Bucegi: Clincea, Țigănești, Ciubotea
Data publicării: 14 sep 2022
A venit vara aia cu caniculă așa că una din soluțiile de a lua aer a fost o tură în Bucegi. Am plecat din Bran, de data asta singur că în ultima vreme cam greu mai găsesc companioni cu care să merg pe munte.
Las mașina în capătul de sus al satului Poarta, chiar lîngă barieră. De acolo o iau drept în sus pe un fost drumeag. Merg spre pîrtia de schi și ajung într-un drum forestier care este uneori circulat de mașini 4x4. O vreme țin acest drum apoi, urc iarăși abrupt pe o taietură a pădurii și astfel ajung în poteca marcată.
De aici drumul e relativ drept. Sunt șocat să constat că unele pîraie au dispărut iar altele au un debit infim. Totuși aveai de unde lua apă și ăsta era un aspect important. Ajung din urmă un grup din Iași. Oamenii erau prima dată pe acest traseu, mergeau cu cortul și erau plini de entuziasm.
Ajungem la intersecția cu drumul ce urcă de la Cabana Salvamont. Mai mergem o vreme împreună apoi ne despărțim. Aproape de intersecția cu poteca ce urcă din Bran-Poarta, pe Muchia Buricii și Poiana Rîșnovenilor văd că apare un drum forestier. Mai jos se aud utilaje și drujbe.
De aici începe o urcare sănătoasă prin pădure. Nu se domolește decît la ieșirea în golul alpin. Acolo e un mare grup de clujeni ce stă la odihnă la umbra unei stînci. Intru în vorbă cu un băiat din grup și o perioadă urcăm împreună. Și ei sunt cu corturile. Și ei sunt prima dată pe aici. Urmează să campeze lîngă refugiul Țigănești iar de acolo să facă un circuit cu bagaje ușoare.
Pe drum îmi vine o idee: să urc pe Culmea Țigănești. Mereu am admirat-o cînd de jos, din Bran, cînd de pe traseul ăsta de pe Muchia Clincea. Culmea Tigănești are forma unui trapez care de departe îți aduce aminte de Viștea-Moldoveanu. Îmi iau rămas bun de la băiatul din Cluj și încep o urcare abruptă. Nu este potecă, doar iarbă mare. Ca să mai reduc din efort urc pe serpentine largi pînă ce ajung într-o șa.
Grupul de clujeni, deși numeros, pare că se mișcă foarte bine. După cîteva minute de pauză dau asaltul final. Merg mai mereu pe lîngă prăpastie bucurîndu-mă de compania unor stînci cu forme simpatice. Atmosfera este foarte limpede se pot observa porțiuni întinse din țara Bîrsei.
Cu pauze mici și dese ajung la final pe culme.Prilej de pauză și poze. Se vede Bucșoiu în toată măreția sa. Se vede Padina Crucii. Se vede Lacul Țigănești. Și bineînțeles se vede și o bună parte a Muchii Clincea, pe unde am urcat. De Piatra Craiului să mai spun?
De aici încolo mă așteaptă o porțiune de creastă îngustă dar ferită de porțiuni expuse sau tehnice. Ea trece peste niște gogoloaie de stîncă iar la final ajungi către Refugiul Țigănești. Acolo îl reîntîlnesc pe băiatul din Cluj. Restul grupului său încă nu se vede. De asemenea e plin de măgari.
Deși suntem destul de sus soarele începe să ardă. Așa că plec mai sus să caut un loc cu umbră unde să mănînc ceva. Știam că voi găsi cîteva locuri ferite de soare. Îi spun planul meu și clujeanului și îl invit să vină cu mine. Mă refuză politicos. Spune că își așteaptă colegii ca să pună corturile. Planul lor e să coboare la Mălăiești, să urce Brîna Caprelor, Vîrful Omu și apoi să coboare pe la Scara. E un plan ambițios dar care poate fi dus la capăt cu bine dacă ai condiție fizică adecvată.
Eu pornesc în sus pe cea mai spectaculoasă porțiune a traseului de pe Clincea. Și care este preferata mea din Bucegi. E un loc splendid unde natura a sculptat în piatră tot felul de forme.
La prima stîncă mai mare găsesc un petec de umbră. Mă adăpostesc și măninc. După cîteva minute constat că mi-e frig. Apare un grup numeros care coboară. Oamenii sunt pur și simplu fericiți, aud tot felul de exclamații de admirație.
Plec și eu la deal. De aici poteca e foarte strîmtă și croită meșteșugit pe la baza stîncilor și pe muchia prăpastiei. Urmează porțiuni abrupte de urcat, cu bare de fier și lanțuri. Locul ăsta mi se pare magnific iar cuvintele par de prisos. Merg cu atenție, mai dau de un grup numeros care coboară.
În final ajung la un jgheab. Acolo încă mai dăinuie un petec de zăpadă. Urc jgheabul și peste doar cîteva minute ies în culme, aproape de Vîrful Scara. Puțin mai încolo traseul meu se unește cu cel care urcă pe valea Ciubotea.
Continui pînă la Vîrful Scara, obiectivul de astăzi. Acesta are 2422m altitudine și oferă p priveliște frumoasă către Vf. Omu, Valea Mălăești, Bucșoiu, Clincea, Gaura. Stau doar un pic pe vîrf.
Planul meu este să cobor pe Valea Ciubotea. Vin un pic înapoi și urmez triunghiul galben. Traseul debutează cu o coborîre abruptă care solicită genunchii la maxim, mai ales că poteca este cu pietriș și este alunecoasă. Prima bucată se face pe muchie, apoi se coboară, cam la fel de abrupt pînă pe fundul văii. La baza unei stînci mari dăinuie încă un petec de zăpadă.
Coborîrea se mai calmează o vreme. Apoi urmează o treaptă glaciară. Iar este de coborît abrupt. Rezervele mele de apă sunt pe sfîrșite, începe să îmi fie foame. Încep să estimez cam cît mi-ar mai lua pîna la Salvamont Bran unde există sursă de apă foarte bună.
Cobor cu grijă partea abruptă, urmează o bucată cu pădure. Măcar mai scap de soare. Ajung apoi într-o poiană dotată cu masă și băncuțe. Pe masă două banane. Strig, încerc să dau de posesor. Nu răspunde nimeni. Așa că mă dedulcesc cu cele două banane mulțumind celui care s-a gândit să facă o faptă bună.
Prind un pic de energie și continui coborîre care este lungă și tot abruptă. Ies din pădure și merg pe un culoar mai larg. Aici termin apa. Știu că nu mai este chiar mult pînă la Salvamont. Mai jos găsesc o construcție din lemn nouă, cu etaj, încă neterminată. Și evident a fost făcut și un drum pînă la ea.
Eram curios să văd unde iese drumul ăsta dar am lăsat-o pe altă dată. Mi-era prea sete ca să mă mai apuc de alte aventuri. Continui așadar pe marcaj și prind din urmă un grup de 4 fete. Cred că încurcaseră potecile fiindcă mă întreabă cum se ajunge la Cascada Urlătoarea Clincei.
Peste cîteva minute ajung și la Salvamont Bran. În sfîrșit, apăăăă! După ce beau ca o cămilă o iau frumos pe drumul forestier. De aici mai am de mers maxim 40 de minute pînă la mașină. Pînă la urmă am făcut ceva mai mult fiindcă am mai găsit un izvor și am stat de m-am mai răcorit și acolo.
La final vin cu cîteva date statistice:
Traseu:
Bran - Poarta - Muchia Clincea - vf. Scara( bandă roșie ) - Valea Ciubotea - Salvamont Bran - Bran - Poarta ( triunghi galben )
Durata: 8 ore și jumătate
Track GPS( incomplet ):
https://www.strava.com/activities/7516255769
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole