Ungaria: Balaton, Tapolca, Keszthely, Pecs, Szeged

Data publicării: 06 mai 2022

Tapolca


În apropierea Lacului Balaton se găsesște o localitate mică și aparent banală. Se numește Tapolca. Sub ea se găsește o peșteră cu lac subteran. Am mers și noi să vedem minunea mai ales că am văzut că te poți plimba cu barca în adîncuri.

Informații detaliate:
https://www.bfnp.hu/en/latogatohely-1/tapolca-lake-cave-visitor-centre-tapolca-tapolca

După ce am luat biletele am fost într-un mic muzeu dedicat peșterii. Gluma ni s-a părut că se îngroașă cînd am urcat la etaj. Acolo sunt tot felul de exponate, poze chiar și un joc de tip puzzle pentru copii.

Apoi ne așteaptă o scară lungă pe care coborîm preț de cîteva minute și astfel ajungem în peșteră. Mergem pe o galerie lată și ajungem pe malul lacului subteran.Acolo ne așteaptă un domn și vreo 6 bărci.

Mare ne-a fost mirarea cînd am aflat că noi trebuie să conducem barca prin galerii. Sincer mă așteptam să fim urcați într-o barcă și să fim plimbați de un barcagiu. Omul se gîndește cum să ne așeze pentru un echilibru optim: copiii în spate, Ramona la mijloc eu în față. Avem și o vîslă scurtă.







 
 

Începem călătoria. După ce mă dumiresc cum se conduce barca purcedem. Lacul nu e așa cum mă așteptam, adică să fie undeva într-o sală uriașă. Nicidecum. Se merge prin galerii strâmte, luminate. Iar apa..apa e incredibil de curată, are culori și nuanțe interesante. A fost o reală plăcere.

Am mers cît am putut de încet în ideea de a savura momentul. A fost unul deosebit, pentru mine a fost o premieră.





Și cum toate lucrurile frumoase au un sfîrșit vine și momentul debarcării. Revenim pe mal și mai explorăm cîteva galerii fără a găsi însă formațiuni spectaculoase.



Ieșim din peșteră și facem o plimbare prin centrul micului orășel. Este cochet, curat, cîteva magazine, sculpturi și statui.

Keszthely


Apoi ne deplasăm spre orașul Keszthely, considerat pe bună dreptate o bijuterie a Balatonului. Parcăm gratis undeva în zona gării și mergem spre malul lacului. Balatonul e mare, mult mai mare decît mă așteptam. Dacă citești dimensiunile rămîi iarăși impresionat:
Lungime: 77km
Lățime: 14km
Nu e foarte adînc, media este la 3,25 metri.





În zona în care am ajuns noi e plin de lebede. În apropiere se află un soi de ponton, olin cu cabine în care poți să te schimbi înainte de a face o baie. Este amenajată și o zonă de promenadă, se mai găsesc restaurante, locuri de joacă pentru copii și chiar o plajă cu nisip. Vara îmi închipui că e foarte aglomerat.



Ne îndreptăm apoi spre zona centrală și pietonală. Traversăm parcul Helikon, apoi o luăm pe strada Balaton și ajungem pe principala stradă de promenadă, Kossuth Lajos. E plin de restaurante dar pare-se că niciunul nu oferă mîncare ungurească adevărată. E plin de oferte de burgeri, gyros, cartofi prăjiți și tot felul de fastfood. Dacă nici ungurii nu au mîncare specifică foarte gustoasă..nu știu ce să mai zic.

În fine, pașii ne poartă în principala piață orașului, Fo ter. Aici peisajul e dominat de cîteva clădiri impozante. Cea mai frumoasă este Biserica Maicii Domnului, de religie catolică. O vizităm scurt.









Apoi o altă clădire interesantă este cea a liceului Vajda Janos.

Continuăm pe pietonal, printre restaurante, terase și vitrine cu înghețată. La capătul străzii se găseștea tot ceea ce este mai frumos în orașul Keszthely: Palatul Festetics cu tot ce are în jurul lui: grădini imense, săli de expoziție și grădină botanică.

Locul este atît de vast încît ai putea petrece o zi întreagă numai aici. Noi ne-am rezumat doar la o plimbare prin grădini, dar cu siguranță vom reveni cînd copiii vor mai crește și vor putea aprecia acest loc la adevărata lui valoare.

Puțină istorie:
Familia Festetics a jucat un rol politic, cultural și economic important în istoria Ungariei, dar poate că cea mai importantă moștenire a acesteia este Palatul Festetics. Construit în stil baroc, acesta este una dintre cele mai mari clădiri de acest tip din Ungaria. Cu toate acestea, nu a fost întotdeauna atât de mare.

Construcția sa a început în 1745, de către Kristóf Festetics, care a avut, de asemenea, multe alte contribuții semnificative la dezvoltarea orașului Keszthely, situat la capătul vestic al lacului Balaton, inclusiv construirea de spitale și ajutorarea meșteșugarilor să se stabilească acolo. Deși fiul lui Kristóf avea propriile planuri de extindere a clădirii, nepotul său, György Festetics (Primul), a fost cel care a continuat lucrările de renovare și extindere în 1792.

Castelul a suferit apoi alte extinderi și renovări, ajungând la forma sa actuală abia în anii 1880. Dar poate că ați dori să vedeți singuri rezultatele acestui secol și jumătate de construcție. Când veți arunca o privire asupra acestei clădiri magnifice, veți înțelege fără îndoială de ce procesul a durat atât de mult și de ce Palatul Festetics este considerat unul dintre cele mai frumoase obiective turistice din Ungaria.


La intrarea pe porțile Palatului Festetics, vă veți regăsi imediat cufundați în stilul de viață autentic al aristocrației maghiare: interiorul are nu mai puțin de 18 camere care demonstrează stilul de viață al aristocrației din secolele XVIII și XIX, toate originale și reamenajate cu fidelitate în conformitate cu stilul contemporan.

Castelul are și alte cîteva expoziții ce pot fi vizitate și separat:

Biblioteca Helikon

Sunt puține biblioteci în lume care au supraviețuit ravagiilor războiului și jafurilor. Cu toate acestea, biblioteca Helikon este una dintre ele. Norocul său se datorează faptului că un ofițer sovietic a zidit-o în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, păstrând astfel colecția de cărți extrem de rare adunate de-a lungul a două secole. Peste 500 de ani de cunoștințe și artă depozitate, atât maghiare, cât și străine, vă așteaptă în singura bibliotecă baronală conservată din Ungaria.

Grădina cu palmieri

În timp ce grădina legată de palat este în sine o rezervație naturală superbă, palmeria conține unele dintre cele mai frumoase specii de plante tropicale și mediteraneene. De asemenea puteți admira și o expoziție cu păsări din întreaga lume.

Diorama
Trofeele de vânătoare sunt o parte aproape obligatorie a stilului de viață aristocratic, iar expoziția de vânătoare prezintă peste 200 de specii de vânat.

Trăsurile
Există, desigur, încă un lucru care făcea parte integrantă din viața de zi cu zi a unui aristocrat maghiar din secolele XVIII și XIX: trăsura trasă de cai. Această expoziție prezintă vizitatorilor peste 50 de trăsuri și sănii trase de cai.

Trenurile
Pe niște mese mari se află una dintre cele mai mari expoziții de machete istorice de trenuri din Europa. O bucurie în special pentru copii.

 






 

Pecs


Ziua următoare am petrecut-o în sudul Ungariei, la Pecs. Pe drumul pînă acolo am dat de un fapt insolit, strada cîntătoare. Pe prima bandă a unui drum expres se află niște marcaje rezonatoare. Trebuie să treci cu mașina peste ele cu 80 de km/h și astfel vei auzi o melodie.

Nu am fost atît de inspirați să filmăm momentul, dar vă puteți face o idee aici:
https://www.youtube.com/watch?v=XukLEaMbm9k

În Pecs pare a fi o zi de mare sărbătoare pentru elevii de liceu. În cetate e mare forfotă e plin de tineri îmbrăcați în uniforme, părinți, flori, profesori. Au loc o serie de ceremonii care marchează momentul absolvirii liceului.





 

Pietonalul orașului, strada Kiraly, este un furnicar de oameni astăzi. Cumva i-am primit cu emoție pe absolvenți și mi-am amintit de ceremonia de absolvire pe care am avut-o și eu, de umblatul cu Gaudeamusul pînă dimineața.





