Grecia: la nord și la sud de Parga

Data publicarii: 16 iul 2021

Vara lui 2021 ne-a adus iarăși în Grecia. Destinația a fost o necunoscută pînă în ultimul moment. Am hotărît să ne rezervăm un loc cazare abia după ce vom fi trecut frontiera și vom fi efectiv în Grecia.

Drumul a fost plăcut dar asta pînă am ajuns la frontiera dintre Bulgaria și Grecia. Acolo, deși eram destul de aproape de punctul de control, am stat 5 ore. Organizare proastă, tipic balcanică. Totuși am folosit timpul pentru a studia mai în detaliu prognoza meteo. În zona Mării Egee se anunțau vreo 3 zile cu ploi și furtuni. În vestul Greciei, la Marea Ionică, prognoza arăta perfect. Cam 24-25 de grade, fără să fie precipitații anunțate. Așadar alegerea a fost ușoară.

Pasul Katara

Dar pînă să ajungem la mare am făcut un mic detur. Am ales să părăsim la un moment dat autostrada ca să urcăm pînă în Pasul Katara, aflat în Munții Pindului la o altitudine de 1705m. Șoseaua care ajunge aici este printre cele mai înalte drumuri asfaltate din Grecia.

Drumul pînă în pas nu e chiar în cele mai bune condiții. Sunt cîteva porțiuni unde terenul a plecat dar care între timp au fost reparate dar nu și reasfaltate.

Totuși odată ce cîștigăm altitudine peisajul devine tot mai atrăgător. Se văd multe piscuri, identificăm și zona Pasului Barros unde locul pe unde am traversat Munții Pindului cu mai mulți ani în urmă. Atmosfera e destul de clară munții par a se găsi undeva între două ploi.

În zonă se află cîteva eoliene dar și un loc unde sunt adunate mai multe antene. De asemenea Întâlnim și o cabană ce pare abandonată. Pe un versant este amenajată o pîrtie de schi.

Din Pasul Katara se poate coborî spre Metsovo, un oraș superb cu multe case de piatră. Este construit pe verticală pe un versant stîncos și abrupt. Drumul ne oferă cîteva puncte de belvedere remarcabile cu acest orășel dar și cu localitatea aflată de cealaltă parte a văii, Anilio.

Vedem și autostrada care are în zonă o succesiune spectaculoasă cu tunel, viaduct mare și iar tunel.

La intrarea în Metsovo este amenajat un monument străjuit de un tanc. De aici pare că începe un traseu montan. Intrăm în oraș pe care îl găsim foarte aglomerat. Are loc un concurs de alergare, nu avem unde parca așa că plecăm mai departe urmînd să revenim în acest orășel la întoarcere.





Ne îndreptăm apoi în zona stațiunii Parga aflată la Marea Ionică. Locul de cazare se află la vreo 3km de acest orășel într-o zonă liniștită. Ultimii kilometri se fac pe un drum îngust cu multe curbe și pante care traversează o livadă cu măslini.

Ajungem cu bine la Villa Thomas locul ce ne va fi casă pentru următoarele 4 zile. Proprietarul, domul Thomas, ne primește cu brațele deschise. El seamănă cumva cu personajul principal al filmului Zorba Grecul, nu neapărat ca înfățișare ci mai degrabă ca atitudine. Soția sa, doamna Glycheria, ne întreabă dacă vrem o limonadă. Curtea este imensă și din loc în loc sunt plantați lămâi. Aceștia sunt plini de fructe. Thomas culege cîteva lămâi și în cîteva minute stăm cu toții pe terasă la o limonadă.

Cei doi nu prea vorbesc și nu înțeleg engleză prea bine. Din fericire Thomas știe ceva germană și așa ne înțelegem mai bine. Ne spune că în tinerețe a fost plecat la muncă în Germania împreună cu tatăl lui și acolo a învățat limba. Cuplul are doi nepoți foarte pasionați de fotbal. În curte sunt două porți și o mulțime de mingi.

