Amfiteatrul Transilvania
Data publicării: 17 ian 2023
De ceva vreme am tot văzut pe Internet, am auzit tot felul de povești entuziasmate despre Amfiteatrul Transilvania. Deși am tot fost în frumoasa zonă dintre Bucegi și Piatra Craiului, chiar unde este amfiteatrul nu am ajuns.
Am studiat un pic harta căutînd să parcurg un circuit și am găsit repede și o soluție. Așadar ne deplasăm cu mașina pînă în satul Cheia, aflat între Moieciu de Jos și cel de Sus. Undeva este un indicator la stînga spre Amfiteatrul Transilvania. Scrie 4,5 km. Intrăm cu mașina pe un drum de pămînt și ne oprim la prima intersecție.
Aici este o cruce cu mesaj prăpăstios: Omul e ca o suflare, zilele sunt trecătoare.
În dreapta pleacă relativ abrupt un drum de pămînt,acum înghețat. Peste cîțiva zeci de metri dăm de o barieră. Urcăm voinicește căutînd să ajungem într-o zonă însorită. Undeva mai sus este o casă de unde suntem strașnic lătrați de doi cîini.
Drumul face apoi o serpentină largă și abruptă. Soarele a apucat să bată un pic așa că pămîntul se dezmorțește și să apară noroiul. George este foarte simpatic. Cît este de mic îi place să fie curat. Cînd dă de noroi repetă cumva cu scîrbă.
- Noroi, noroi, noroi, noroi!
În fine, la sfîrșit ajungem în coama dealului. Avem o priveliște superbă spre Piatra Craiului, spre Cheile Grădiștei, spre satul Drumul Carului. Folosim prilejul pentru o pauză mai lungă și o hidratare cu ceai.
De aici urcarea va fi mai domoală. Drumul trece pe lîngă mai multe hodăi. La una dintre ele întîlnim un om care dă de mîncare la oi și la un măgăruș. Copiii privesc animalele curioși, Ramona intră în vorbă cu el și descoperă cunoștințe comune.
Omul termină treaba și urcăm împreună pînă la următoarea hodaie, unde sunt adăpostite vacile. Maria ține morțiș să le vadă. Vacile sunt eliberate și merg singure să bea apă. Ele știu mai bine de unde.
Noi ne vedem de drum. Coama cotește spre stînga mai tare la un moment dat și ne duce într-un loc umbros. Aici dăm de ceva urme de zăpadă. Ne așteaptă o urcare mai consistentă care ține însă doar cîteva minute. Intrăm în pădure. Ieșim într-o poiană frumoasă unde se găsesc cîteva hodăi. Acolo doi oameni îngrijesc cîteva vaci. Cîinii lor mari ne întîmpină cu prietenie. Copiilor le este un pic teamă de dorința lor prea mare de a se juca.
Urcăm ușor de aici. Și ajungem într-un nou punct de maxim. Ei de aici avem priveliște superbă spre Bucegi. Se văd excepțional: Culmea Țigănești, Vîrful Scara , Valea Gaura, Colții Țapului și Șaua Strunga. Ba mai mult priveliștile se extind și spre Munții Leaota.
De asemenea, în fața noastră, se văd clădirile și leagănele de la Amfiteatrul Transilvania. Pînă acolo mai avem de coborît și de urcat un deal.
Treaba asta se rezolvă repede. Aproape de căbănuțe sunt cîteva clădiri demolate, saci cu gunoaie și un excavator care începe să prindă rădăcini. Urcăm ultima pantă și ajungem lîngă pensiune. Copiii se împart: Maria alege să se dea în leagăne, George pare mai atras de sania lui Moș Crăciun.
Locul este aglomerat, mai jos este un loc de parcare. Lumea este bineînțeles foarte pestriță și cei mai mulți oameni sunt îmbrăcați și încălțați total necorespunzător.
Puțin mai jos este o clădire în construcție, iar în spatele ei, un alt rînd de leagăne. Mergem într-acolo, În fața leagănelor este un chioșc de unde îți poți lua cîte ceva și niște măsuțe de lemn.
Tipul de la chioșc are un talent deosebit în a alunga clienții: vorbește tare la telefon, folosind cu o consecvență demnă de o cauză mai bună cuvîntul cu P.
Copii se declară flămînzi și mănîncă cu poftă merindele pregătite. Apoi se duc la leagăne unde se distrează grozav. Un pic mai în spate mai este o pantă de urcat. E cu un pic de zăpadă.
În vîrf e o zonă cu butuci de copac așezați în cerc. Acesta este locul cu maximul de peisaj. Suntem cumva la o distanță relativ egală de Bucegi și de Piatra Craiului. Maria se împrietenește cu un cuplu care are un cățeluș mic. Pe care mai apoi îl plimbă în lesă.
George pare mai degrabă fascinat de peisaj, stă pe o piatră și se uită în toate părțile. Stăm destul de mult în acest loc profitînd de faptul că este puțină lume.
Eu mă tot uit pentru o variantă de coborîre care să evite drumul pe care circulă mașinile. Acesta este foarte mocirlos.
La plecare mergem în zona parcării. Noroaiele sunt la putere și e cumva amuzant să privești fața celor ajunși aici după ce coboară din mașini. Instantaneu, adidașii de firmă, pantofii, pantalonii de fițe sunt redecorați cu noroi.
Mergem pe drumul de mașină cîteva zeci de metri. Din el se desprinde un drum forestier care scurtează cîteva serpentine. Dar care la un moment dat se termină brusc. Undeva am văzut un drumeag care merge pe partea cealaltă a văii și care mai apoi coboară. Nu sunt sigur că e varianta bună.
Așa că ajungem iară în preajma drumului de mașină. Ținem culmea dealului pînă la o căsuță de lemn degradată. De acolo trebuie să găsim o soluție să ajungem iarăși în drumul de mașină. Și o găsim relativ ușor ocolind o zonă excavată. De aici încolo practic nu mai merită să tăiem serpentinele fiindcă nu mai există poteci iar vegetația este deasă. Așa că mergem de acum încolo numai pe drumul de mașină.
Mă uit pe versantul celălalt. Poteca văzută de mine sus pare o scurtătură viabilă. Iar mai încolo am confirmarea că poată fi folosită scurtînd o mare parte din drum. Intrăm în pădure și tot coborîm pe lîngă un pîrîu.Aici nu mai este soare și se face brusc frig. Pe drum curg în sus și în jos șiruri de mașini.
Mai jos ajungem și la primele case. Știm că de acolo nu mai avem mult pentru a încheia circuitul. Facem doar cîțiva pași și ne recunoaștem mașina undeva mai departe.
Mi-a plăcut foarte mult traseul abordat astăzi. Sau mai exact pînă am început să coborîm. Amfiteatrul Transilvania este un loc de o frumusețe aparte. Principalul său handicap și care în timp îl va urîți este faptul că este accesibil cu mașina.
Dacă un băiat de patru ani, cum este George a putut face traseul într-un ritm lejer cred că oricine îl poate face avînd în plus și satisfacția de a urca pe jos.
Excursia aceasta mi-a dat cîteva idei noi. Pe care vreau să le pun în practică. Am identificat cel puțin încă două circuite care pot fi parcurse fără probleme cu copii.
Traseu: Cheia - Amfiteatrul Transilvania - Valea Lungă - Cheia
Marcaj: nemarcat
Durata: 4 ore și jumătate, în ritm lejer
Track GPS: https://www.strava.com/activities/8396903543
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole