Munții Nemira: excursie ușoară între Poian și Sînzieni

Data publicării: 20 ian 2022

Și a venit peste noi și anul 2022. Nu ne-am apucat de umblat din prima zi ca altă dată dată din cauza vremii ciudate. Dar a doua zi nu am ratat-o. Am căutat o excursie ușoară într-un loc cu vreme bună.

Alegerea a fost o excursie pe pe o muchie domoală a Munților Nemira. Ne-am deplasat cu două mașini, una am lăsat-o la Sînzieni, cealaltă în satul Poian, de unde am și pornit. Cele două sate se găsesc în apropiere de Tîrgu Secuiesc. Din Brașov am plecat pe ploaie și frig acolo am găsit soare și o vreme foarte blîndă pentru o zi de 2 ianuarie.

Am parcat mașina undeva în centru iar de acolo am pornit spre deal pe un drum de țară. Pe măsură ce înaintăm, noroiul creștea. Dar nu prea aveam ce face. Abia la ieșire din sat am putut părăsi drumul de noroi și am început să urcăm pe o pajiște. Vremea devenea din ce în ce mai plăcută.

Pe culmea dealului este drum din fericire uscat și fără noroaie. Privind de sus, ai zice că vine primăvara: parcelele de teren cultivate cu diverse plante sunt bine delimitate și au tot felul de culori.

 

Pe partea nordică există pădure de pin, iar drumul nostru duce chiar pe lîngă ea. George insistă că el vrea să meargă prin pădure. Undeva găsim niște bușteni adunați, loc ideal pentru o pauză de masă. Aici savurăm un cozonac grozav de la Zoly.

Copii sunt jucăuși, încearcă cu mai mult sau mai puțin succes să meargă pe bușteni. Continuăm să ținem culmea dealului pînă într-un loc unde drumul se bifurcă. Noi ținem drumul spre stînga, adică spre sud. Peste cîteva sute de metri intrăm în pădure și începem să coborîm ușor.



La finalul acestei coborîri ne așteaptă o poiană mare și încă o porțiune de urcare. La finalul acesteia se găsește o bisericuță albă, cu acoperiș roșu. Se numește capela Szent Istvan și este una din atracțiile zonei. În spatele bisericuței se mai află un turn-clopotniță care nu e prea înalt. De asemenea la marginea poienii se vede un drum ce urcă dinspre Sînzieni dar și o scenă. Probabil că vara au loc pe aici serbări populare.



 

Începem să urcăm spre bisericuță. În jurul ei este un fel de gard-terasă, cu stîlpișori din piatră. Capela este închisă cu niște gratii de fier dar poți arunca o privire înăuntru. În apropiere există un punct de belvedere marcat cu stîlp și steag secuiesc. De aici putem admira satul Sînzieni. Ne minunăm de cît de abrupt este terenul pe partea aceasta. Și cît de pietros.

Revenim la bisericuță și ținem în continuare culmea dealului spre o cruce veche de piatră.Întîlnim un alt grup de turiști. Întrebăm cum e drumul de coborîre. Dar ei nu urcaseră pe aici și văzîndu-ne cu copii, ne spun că probabiș traseul e abrupt.





 

Cu toate astea nu ne speciem. Mergem pînă la capătul poienii și începem să coborîm. Din fericire poteca merge ușor în jos pe curbe de nivel line. Într-un final ajungem pe un drum de asfalt cam la un kilometru de biserica din Sînzieni, unde ne lăsasem una din mașini.
Coborîrea a fost cam anostă că ne-am simțit ca la oraș. Totuși la final am putut remarca peretele stîncos și punctul de belvedere unde se afla steagul secuiesc. Din curtea bisericii încep să iasă oameni de ai impresia că nu se mai termină. Avea loc o înmormântare.

În drum spre casă am făcut un ocol și ne-am oprit la biserica fortificată Sf. Mihail de lîngă Mereni. Ea se află pe un deal, într-un loc pitoresc. Biserica înconjurată de ziduri și turnuri acum se află în renovări, așadar nu se poate vizita. În afara zidurilor de cetate este cimitirul satului.

Track GPS aici:
https://www.strava.com/activities/6460178516

Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2022