Camera noastră este mare și curată. Avem loc suficient și un balcon cu vedere la mare. Nu suntem aproape de ea, dar ne aflăm într-un loc mai înalt, pe un deal. Înspre munte priveliștea este dominată de un pisc pe care se găsește Castelui Ali Pasha.

Copiii se mai zbenguie prin curtea cea mare în timp ce noi despachetăm bagajele. Thomas ne arată că are în curte și bananieri. Aceștia dau rod în august, deci nici o șansă să mîncăm banane culese cu mîna noastră.

Plaja Valtos

A doua zi, de dimineață, mergem evident la mare și la plajă. Cel mai aproape este plaja Valtos la care ajungem după o plimbare de vreo 10-15 minute. Plaja este lungă are nisip fain. Lume este puțină. Plaja Valtos este amenajată cu multe umbrele și sezlonguri, prea multe pentru gustul meu.

Apa este curată, nu foarte adîncă și, cel mai important, nu e rece. Copiii s-au bucurat foarte mult de prima lor baie la mare și de prima joacă în nisip.

Parga

La orele de prînz, după un pic de odihnă am fost să ne plimbăm prin Parga. Văzut de sus, orașul este spectaculos. Se află lîngă un golf dotat cu stînci și insulițe drăguțe. Pe o stîncă aflată pe malul mării se găsește un vechi castel venețian.

Noi lăsăm mașina într-o parcare aflată pe marginea drumului ce ocolește orașul Parga. Sfatul meu este să nu intrați cu mașina în oraș. Sunt străzi înguste, circulația nu e sistematizată cu sensuri unice.









 

Coborîm în oraș folosind o alee cu scări multe și abrupte care se duce pe principala alee de promenadă, Anevxavitrias. Este momentul să încercăm înghețata care ni se pare foarte bună. Pietonalul ajunge lîngă apă și lîngă plaja orașului. Aceasta arată foarte bine, e îngrijită curată, are peisaj, nu e aglomerată. Așadar nu ne puteam dori mai mult și hotărîm să venim aici în a doua parte a zilei.

Mergem de-a lungul apei și din cînd în cînd aruncăm cîte un ochi pe meniurile tavernelor. Practic găsești tot felul de mâncăruri specifice. Prețurile sunt de asemenea decente. Ne oprim lângă un monument ce constă într-o ancoră imensă. Aici începe un mic port unde se găsesc bărci de mici dimensiuni ce pot fi închiriate pentru o călătorie pe mare. Mergem pînă în capătul orașului la baza stîncii unde se înalță castelul. Copiii sunt încîntați că pot vedea pești destul de mari în apă.

Venim înapoi cam 100 de metri și urmăm un indicator spre castel. De aici intrăm într-un adevărat labirint de scări și străduțe înguste străjuite de magazine de suveniruri. Mergem încet și facem pauze la umbră. Într-un final ajungem la aleea ce urcă spre poarta castelului.

Pentru a vizita castelul nu este necesară plata vreunui bilet. Însă suntem avertizați încă de la intrare că vizita o facem pe propria răspundere. Într-adevăr castelul nu este prea bine îngrijit. Înăuntru se află o cafenea și doar împrejurul ei pare-se că s-a ocupat cineva ca locul să pară prietenos.







 

Chiar și așa eu consider că vizita nu te expune la pericole atîta vreme cît nu te arunci de pe ziduri. Poziția extraordinară a castelului oferă belvederi impresionante asupra orașului și asupra celor două plaje principale ale sale, Valtos și Krioneri.

Și acum și puțină istorie: Fortăreața venețiană a fost construită în 1624 după cum indică și data înscrisă pe una dintre porți. Pe unul din donjonurile cetății este sculptat Leul Sfantului Marcu, simbolul Veneției.

