Bulgaria: Pasul Troyan

Data publicarii: 08 oct 2021

Începutul de toamnă din 2021 a venit iarăși cu dorința de a merge la mare. Ca și în anul precedent am ales Bulgaria. Dar pînă să ajungem la mare am zis că ar fi bine să avem și două zile pe munte.

Așadar ne punem la drum iar seara poposim și dormim la Veliko Tîrnovo. A doua zi ne îndreptăm spre una dintre șoselele de altitudine ale Bulgariei, cea care traversează Munții Balcani prin Pasul Troyan. De la Veliko ne îndreptăm, pe un drum ce merge paralel cu munții, spre orașul Troyan.

Apoi începem urcușul pe un drum cu multe curbe care merge mult timp prin pădure. Abia spre finalul urcușului pădurea dispare și putem admira peisajul. Ne oprim chiar în parcarea din pas, la 1521m altitudine.

Afară este răcoare și vînt așa că trebuie să ne îmbrăcăm mai gros. Din pas pleacă un drum asfaltat pînă la un monument de beton aflat în apropiere și numit Arcul Libertății. De asemenea este punct de plecare pe creasta Munților Balcani. Spre vest principala atracție este Vf. Vejen 1298m, aflat cam la o zi de mers. Spre est traseul este mai lung și trece peste cel mai înalt vîrf al Munților Balcani, Vf. Hristo Botev 2376m. Pînă acolo sunt 32 de km. Cu toate astea am fost surprins să văd cît de multe cabane sunt pe traseu așadar excursii de genul ăsta pot fi făcut etapizat fără a căra bagaj mare.

Plecăm spre Arcul Libertății. Nu este departe, drumul ne ia cam 20 de minute. Arcul libertății este un monument impozant din beton. Unii spun că este construit într-un stil brutal. Totuși față de multe alte monumente de acest fel din Bulgaria ăsta aș zice că e chiar elegant.

Monumentul este situat pe vîrful Goraltepe (1595 m) și are o înălțime de 35m.

Arcul comemorează 100 de ani de la eliberarea Bulgariei de sub Imperiul Otoman în urma războiului ruso-turc (1877-1878). O sculptură înaltă de 7 metri, realizată de Velichko Minekov, simbolizează faptele generalului Kartsov, care a comandat armata rusă în timpul bătăliei victorioase din 1878.

Monumentul este, de asemenea, dedicat și frăției de arme bulgaro-ruse. Partea de nord are sculptat anul 1878. Cea de sud anul 1944: anul celei de a doua eliberări a Bulgariei de către armata rusă, în timpul celui de-al doilea război mondial.

Sculpturile ce îi înfățișează pe soldați ai același stil bolovănos de ai impresia că au ieșit roboți.

Pe platoul din jurul arcului se află un alai de nuntă. Mai toți participanții sunt îmbrăcați cu costume tradiționale bulgărești așa că ne dăm cu presupusul care sunt mirii. Toată lumea care este pe acolo, că sunt sau nu cu nunta, este servită cu prăjituri.

De la Arcul Libertății vrem să mai mergem pe drumul de creastă. Acesta se intersectează un pic mai jos cu un drum de pămînt în stare foarte bună. Țelul nostru este să mergem pe creastă pînă la monumentul Stoyanov, iar de acolo să ne întoarcem pe drum în Pasul Troyan. Nu știm ce fel de monument va fi cel la care vom ajunge așa că nu știm la ce să ne așteptăm. Poteca are urcări și coborîri dar nu ne supune la cine știe ce efort. Ceea ce mă îngrijorează cu adevărat sunt niște nori negri ce vin dinspre sud. Și vîntul.

Îi dau Mariei buff-ul meu, George primește o șapcă în carouri, destul de șic. Băiatul rîde de Maria și îi spune că arată ca o bunicuță. Maria nu se supără și îl gratulează pe George numindu-l Domnul Șepcos. Deh, de-ale copiilor.

Poteca noastră are drept principală țintă cabana Kozya Stena. Din ea se desprinde într-o șa un traseu în circuit numit Via Trayana care se spune că urmează un vechi drum roman. Acest circuit durează 3 ore și te poartă pe trei vîrfuri mai proeminente.

Ținem drumul de creastă și ne minunăm de cît de deși sunt stîlpii. Partea bună e că pe timp de ceață te ajută să nu te rătăcești. Partea proastă este că în caz de furtună pot atrage trăznetele. Trecem peste vîrful jalni, 1649m, cel mai înalt puct al excursiei.

Coborîm într-o șa unde iarăși ne intersectăm cu drumul de pămînt. Acolo este și monumentul Stoyanov. Acesta este format dintr-o piatra mare de care sunt prinse două schiuri, o fotografie, o cruce și o placă comemorativă.

Din poză ne zîmbește un bătrînel simpatic. Bănuiesc că este un iubitor al munților și pasionat de schi.

Din acest loc ne întoarcem pe drumul de pămînt. Acesta e bine bătătorit, se prezintă în stare foarte bună. Copiii schimbă între timp buful și șapca.

Mergem în jos tot pe drum avînd priveliști largi spre nord. La un moment dat părăsim drumul și mergem cîteva minute pe o alee care duce la un punct de belvedere. Sînt cîteva bănci de lemn, o masă și două panouri informative. Aleea este cam ciudată. În sensul că este cu pietriș și mărginită de un fel de balustrade de lemn. Nu am prea înțeles de ce au fost necesare asemenea amenajări.

Poteca revine apoi la drumul de asfalt ce coboară de la Arcul Libertății. Până în parcarea din pas ținem acest drum. Mai căscăm un pic gura pe la comercianții care vînd suveniruri și produse locale. Nici nu ne urcăm bine în mașină că începe o ploaie ploaie zdravănă ce ne însoțește mult timp. Așadar am plecat la timp.

 

In fotografia de mai sus este o schemă a parcului Național Balcanii Centrali. Punctele galbene sunt cabanele. Și toate funcționează.

Am mai făcut apoi două popasuri. Unul în orașul Karlovo, faimos pentru produsele cosmetice din trandafir, și în satul Kalofer, o poartă importantă de intrare în Munții Balcani.

Traseu: Pasul Troyan - Arca Libertății - Monument Stoyanov
Durata: 3 ore
Marcaj: bandă roșie
Track GPS: https://www.strava.com/activities/5866299967

 

 

Adauga un comentariu Inapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adaugati un comentariu

Citeste si alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2022