Dealul Vițelului

Data publicării: 13 oct 2022

De cînd am copii și a trebuit să ne adaptăm traseele astfel încît să fie potrivite și pentru ei, am descoperit cîteva locuri interesante. Unul dintre ele este Dealul Vițelului, aflat cam la 20 de km de Brașov pe malul Oltului.

L-am remarcat de mai mult timp, pentru că este abrupt și pare că iese de nicăieri cînd îl vezi de la distanță. Dar pînă nu demult nici nu mi-a trecut prin cap să merg acolo.

Am făcut o documentare sumară. Și din ceea ce am văzut cel mai bun punct de acces este din satul Podul Olt, de la capătul străzii Carierei.

Așadar ne-am înființat acolo cu gîndul de a urca și de a parcurge creasta despădurită a dealului. Începem să urcăm pe un drum, trecînd pe sub stîlpii de înaltă tensiune. La momentul respectiv pe acolo circula curent, prilej pentru noi de a ne amuza de faptul că ne putem electriza ușor unii pe alții.

După o scurtă repriză de urcare facem dreapta brusc, trecem de cîțiva copaci și dăm de o stînă. Acum nu e nimeni în jur. Copiii sunt atrași de un copac prăbușit și merg să îl cerceteze. Maria se urcă pe el, George preferă să stea la umbra lui.

- E ca o căsuță, spune el.

De aici urcarea se mai domolește. Drumul este clar și merge aproape de pădurea de pe partea sudică a dealului. Pe nesimțite ajungem pe un drum ceva mai circulat care pare că duce în satul vecin, Ariușd. Ne oprim într-o curmătură unde, spre stupoarea noastră găsim un marcaj bandă albastră.

De aici ținem cumva culmea matematică. Avem de urcat ceva mai susținut pînă pe un vîrf mai proeminent numit Barabaș, 663m altitudine. De aici avem o priveliște foarte bună de jur împrejur. Se vede cea mai mare parte din Țara Bîrsei cu tot cu munții din împrejurimi.

De aici vedem mai bine și cum va continua traseul. Ne așteaptă o coborîre abruptă apoi urmează o porțiune de creastă cu urcă și coboară de cîteva ori. Apoi urmează un alt vîrf proeminent dotat cu o cruce mare.

Partea de creastă este agreabilă mai ales pentru copii. George aleargă cu poftă pe fiecare porțiune de coborîre, Maria este mai rezervată și stă să observe tot ce mișcă prin iarbă.

În față, la baza vîrfului apare un grup. Nu am idee pe unde au venit că nu am fost atent. Ne vom întîlni cu ei pe vîrful cu cruce. Acesta se numește vîrful Straja și are 632m. Intrăm în vorbă cu oamenii. Ei par a ști zona mult mai bine. Ne spun că au urcat pe un drum care pleacă de lîngă malul Oltului și ne arată mașina lor. De asemenea ne sfătuiesc să mergem pînă la capătul dealului fiindcă de acolo avem priveliște și mai frumoasă.

În timp ce grupul începe să se îndepărteze, noi facem pauza de masă.Copiii abia așteaptă momentul ăsta al excursiei. Pentru că la sfîrșitul mesei primesc ceva dulce. Ceea ce pea casă se întîmplă mai rar.

După pozele de vîrf încercăm să coborîm. Drumul merge apoi relativ drept și intră într-o porțiune scurtă de pădure. Apoi dăm de o poieniță faină. Dar drumul continuă spre un vîrf împădurit.

Continuăm cu inima cam îndoită și intrăm din nou în pădure. Nu pare că ar mai fi ceva după ea. Se urcă ceva mai susținut și apoi se iese pe latura de veste a Dealului. Aceasta nu e împădurită și într-adevăr oferă un peisaj de poveste.

În acest loc Oltul Ocolește dealul ți practic își schimbă direcția de curgere cu 180 de grade. În apropiere de rîu se mai găsesc niște canale unde oamenii pescuiesc. La toate astea se adaugă o vedere minunată către Bucegi și Piatra Craiului.

Facem apoi cale întoarsă spre Vîrful Straja dar undeva găsim un drum care merge de-a coasta și pare că ocolește vîrful. Țup pe el! Speranțele însă ne-au fost spulberate după vreo 30 de minute cînd ne-am dat seama că drumul nostru duce în satul Ariușd, ceea ce evident nu ne convenea.

Din fericire exista o potecă firavă ce ducea în direcția dorită de noi. Am sfîrșit pîna la urmă tot la crucea de pe Straja. Dar măcar de data asta urcarea a fost mai lină. Facem o scurtă pauză de orientare și ne socotim că nu are rost să facem traseul înapoi tot pe unde am venit. Trebuie să găsim drumul pe care au urcat oamenii întîlniți pe vîrf iar apoi să folosim rețeaua de drumuri de pe cîmp pînă la mașina noastră.

Zis și făcut. Drumul de coborîre nu e chiar evident dar poate fi identificat repede cu ceva simț de orientare. Coborîrea e rapidă pentru că drumul este abrupt. Ajungem pe malul Oltului. De acolo o luăm pe un drum cu porțiuni noroiase care trece pe lîngă o grădină mare cu panouri fotovoltaice. Un alt drum se îndreaptă spre zona cu stîlpii de înaltă tensiune.

O apucăm pe el. După vreo 500 de metri ajungem la un pod peste un fost canal de irigații. Nici nu ajungem bine și vedem că am dat de fapt într-o stînă. O hoardă de cîine fuge spre noi și ne latră din toate puterile.

Ne retragem rapid. Cîinii insă nu au curaj să iasă din zona pe care o păzesc, asta spre bucuria noastră. De aici merge o perioadă de-a dreptul pe cîmp, apoi urcăm pe un dig mai înalt. Acesta ne duce spre strada Carierei din Podu Olt și ne scoate în drept cu o troiță de lemn. De aici și pînă la mașină mai este doar un pic.

Pe drum îmi mai vine o idee: ce ar fi să revenim și să mergem din curmătură în sensul opus?

Excursia noastră se sfîrșește aproape de stîlpii de înaltă tensiune. Track-ul GPS ne arată 12km. Care au trecut parcă fără să simțim.

La final recapitulare:
Traseu: Podu Olt - Vf. Barabaș - Vf. Straja - Belvedere Cotul Oltului - Vf. Straja - Podu Olt.
Marcaj: există o bandă albastră dar numai pe creastă
Durata: 6 ore
Track GPS: https://www.strava.com/activities/7866874687

 

Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2022