Orașul Parga a fost cucerit de turci apoi de venețieni într-o perioadă în care Imperiul Otoman domina cea mai mare parte din Grecia de azi. Britanicii l-au capturat ulterior de la venețieni pentru ca ulterior să îl vîndă înapoi turcilor. Astfel Parga a ajuns sub controlul lui Ali Pasha din Ioanina. Sub conducerea despotică a acestuia, mulți dintre localnici au fugit în exil în insula Corfu, familiile acestora întorcîndu-se abia în 1913 cînd Parga a redevenit teritoriu grecesc.

Am revenit apoi în oraș pentru a vizita principala biserică. Ce ar mai fi de reținut este că în zona bisericii în fiecare zi de marți are loc un tîrg de legume și fructe proaspete.


Krioneri

Spre seară am revenit la Plaja Krioneri. De fapt în Parga se găsesc două plaje cu acest nume. Cea de-a doua este mai mică, se numește Piso Krioneri și se află la cîteva minute de mers pe jos de sora ei, spre est.

Noi am stat pe plaja mai mare și ne-am bucurat de cîteva ore de soare și de baie.

Karavostasi

Dimineața următoare ne prinde pe plaja Karavostasi, aflată mai la nord de Parga. Este o plajă lungă și lată străjuită de niște dealuri împădurite. Lume este foarte puțină. Plaja pare în curs de amenajare cu sezlonguri și umbrele care deocamdată sunt la liber.

Și aici am remarcat apa curată și de adîncime mică. Locul este așadar ideal pentru copii.

Sivota

La prînz am mers la Sivota o localitate spectaculoasă pentru că se află pe o peninsulă și pentru că are în preajma sa două insule la care se poate ajunge mergînd pe jos.

Mai întîi am dat o raită prin oraș și am luat masa la o tavernă. Copiii sunt înnebuniți de o specialitate grecească numită pasticio, care a devenit mîncarea lor preferată în acest concediu. Centrul este cochet, curat. Plaja de lângă port nu este prea grozavă și de aceea nu o recomand.

Plaja Bela Vraka


Noi am ales pentru a doua parte a zilei această plajă. Accesul spre ea este destul de greoi. Mergi cu mașina pe străzi înguste în pantă pînă într-un loc unde strada se înfundă și unde este destul de dificil de parcat și de ieșit dacă nu ai noroc să găsești liber. Noi am avut.

Apoi se coboară pe o alee largă iar la final pe niște scări. Plaja de pe continent e minusculă, dacă pe sunt 10 oameni se poate considera că e aglomerație.









De aici se poate trece pe jos, prin apă pînă pe insula de vis-a-vis, Mourtemeno. Drumul prin apă este anevoios, are cam 100 de metri. Și este anevoios din pricina pietrelor de pe fundul apei. Eu nu am fost prea inspirat și am lăsat șlapii pe mal. Pe la jumătatea drumului mi-am dat seama de greșeală dar nu m-am mai întors.

Am ajuns însă cu bine pe insuliță. Unde este tot o plajă de unde poți închiria caiace. De aici se pot vedea construcțiile luxoase de la marginea orașului Sivota. Există cîteva poteci care te mai duc la încă două plaje, dar nu am continuat mai departe.

Totuși, în ciuda peisajului minunat am renunțat la acest loc din cauza pietrelor din apă. Și ne-am îndreptat spre un loc mai potrivit pentru copii.


Agia Paraschevi

Acest loc este Plaja Agia Paraschevi, aflată la doar 6km de Sivota. Pînă la ea se se ajunge cu mașina, este o parcare mare și goală lîngă. Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost faptul că pe plajă nu era absolut nimeni. Deși era amenajată și existau și vreo două localuri în apropiere.

La unul din capetele plajei, pe un loc mai înalt se află o bisericuță ce poartă hramul Sf. Parascheva. Locul în care este așezat este foarte umbros, cînd ajungi acolo se simte o diferență de temperatură semnificativă.