Strada kiraly mi s-a părut cam îngustă, are cîteva clădiri monumentale. Cea mai frumoasă este cea a teatrului alături de Biserica Schimbarea la Față.

Strada Kiraly te duce într-o piață generoasă aflată în pantă. Piața se numește Szeceny Ter și este dominată de clădirea unei geamiei Pașa Qasim, aflată în partea de sus.







Pe o altă latură a pieței ne atrage atenția statuia Huniadului și sculptura Sfînta Treime. Pe partea opusă a pieței este Biserica Sfîntul Sebastian. Nu departe este și Sinagoga. Să mai zică cineva că simboluri ale diferintelor credințe nu pot coexista în pace chiar dacă se află la mică distanță una de alta.



Tot în piață remarcăm clădirea primăriei, poate cea mai frumoasă și bine întreținută. De asemenea pe colțul de sus este o altă clădire impozantă, Liceul Nagy Lajos.













Ne-am îndreptat spre Sinagoga din Pecs. Pentru mine a fost prima oară cînd am intrat într-un astfel de loc. Contrar a ceea ce credeam, Sinagoga mi s-a părut primitoare, frumos și practic proiectată. Am putut urca și la balcon și a vedea interiorul și de sus.

Pentru finalul vizitei la Pecs am lăsat ceea ce era mai frumos și impresionant. Am mers pe straduțe, am trecut pe sub o barbacană și am ajuns într-o altă piață mare cu dimnesiuni impresionante. Aici se află imensa catedrală Sfinții Petru și Pavel dotată cu patru turnuri. De fapt este singura catedrala din Ungaria cu patru turnuri.

Interiorul este și el impresionant. Pictura este făcută în culori vii, totul arată impecabil.











Bazele catedralei din Pécs datează din perioada romană, în jurul secolului al IV-lea. Se crede că pe locul catedralei de astăzi se afla o bazilică creștină timpurie, care s-a extins spre vest între secolele al VIII-lea și al IX-lea.

Sub domnia lui Ștefan I, s-a luat decizia de a modifica construcția și, probabil, cele două turnuri vestice datează din această perioadă. După un mare incendiu din 1064 a fost realizată construcția bazilicii romanice, cu participarea unor arhitecți italieni. În Evul Mediu, biserica a fost mărită cu două turnuri laterale și capele gotice. După deteriorarea și degradarea cauzată de ocupația turcească (1543-1686) au existat încercări de restaurare a clădirii.

Aspectul neoromanesc de astăzi este rezultatul reconstrucției efectuate între 1882 și 1891, care a îndeplinit cu fidelitate planurile originale ale arhitectului catedralei vieneze Friedrich von Schmidt. Lungimea bisericii este de 70 de metri, cu o lățime de 22 de metri și o înălțime în turnuri de până la 60 de metri.







 

Ne-am pierdut apoi din nou pe straduțele din cetate în drumul spre mașină. Și uite așa am trecut pe lîngă clădirea Închisorii din oraș, o clădire mare, impozantă, dotată cu trei rînduri de gratii la geam.

 

Szeged

 

Am părăsit orașul Pecs iar a doua parte a zilei am petrecut-o la Szeged( sau Seghedin în românește ), un oraș aflat foarte aproape de granița cu România. Am trecut pe lângă el de cîteva. Acum l-am vizitat prima dar am fost foarte impresionat. Centrul arată impecabil și mi se pare că seamănă cu Aradul.

Începem explorarea din fața universității. Lângă el este un parc dotat cu o frumoasă fîntînă arteziană care pare a-i fascina pe copii. În spate este o piață triunghiulară. Prin străduțe ajungem într-un ansamblu arhitectural deosebit. O mare și generoasă curte adăpostește în centru o biserică din cărămidă roșie.



Aici se află Domul din Szeged. Sau Biserica Votivă. Este a patra biserică ca mărime din Ungaria. Cupola are o înălțime exterioară de 54 de metri (33 m deasupra podelei interioare), iar turnurile au amândouă o înălțime de 91 de metri. Biserica este dotată cu cinci clopote, dintre care cel mai mare este Clopotul Eroilor, care cântărește 8537 kilograme, este acordat și a fost realizat în 1927. De asemenea, conține una dintre cele mai mari orgi din Europa, cu 9740 de tuburi și 134 de rânduri. Domul din Szeged are exact aceeași dimensiune ca și Piața San Marco din Veneția, Italia.

