Munții Monteoru, un colțișor de rai din județul Buzău
Data publicării: 11 apr 2022
În jurnalul de astăzi am să vă povestesc experiența noastră în niște munți sălbatici, puțin cunoscuți și vizitați. Recunosc, a trebuit să fac și un pic de muncă de cercetare să văd exact unde se află Munții Monteoru. Și uite așa am aflat că sunt o parte a Munților Buzăului la sud de Munții Siriu.
Am găsit o singură relatare despre ei, și aceea cam veche. Dar suficientă pentru a crea un punct de plecare.
http://veniticunoi.blogspot.com/2010/03/nehoiu-valea-nehoiului-muntele-monteoru.html
Aici plecarea s-a făcut din Nehoiu iar coborîrea s-a făcut pe la Gura Milea. Traseul a fost în cea mai mare parte prin pădure.
Eu am gîndit traseul altfel, iar ideea a fost să mergem cît se poate prin plaiuri mai deschise.Plecarea am făcut-o din localitatea Lunca Jariștei aflată în imediata apropiere a barajului de la Siriu.
Spre surprinderea mea ne-am adunat destul de mulți pentru tura asta: 10 oameni. Doi dintre ei și-au adus și cîinii. Mare mi-a fost bucuria să îi revăd pe Elena, Monica și Florian cu care nu ne mai întîlnisem pe munte de foarte mulți ani.
Așadar iată-ne pregătiți de plecare în Lunca Jariștei, lîngă magazinul sătesc, înainte de podul peste Valea Arsele. Traseul nu este marcat iar în prima parte se face pe drumuri. Nici nu plecăm bine că ne așteaptă o urcare zdravănă pe un drum îngust. De o parte și de alta sunt cîteva gospodării. Cînd întîlnim două care cu fîn drumul e blocat aproape de tot.
Pe măsură ce urcăm casele se mai răresc. Trecem pîrîul Arsele peste Podul lui Tudorache și un pic mai sus dăm într-un drum mai lat pe unde se poate circula cu mașini cu garda la sol mai înaltă.
Nuținem acest drum ci continuăm, pe un altul care merge pe plaiuri. Peisajul se deschide și avem priveliști spre Barajul de la Siriu, spre Valea Cașoca și evident spre Lunca Jariștei. Urcușul s-a mai domolit, vremea e caldă și prietenoasă. Din cînd în cînd ne mai oprim pentru a face cîte o glumă și pentru a ne regrupa.
Poienile se termină la un moment dar așa că trebuie să ne punem la treabă cunoștințele de orientare. După o urcare scurtă și intensă ajungem iarăși în drumul mare și lat. E o zonă cam noroioasă pentru că pe aici nu prea bate soarele. Puțin mai sus este o curmătură iar de acolo drumul coboară ușor pe la marginea unei poeni pînă la Stîna lui Adi.
Aici suntem luați în primire de cîini dar ciobanul intervine prompt.De la stînă urcăm ușor și dăm de tot felul de construcții. Ultima dintre ele ne impresionează, e o căsuță din lemn tare pitorească. Undeva in spatele ei este un izvor, singura sursă de apă de pe traseu.
Trecem apa și ne îndreptăm spre o construcție improvizată care are în spate un țarc pentru animale. Din partea de sus a țarcului pleacă o potecă. În cîtevea minute suntem într-o altă poiană mare. Aici facem o pauză mai consistentă pentru că de aici începe partea grea a traseului. Atît din punct de vedere al efortului cît și al orientării.
Misiunea ne este un pic ușurată de faptul că într-o parte a poienii există un fel de potecă făcută de oamenii care au mai adunat lemne. Din fericire găsim mai sus un marcaj forestier care urmează o culme. Se merge destul de greu fiindcă pe jos e plin de frunze iar sub frunze nu știi niciodată ce e.
Mai dăm de o poieniță dar este undeva jos față de traseul nostru. Este cumva o confirmare că ne aflăm pe drumul cel bun. Ținem în continuare marcajul forestier, urcăm mereu din greu. Încep să apară ghiocei și viorele. Apoi ieșim într-o poiană largă și frumoasă numită Poiana Monteoru.
În spatele ei, împădurit, se găsește vîrful Monteoru, ținta noastră de azi. Poiana ne oferă niște priveliști frumoase mai ales către vîrfurile Penteleu și Podu Calului. Poiana e străbătută de un drum ce par că ocolește zona înaltă.
Aici iarăși facem o evaluare ca să vedem pe unde ar fi bine de abordat urcarea către vîrf. Pînă la urmă prindem culmea pe undeva prin partea stîngă. În pădure sunt urme de defrișări dar și un drumeag care urcă ușor.
La finalul urcării găsim și vîrful Monteoru, 1344m. El este marcat de o bornă pe care scrie 1938. Ajungem cu toții facem un popas mai lung. Cei mai norocoși se delecttează cu cîte o bere Csiki Sor îndelung cărată. Pînă și cîinii se uită cu jind.
Facem pozele de rigoare, cînd mai serioși, cînd mai puși pe șotii. Oricum traseul a fost destul de solicitant și asta ne face să ne resimțim.
Apoi mai ținem creasta o scurtă perioadă. Drumul începe să coboare și pare că duce în poiana Monteoru. Noi însă mergem tot pe creastă în speranța de a găsi un culoar care să ofere un pic de belvedere. Căutările sunt încununate de succes. Admirăm de la distanță vîrfurile Mălîia, Bocîrnea, Poarta Vînturilor, din Munții Buzău, Munții Tătaru, Ciucașul. Suntem tare încîntați.
Revenim apoi direct prin pădure în Poiana Monteoru. Unde are loc un adevărat ospăț. Cîțiva stau chiar la siestă. Vremea se mai închide, înspre Brașov se adună nori negri și amenințători. Se pornește și vîntul.
La coborîre am urmat în general același traseu. Sau așa vroiam. După ce am intrat în pădure însă am luat-o pe căi greșite din cauză că în zonă par a fi mai multe marcaje forestiere. Dar într-un final am revenit unde trebuia cu prețul unor coborîri abrupte și a multor vorbe de duh.
Ținem apoi poteca pe care am urcat și ajungem destul de repede la poiana. De aici încolo am mers numai pe drum pînă la final, nu am mai apelat la scurtături.
Pe acest drum are loc faza zilei. Apar doi oameni cu o căruță și doi cai. Marius intră în vorbă cu ei. Oamenii sunt veseli și volubili ajutați probabil și de berile pe care le țin în mînă. Profitînd de faptul că Sorin și Florian sunt undeva mai în spate se pune la cale o farsă. Marius îi îndeamnă pe căruțași ca atunci cînd îi vor întîlni pe colegii noștri să adreseze întrebarea:
Sorine, te ajut cu ceva?
Peste cîteva minute apar Florian și Sorin. Ultimul încă este șocat de faptul că doi căruțași necunoscuți l-au strigat pe nume. Noi izbucnim în rîs instantaneu.
Nu știam de unde mă cunosc oamenii ăștia. Am dat și mîna cu ei că doar îmi știau numele.
Nu departe de acest loc ne începem coborîrea finală. Intrăm în sat și îl găsim mult mai animat. Salutăm și intrăm în vorbă cu mai multe grupuri de oameni care ne privesc curioși. Nu prea văd ei turiști des. Mulți nu ne cred că am ajuns pînă pe Monteoru și ne pun întrebări suplimentare sau cer să le arătăm poze.
Dar sunt simpatici și plin de viață. La final ne oprim la magazin și luăm cîte ceva de băut. Intrăm în vorbă cu oamenii care stau la o bere pe mica terasă de lîngă. Marius este în formă maximă. Spune cu voce tare, ca să nu uite, că trebuie, înainte de pleca să îi spună lui Nea Gigi, proprietarul magazinului, să acopere terasa și să pună o masă de lemn. Și chiar a făcut-o lăsînd impresia că se știe cu Nea Gigi de mulți ani, nu că s-ar fi văzut prima dată cu cîteva minute în urmă.
A fost excursie foarte reușită pe care probabil că o faci o dată în viață. Fiecare participant a contribuit cu generozitate la buna dispoziție care s-a păstrat pe toată durata zilei. Am rîs mult, ne-am simțit extraordinar.
Traseu: Lunca Jaristei - Podul lui Tudorache - Stîna lui Adi - Poiana Monteoru - Vf. Monteoru ( 1344m) și retur
Durată: 9 ore
Marcaj: nemarcat
Participanți: Dana, Elena, Monica, Florian, Neluțu, Marius, Sorin, Marian, Zoly, Bogdan.
Track GPS: https://www.strava.com/activities/6957635356
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole
Comentarii: 2
-
Butiulca Marius
15 apr 2022 07:08:40
Faina descriere Bogdaneeel!! Bogata zona asta a Siriului, desi 95% din turisti ar fi ales Lacul Vulturilor, Bocarnea sau Malaia, alegerea muntelui cu nume de statiune balneara a fost perfectaa!!
Poate reusim vreodata si circuitul din Nehoiu, pe langa casuta din povesti...cine stie...pana atunci sa ne bucuram de primavara asta faina si sa profitam de ea...si ca sa inchei in nota ta hazlie...ieri la Metro, intru in viteza, si cine crezi ca se chunuia cu 2 cosuri pline de marfa...!? acelasi patron-vanzator nea Gigi de la Lunca Jaristei!!!am vrut sa fac o poza dar eram grabit...am decis sa ne vedem la el cu prima ocazie, aduce si ceva de "ciugulit" in rest all inclusiveeee!!!!!
-
cercetasii
15 apr 2022 09:01:14
Ce traseu si ce grup superfain!!!