Bulgaria: Pietrele albastre de la Sliven

Data publicării: 14 oct 2021

Tot in drum spre marea bulgărească ne-am oprit în orașul Sliven. Acesta se află la poalele munților Balcani și este străjuit înspre nord de niște pereți de stîncă. Din oraș se poate urca ușor pe munte folosind un telescaun vechi care te duce în inima Rezervației Pietrele Albastre.


Studiind puțin harta am văzut că se poate ajunge chiar și cu mașina. E adevărat pe un drum ocolit ce are vreo 15km. Așadar după ce străbatem labirintul stradal din SLiven începem să urcăm mai serios. Odată ajunși în deal dăm de ceva irezistibil: rugi mari și mulți plini de mure mari și coapte. Aici e de noi.

Opresc mașina și cu cu mic cu mare ne înființăm și ne ospătăm cum se cuvine. După ce ne săturăm și ne colorăm limbile în nuanțe de violet plecăm mai departe. Șoseaua ne scoate într-o zonă cu belvederi, cu stînci.

Puțin mai încolo, reapare pădurea. Vîrful cel mai înalt din zonă, Bulgarka, 1181m, este împădurit. Mai mergem un pic pînă dăm de un fel de piațetă unde este o mare intersecție de drumuri. Studiem un pic indicatoarele și hotărîm să ne întoarcem cîțiva kilometri, pînă în zona cu belvederi. Vom încerca să urcăm vîrful Kutelka, 1084m. Am văzut din pozele de pe Internet că de pe acest vîrf este o panoramă mult mai frumoasă decît din zona releului și a stației de telescaun.

Zis și făcut. Lăsăm mașina la marginea drumului, trecem strada și plecăm pe un drum forestier. El merge drept deocamdată. La prima intersecție o luăm pe drumul greșit dar ne corectăm repede. Se vede și vîrful Kutelka dar din unghiul pare inaccesibil. Am uitat să specific faptul că deocamdată nu am văzut marcaj.

Continuăm pe drumul cel bun care se angajează într-o coborîre ușoară. Apoi urmează o urcare scurtă și solicitantă. Apoi coborîm destul de tare pînă într-o poieniță unde se află un panou informativ. E doar în bulgară și nu pricepem mai nimic. Aici se termină și drumul. În schimb îs sus pleacă o potecă ce urcă abrupt.





Din fericire urcușul nu e prea lung , cam în 10 minute ajungem între două stînci mari. Ambele promit belvederi frumoase. O alegem pe cea din dreapta mai întîi, că e mult mai accesibilă. Cea din stînga este cea cu Vîrful Kutelka și deocamdată nu îmi dau seama pe unde am putea urca în siguranță cu copiii.

Așadar ne bucurăm mai întâi de stâncă din dreapta. Aceasta e mare, destul de plată și ușor de escaladat. Copiilor le-a plăcut mai ales că și-au găsit și cîteva locuri unde se puteau cățăra. Priveliștea spre Sliven și spre valea de sub noi e copleșitoare.

Eu mă tot uit pe unde am putea urca pe Vf. Kutelka și încă nu găsesc o soluție. Hotărîm să mergem pînă la baza stîncii și apoi om mai vedea. Revenim la poteca pe care urcasem, facem doar cîțiva pași la vale și dăm de o potecă. Hai pe ea!



Coborîm puțin și ajungem la niște indicatoare. De aici avem potecă marcată. Ea ne coboară ușor apoi începem o urcare serioasă la început pe o brînă apoi pe un jgheab îngust și pietros. George a fost încîntat de bucata asta și a insistat să nu îl ajut. Aproape de capătul jgheabului ne așteaptă vîrful Kutelka.



Nu am regretat deloc faptul că am ales să urcăm pe acest vîrf. Priveliștea e copleșitoare. Sub noi se cască o vale abruptă și pietroasă. Apoi urmează iarăși o zonă înaltă unde este releul și telescaunul. Munții ăștia seamănă cu Cozia de la noi. Nu prea am înțeles de ce rezervația se numește pietrele albastre. Culoare stîncilor este mai mult roșiatică. Dar asta nu contează așa mult. Albastre sau nu pietrele de la Sliven sunt impresionante. Poate în viitor vom veni să explorăm zona mai pe îndelete. Acum recunosc că am venit nepregătiți iar vizita in zona orașului Sliven a fost ceva spontan.

Pe drumul de întoarcere, în jgheabul cel pietros văd ceva ce mi-a scăpat. Pe o stîncă este prins un panou comemorativ pentru memoria lui Atanas Georgiev Skatov un faimos alpinist bulgar ce a trăit doar 43 de ani.

Povestea lui este foarte interesantă. El era de prin partea locului, de la Sliven și era vegan. A făcut facultatea de agronomie la Plovdiv. A avut burse în Germania la Berlin, iar într-un final a obținut și doctoratul. A publicat cîteva cărți, a făcut și un film documentar privind ascensiunea sa ca vegan pe Everest. De asemenea a publicat o serie de articole științifice în Bulgaria și în străinătate.

Spunea că nu a fost pe munte pînă în 2010. Apoi, din 2012, fără să facă vreo pregătire specială, s-a apucat de alpinism la modul serios.

A avut de-a lungul timpului ascensiuni pe cele mai înalte zece vîrfuri ale lumii, a urcat Seven Summits, vîrfurile cele mai înalte de pe fiecare continent. A fost primul vegan din lume care a urcat Seven Summits. A murit la 5 februarie 2021 pe Muntele K2, in Pakistan. De meserie era agronom.

Pe drumul de întoarcere a fost multă veselie. Deși erau obosiți copiii nu ratau nici o ocazie de a zburda la vale atunci cînd terenul o permitea.

Am revenit la mașină și am coborît in Sliven cu gîndul să dăm o raită prin centru. Copiii însă erau obosiți de la atîta zbenguială și au adormit. Cum ne-a fost milă să îi trezim, am văzut orașul doar din mașină.

Apoi ne-am îndreptat către mare. Am petrecut acolo 6 zile frumoase, la nord și la sud de Burgas. Dar despre asta am să vă povestesc în curînd.

Traseul acesta a durat 2 ore.
Track GPS: https://www.strava.com/activities/5872383671

 

Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2022