Construcția bisericii a început în 1913, după ce o inundație a distrus cea mai mare parte a orașului Szeged. A fost proiectată de Frederick Schulek și a fost finalizată în 1930.

Comisarul regelui a căutat un loc pentru construirea bisericii și s-a hotărât asupra locului unde se afla biserica medievală Sfântul Demeter. Astăzi, tot ceea ce a mai rămas din biserică este turnul Dömötör (în prezent, cea mai veche clădire din Szeged). În cadrul unui concurs au fost depuse 35 de planuri de proiectare, iar în cele din urmă au fost alese planurile, iar fundația a fost pusă la 21 iunie 1914. Construcția a fost oprită din cauza Primului Război Mondial și a fost în cele din urmă finalizată la 24 octombrie 1930.



 

Fațada bisericii are o cruce grecească și rozete dedesubt. Sub aceasta se află statuia Madonei, înaltă de 3 metri, protectoarea Ungariei de la Ștefan I încoace. De fiecare parte a statuii se află picturi ale celor 12 apostoli. Sub ele se află poarta principală și porțile laterale ale catedralei - cea din dreapta este etichetată "Pace"/"Venite adoremus", iar cea din stânga este "Război"/"Vae victis".







Biserica are multe fresce, principala fiind "Doamna noastră din Ungaria" din spatele altarului principal. Aceasta o înfățișează pe Fecioară purtând Coroana Ungariei; pe umărul ei se află mantia de încoronare a Sfântului Ștefan, în mâna dreaptă are mațul, în stânga globul, iar în brațe este Isus copil.

Deasupra altarului principal se află o frescă intitulată "Madonna în port de Szöged", realizată de Ferenc Marton, care o înfățișează pe Madona într-o rochie populară maghiară.

Fresca din cupolă a fost pictată de László Patay, care a câștigat ulterior un premiu Munkacsy în 2000. Pictura este centrată în jurul procesiunii Sfântului Duh, dar conține și reprezentări ale Sfântului Ștefan, Sfintei Elisabeta, Sfintei Ilie și Sfintei Margareta.


După ce ieșim din dom îl înconjurăm. În spatele lui se află Biserica sîrbească Sfîntul Nicolae. Are dimensiuni mult mai reduse și din păcate este închisă.



Ne îndreptăm apoi spre unul din locurile cele mai frumoase din oraș, Piața Klauzal. Este foarte interesantă fiindcă are pavajul roșu. În piață se află o fîntînă arteziană și o statuie. Toate înconjurate de clădiri frumoase și bine întreținute.

Pe una dintre clădiri o placă comemorativă scrisă în limba română spune așa:
În această casă, la 1849, Kossuth Lajos și Nicolae Bălcescu au semnat proiectul de pacificare româno-maghiar.

 
 








Aproape de Piața Klauzal se află Piața Szechenyi. În cea mai mare parte, piața asta este un parc în care găsești alei, bănci, fîntîni arteziene și statui.

Pe una dintre laturile pieței se află primăria orașului, o clădire impozantă cu acoperiș verde. În fața ei este adunată multă lume îmbrăcată de gală. Ne-am lămurit repede că aici au loc nunți.

De la primărie ne îndreptăm spre ultimul nostru obiectiv, Sinagoga. Nu am văzut-o decît pe dinafară, dar chiar și așa a meritat. Este mult mai mare și mai impozantă decît sinagoga vizitată de dimineață la Pecs.

Am plecat din Szeged cu sentimentul că am văzut prea rapid și prea puțin orașul. De accea probabil într-o zi mă voi întoarce să mai petrec aici o zi-două.

Excursia noastră din Ungaria a fost una reușită. Mi-a plăcut faptul că am reușit să ne dezlipim de magia Budapestei și că am făcut un tur în care am văzut o parte poate mai puțin cunoscută, dar foarte interesantă, din ceea ce înseamnă Ungaria.

 

Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2022