de o femeie care rupe un lanț. Locul nu e prea bine întreținut.
La capătul de jos al scărilor se găsește o statuie ecvestră a generalului Skobelev.
De asemenea ne atrage atenția o clădire foarte lungă ce ocupă două străzi. Este vorba despre Muzeul de Istorie Regională Plevna. Nu am avut vreme să îl vizităm și oricum vizita unor muzee mari cu copii mici nu este o idee bună.
Parcul Lavrov
Ultimul obiectiv al nostru este Parcul Lavrov. Acesta se situează în afara orașului cam la 25 de km de Plevna.
Personal am fost ușor dezamăgit. Parcul nu este îngrijit cum trebuie, e cam plin de iarbă mare. În interiorul său există mai multe statui, diverse monumente, o bisericuță și o piramidă. În lipsa semnalizării am luat-o pe un drum greșit care însă ne-a dus pe un dig. În partea cealaltă era un mare lac pe unde se practica windsurfing.
Cînd ne-am dat seama , am venit înapoi. Au început niște împușcături. în pădurea învecinată, cineva venise la vînat de păsări.
Noi mergem spre un monument dedicat unor soldați finlandezi. În timpul războiului ruso-turc Finlanda făcea parte din Imperiul Rus. Așadar și detașamente militare din această țară au fost trimise să lupte în Bulgaria.
Ruse
Înainte de a intra în România am oprit la ruse. De fiecare dată am trecut în viteză pe lîngă oraș. A fost o idee inspirată și o surpriză foarte plăcută.
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole