Munții Făgăraș: Circuit prin Valea Văiuga

Data publicării: 24 sep 2021

Ca de obicei odată cu venirea verii sunt binevenite turele în munți înalți. De data asta m-am orientat spre un traseu de o zi în Munții Făgărașului. La ora respectivă nu știam, dar aveau să mai urmeze încă patru excursii în acești munți.

Plec de dimineață din Brașov și înainte de ora 9 îmi parchez mașina puțin mai jos de Bîlea Lac. Afară este răcoare așa că mă încălzesc rapid urcînd repede o potecă abruptă ce mă scoate lîngă stația de sus a telecabinei. De aici cobor un pic pe lîngă lac și mă opresc lîngă niște indicatoare turistice.

Ținta mea de astăzi era să urc pe vîrful Vînatoarea lui Buteanu. Pentru asta aveam de ales varianta clasică prin Șaua Caprei sau poteca mai puțin știută și utilizată prin Valea Văiuga. Optez pentru a doua variantă. Mai urcasem pe aici în urmă cu cîțiva ani dar atunci am prins destul de multă ceață și practic n-am prea văzut mare lucru.

Acum vremea arată foarte bine. Singura mea îngrijorare este legată de cantitatea de zăpadă de pe vale. Nu am nici o îndoială că voi da de ea. Întrebarea este dacă traseul va fi practicabil mai ales în partea finală a văii unde este abrupt.

Plec pe o curbă de nivel în coborîre ușoară urmînd un marcaj bandă albastră. După cîteva minute apare primul hop. Am de traversat o limbă de zăpadă de cîțiva metri dar cam abruptă. Din ce văd urmele sunt vechi si acoperite așa că astăzi cu certitudine sunt primul care trece pe aici. Merg cu atenție și depășesc zona.

Încep să urc pînă ce ajung în partea inferioară a văii Văiuga. Acolo traseele se despart. Schimb și eu marcajul și trec pe punct albastru. În vale este multă zăpadă și mă uit în sus căutînd să găsesc o variantă care să nu umplice prea mulți pași prin zăpadă. Dar pînă acolo mai este.

În general țin poteca marcată, mai ocolesc zăpada acolo unde se poate. Ajung la o mare și lată zonă cu zăpadă. Din fericire este într-un loc mai drept așa că traversarea nu pune probleme. Nu mai văd marcajul așa că merg cam pe unde nimeresc în lipsa altor urme. Urmează o porțiune cu bolovani pe care o urc la liber. Abia apoi văd marcajul undeva mai la dreapta mea.

Revin în potecă și ajung într-un loc mai delicat. Poteca merge pe jos pe la baza unei stînci. În imediata apropiere e multă zăpadă și practic nu ai pe unde merge ca să încapi între stîncă și zăpadă. Găsesc un jgheab și o ia în sus abrupt. Din fericire se poate merge în siguranță, pietrele sunt stabile și există și multe prize pentru mîini.









Apoi cobor și revin cu bine în potecă. De aici urmează partea cea mai abruptă dar am scăpat de tot de zăpadă. Nu după mult timp ajung în creasta munților Făgăraș. Sunt destul de sus și prea mult nu mai am pînă pe vîrf.





Ajnug într-o zonă mai abruptă cu o șa mică. Acolo sunt nevoit să aștept. Un grup mare de cehi care pot umple un autocar coboară de pe Vîrful Vînatoarea lui Buteanu. Aștept vreo 15 minute, nu exagerez. Apoi urc și eu voinicește. Urmează o porțiune aerienă, cu parăpastie și în stînga și în dreapta, cu flori, cu peisaje faine și stînci. Pînă la urmă așteptarea de mai înainte s-a dovedit benefică. Am ajuns la cota 2507 metri pe Vîrful Vînatoarea lui Buteanu și sunt singur. Timp de vreo 10 minute mă pot bucura doar eu de peisajul de aici. Se văd multe vîrfuri și multe creste. Evident nu pot lipsi Moldoveanu, Viștea, Negoiu, Lespezi, Călțun, vîrfuri între cele mai înalte din țara noastră.