Castelul Ali Pasha

La finalul zilei, în drum spre Parga am făcut un ocol de vreo 3 km. Am virat spre satul Anthousa iar apoi am urcat tare cu mașina pînă în apropierea Castelului Ali Pasha, aflat pe o stîncă înaltă. Așa cum era de așteptat fortăreața este abandonată, aproape deloc întreținută.

Dar peisajul te lasă fără cuvinte. Se vede marea, se văd creste muntoase, se văd orașe și sate. E o destinație ce trebuie văzută, de preferat la asfințit. Dacă nu aveți mașină e bine de știut ca din Parga pleacă un trenuleț turistic ce vă poate aduce pînă la castel. În fiecare zi au loc două astfel de curse.



Și surprizele nu s-au terminat. Aproape de locul de cazare observ un arici însetat care bea apă. Nu e sperios, copiii s-au bucurat minute în șir de el, privindu-l cu multă curiozitate. Una e să auzi de arici din povești și alta e să îl vezi în realitate de aproape.

Arrilas Beach

În dimineața următoare ne-am dus, la recomandarea gazdei noastre, la plaja Arrilas. Drumul pînă acolo este minunat, mai ales în partea finală, cand ai impresia că te vei opri direct în apă. Parcăm lîngă port. Plaja e aproape goală, șezlonguri sunt o grămadă și sunt la liber deocamdată.



Probabil în sezon este mult mai aglomerat. Apa este mică, foarte curată și caldă. Peisajul nu e nici el de neglijat. Golful are două margini stîncoase împădurite iar în depărtare se zărește conturul insulei Corfu.

Lichnos Beach

În a doua parte a zilei alegem o plajă aflată foarte aproape de Parga. Ea se numește Lichnos și la ea se ajunge folosind un întreg labirint de străduțe. Alegerea acestei plaje nu a fost o idee bună. În primul rînd pentru că plaja este formată dintr-o combinație ciudată de nisip și pietricele care îți chinuie serios tălpile. În al doilea rînd pentru că apa se adîncește foarte brusc.

Plaja este amenajată, găsești suficiente locuri de parcare și cîteva beach baruri. Cu toate astea peisajul este fain într-unul din capete este o stîncă mare cu o grotă sub ea.

În dimineața următoare am părăsit Parga. Ne-am luat rămas bun de la Thomas și Glycheria care ne-au lăsat drept suvenir o grămadă de lămîi proaspăt culese din copaci. Următoarea cazare o rezervasem ceva mai la sud, la Riza.

Ammoudia

Dar pînă să ajungem acolo mergem la Ammoudia. Acesta este un mic sat aflat pe malul mării. Lîngă el este o zonă umedă, cu stuf și lacuri, creată de rîul Acheron care se varsă în mare chiar lîngă plajă.

Și aici este foarte puțină lume. Plaja e amenajată, cele mai multe șezlonguri și umbrele sunt la liber. E loc și de mîncat sau de băut ceva bun.





Pentru început merg spre locul în care rîul Acheron se varsă în mare. Există un fel de dig care este și alee de promenadă ce separă pentru o vreme cele două entități...acvatice. Apoi merg în partea opusă a plajei. Undeva trebuie mers prin apă cîteva zeci de metri apoi se ajunge la o plajă mică și pustie.

Plaja de la Ammoudia a fost de departe cea mai iubită de copiii noștri. Aici s-au distrat de minune fapt pentru care am revenit aici și în ziua următoare.

Riza

Pe la prînz am mers să ne luăm în primire noul loc de cazare. Acesta se numește Lemi Apartments și se găsește într-un loc liniștit, într-o livadă cu pomi fructiferi. Afară sunt puse hamace, deci locul e numai bun de lenevit.

Foarte aproape de noi, dar undeva pe verticală se găsește o fortăreață, numită castelul Despos. Nu am reușit să deslușim pe unde s-ar putea urca la el. Chiar lîngă se afla și un viaduct spectaculos.