Mai apar apoi și alți drumeți. Plec înainte ca vîrful să se aglomereze. Revin în șaua care desparte vîrfurile Buteanu și Capra. Apoi urc pe vîrful Capra(2494m) care, pentru că este mult mai ușor accesibil, este plin de oameni. Fac doar cîteva poze și țin creasta matematică pe o potecă firavă. Planul este să ajung mai întîi la locul numit la Revolver și apoi în traseul de creastă marcat cu banda roșie.





Coborîrea de pe vîrful Capra e agreabilă, se face rapid. Din prea mult entuziasm undeva greșesc și țin creata pînă ajung la marginea unei prăpăstii. Trebuie să vin un pic înapoi și după cîteva minute sunt aproape de stînca numită La Revolver. Denumirea ei este dată de faptul că privită din unghiul potrivit stînca aceata arată ca un pistol.

Cobor în continuare și dau de cîteva zone cu Rhododendron. Evident se pot face combinații diferite pentru fotografii aparte. Sub această creastă, chiar pe traseul marcat este încă multă zăpadă.

Ajung într-un final și în traseul marcat cam în aceleși timp cu două turiste. Vreau să le întreb cum e drumul prin atîta amar de zăpadă. Constat că sunt bulgăroaice. Îmi spun că au urcat pe Moldoveanu și au dormit la Cabana Podragu.



 

Cobor apoi repede la Lacul Capra. De aici îmi fac planul să urc spre Șaua Capra iar apoi pe Vîrful Iezerul Caprei pe care nu mai fusesem de vreo 20 de ani. Pe măsură ce mă apropiu de Șaua Capra locul se aglomerează.

Observ cîteva locuri fotogenice de unde se pot face poze frumoase cu lacul, cu florile, cu zăpada și cu crestele. Asta a însemnat părăsirea marcajului și mai apoi o urcare sănătoasă pînă pe Vf. Iezerul Caprei, 2417m. Aici fac o pauză mai lungă.





 

După ceva minute apare un grup de turiști din Republica Moldova. Mă întreabă dacă se poate continua pe creastă ca mai apoi să poată reveni la Bîlea, cam cît timp ar fi, chestii din astea. Le spun că voi urma același traseu. Pînă la urmă merg împreună cu ei.

A fost interesant să îi observ. Evident nu erau oameni de munte, nu erau echipați chiar corect. Se aflau pentru prima oară aici și erau foarte entuziasmați. Mi-au pus o mulțime de întrebări și spuneau că atunci cînd vor reveni își vor lua bocanci, cort și tot ce mai trebuie pentru o drumeție de mai multe zile.

Am mers așadar pe deasupra crestei ce străjuește Lacul Bîlea. Ne-am bucurat împreună de peisaj și am tot povestit despre țările noastre. Așa, pe nesimțite am ajuns pînă pe Vîrful Paltin, 2399 metri.

De aici începem coborîrea. Mergem cu atenție pe o potecă ce coboară ușor pe curbă de nivel admirînd Vf. Laița și Valea Doamnele ce se întinde sub el. Apoi poteca devine mai instabilă, bolovanii și pietrișul tind să alunece dacă nu pui piciorul bine.

Ajungem în Șaua Doamnele. De aici nu mai e mult. Odată ajunși la Bîlea ne oripilăm de cît zgomot și de cîtă aglomerație găsim. Îmi iau rămas bun de la excursioniștii din republica Moldova și revin la mașina mea.

Pe drum în jos opresc mașina pe Transfăgărășan la intrarea in traseul bandă albastră care străbate Muchia Buteanu. Fac un pic de recunoaștere și urc vreo 10 minute. Am de gînd să revin cît de curînd.

Traseu:
Bîlea Lac - Valea Văiuga - Șaua Văiuga - Vînatoarea lui Buteanu - Vf. Capra - La Revolver - Lacul Capra - Șaua Capra - Vf. Iezerul Caprei - Vf. Paltinu - Șaua Balea - Bîlea Lac
Durata: 6 ore
Track GPS:
https://www.strava.com/activities/5610759204

 

Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 1

  • Mihai Valentin

    24 sep 2021 10:40:32

    Denumirea corecta a varfului este Vânătarea lui Buteanu. Candva, un necunoscator a transcris pe vreo harta numele schimbat. Cuvantul vânătare apare si pe dexonline.ro (https://dexonline.ro/definitie/v%C3%A2n%C4%83tare). Mai sunt astfel de cazuri in toponimia romaneasca. PS. Piatra instalata pe varf face si ea aceasta greseala.

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024