 

De asemenea plaja este și ea la două minute de mers pe jos. Este o plajă sălbatică, cu pietre multe și albe. Nu e prea potrivită pentru relaxare însă de aici am urmărit un apus de soare strașnic.

Loutsa

Am mers apoi și am mîncat la una din multele taverne din stațiunea Loutsa. Chelnerița știa un pic de limbă română. Ne-a spus că bucătăreasa de la restaurant este româncă. Am cunoscut-o ulterior și pe ea. Are vreo 15 ani de vechime în Grecia șine povestește că lucrează doar vara.

Plaja din Loutsa este foarte lungă, dar excesiv de amenajată. Cu toate astea nisipul nu e chiar foarte fin. Din ce am văzut apa se adîncește brusc.

Alonaki

A doua parte a zilei am petrecut-o la plaja Alonaki. Aceasta este o plajă aproape sălbatică ascunsă într-un golf cu pereți mari de stîncă. Este preferată în special de localnicii greci. Ca să ajungi la ea este nevoie să faci un traseu de cîteva minute unde trebuie să cobori pe scări și pe poteci.

Plaja este o combinație de nisip cu pietre. Apa are aici o culoare incredibilă. Și cred că poți găsi locuri umbrite aproape toată ziua. Personal mi-a plăcut tare mult acest loc și aș fi vrut să mai vin dar nu a mai fost timp.

Oricum în zonă mai sunt cîteva plaje mici și drăguțe, deci ai de unde alege: Amoni și Skala.

Preveza

În dimineața următoare am revenit la Ammoudia unde am regăsit aceeași atmosferă frumoasă. Niște oameni lucrau de zor la un sistem cu șine care să le permită persoanelor ce stau într-un scaun cu rotile să ajungă pînă în apă.



La prînz am făcut o excursie pînă în pitorescul oraș Preveza. Am parcat în zona portului și am pornit la colindat pe străduțe înguste. Am luat masa la un restaurant grecesc tradițional. Este situat pe o străduță secundară, cam în afara centrului. Nu au foarte multe feluri de mîncare și este frecventat de greci care par a se cunoaște bine cu proprietarii dar și între ei. Mîncarea a fost dumnezeiască. Restaurantul se numște Psatha.





Preveza are cîteva locuri frumoase de promenadă atît la malul mării cît și în oraș în zona străzii Athistasis. Ne-au atras atenția cîteva biserici, toate închise, și clădirea Tribunalului. De cealaltă parte a mării se ridică niște munți albi, impresionanți, iar în depărtare se observă conturul insulei Lefkada.


Kerentza

Seara am revenit la plajă. Atmosfera am găsit-o un pic schimbată, cu mulți nori și cu vînt. Am ales plaja Kerentza, despre care se spune că este sora mai mică a Ammoudiei. Este o plajă largă, cu apa mică. Totuși din pricina valurilor apa mișca nisipul de pe fund devenind tulbure. Aici nu există nici un fel de amenajări, plaja a fost aproape goală. Există și o priveliște generoasă spre munții din care izvorăște rîul Acheron.

Cam aici s-a încheiat aventura grecească de pe continent. Spun asta pentru că au urmat apoi 7 zile pe insula Kefalonia.

Am să închei menționînd alte cîteva locuri ce merită vizitate dar de care noi nu am avut timp:
- Izvoarele Acheronului, un traseu în munte prin apă și pe poteci
- Cascadele Souli, cunoscute și sub denumirea de Morile de apă Soulli
- Teatrul antic de la Dodoni
- Orașul antic Nicopoli și teatrul roman Nicopoli. Acestea se găsesc lîngă de Preveza. Sunt aproape unul de celălalt dar nu se află în același loc.
- Plaja Kastrosikia
- Plaja Sarakiniko

 

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2021