Munții Goșmanu
Data publicării: 21 mar 2023
După multe încercări și ezitări am reușit în sfîrșit în Munții Goșmanu.Și nu am fost singur. Am fost cinci participanți, ceea ce mie mi se pare enorm pentru un munte atît de necunoscut.
Așadar din Brașov am plecat cu Zoly, Radu și Neluțu. Ni s-a alăturat și Marius din Piatra-Neamț ,singurul care mai călcase pe acolo.
Munții Goșmanu sunt în mijlocul unor dispute pe teme geografice. Unii îi consideră o unitate de sine stătătoare. Alții spun că sunt doar o parte a Munților Tarcău. Pînă la finalizarea acestor disensiuni eu zic că e mai bine să urcăm și să vedem ce au acești munți de oferit.
Parcăm mașinile cam la 1km de satul Ardeluța în apropiere Cabanei Goșman. Ne echipăm și trecem rîul Tarcău pe un pod înalt. La cîteva zeci de metri, pe partea stîngă se află o construcție, nouă frumoasă, Cabana Goșman.
Trecem de ea, și drumul intră în pădure. Un pic mai sus este o cascadă mică, numită tot Cascada Goșman. Din păcate nu o putem vedea cum trebuie fiindcă este plină de crengi aduse de apă.
Încercăm să ne cunoaștem mai bine cu Marius, pe care l-am întîlnit prima dată acum. Este un tip deschis și pasionat de drumeții mai ales prin locuri mai puțin umblate.
Începem să stabilim noi unități de măsură pe baza unei întîmplări hazlii petrecute în Semenic acum mulți ani. Atunci la o intersecție am întîlnit un grup de muncitori forestieri.
- Care este drumul spre Semenic? Întrebam eu
- O iei pe aici! Mi-a răspuns arătînd cu mîna drumul corect.
- Și mai e mult pînă acolo? întreb iară.
- Hăhăăă!
La finalul drumului am constata că hăhăăă = 8km.
Pentru că suntem în Moldova, Hăhăăă-ul are două subdiviziuni: leaca și lecuța. Marius de lămurește că o leacă are cam trei lecuțe.
Și uite așa am pornit la drum cu bună dispoziție. Într-un loc găsim un afiș amuzant: Zonă de liniște. Mai sus pe un panou este o schemă a rezervației forestiere Goșman.
Este destul de rece, doar un grad sau două peste zero. Dar asta e bine pentru că drumul forestier este înghețat și în felul ăsta nu avem probleme cu noroiul.
Ajungem la capătul drumului forestier Goșman, unde se află niște bușteni și un TAF. Acolo este gheață subțire pe drum. Intrăm într-o zonă îngustă cu rîu pe mijloc. Trebuie să trecem apa de nenumărate ori pînă ajungem la confluența a două pîraie.
O luăm pe lîngă cursul cu debit mai mic, adică la dreapta. Aici e sălbăticie totală. Se urcă destul de intens, nu e nici un fel de potecă. Din fericire urcarea se termină cam în 20 de minute.
Aici locul se mai deschide și putem prinde un picior de munte. Mai mult, sunt două căi pe unde putem urca. Mergem pe un vechi drum forestier dar și pe poteci. Drumul este așa de vechi încît au crescut pe el copaci mărișori. Uneori trebuie să mai părăsim drumul pentru a ocoli zone mai delicate. Mai dăm de zone cu zăpadă și vedem și ghiocei. Atmosfera e închisă și uneori avem parte de scurte momente de ninsoare.
La un moment dat avem un moment de luciditate și ne dăm seama că nu am mîncat nimic azi. Așadar căutăm un loc bun de popas pentru o pauză de masă. Cu forțele parțial refăcute continuăm urcarea. Și pe unde era mai bine și mai frumos, era plin de vegetație așa că tot ocolim și ocolim. La un moment dat prindem ceva potecă de animale care după un urcuș fain ne scoate într-un drum forestier. Vechi și ăsta. Dar cum suntem aproape de culme decidem să mergem drept pe ea.
A fost o decizie inspirată pentru că am dat de un culoar aflat în pădure și de o potecă destul de clară. Nu mai urcăm mult și ieșim într-un loc deschis. Vedem o mare parte din Munții Tarcău unde identificăm cu ajutorul lui Marius vîrful grindușu, cel mai înalt.
Deja am raza vizuală vîrful Goșmanu, ținta noastră de azi. E ușor de identificat pentru că pe el se găsește o căbănuță de lemn aflată deocamdată în construcție. Pare aproape în linie dreaptă însă drumul ține creasta și ceea ce înseamnă la început o coborîre și apoi urcare.
La final ajungem pe vîrful Goșmanu 1309m și la căbănuță. Are geamurile închise cu tablă. La fel și ușa. Așadar dacă cineva e în dificultate sau are nevoie de un adăpost nu poate folosi acest refugiu. Sau trebuie să spargă ușa.
Oricum cred că prin locul ăsta nu ajunge chiar oricine și oricum. Nu sunt lămurit care e scopul acestei construcții.
Priveliștea de pe vîrf e frumoasă, largă, dar se vede numai către vest. Ne găsim un buștean mare unde stăm și luăm masa. Neluțu scoate vechea hartă a Munților Tarcău publicată în colecția Munții Noștri. Suntem mirați de cît de mare este suprafața Munților Tarcău și cît de puțin din ei reprezintă traseul pe care îl vom face azi.
Stăm la povești și spunem bancuri. Sau lucruri întîmplări adevărate amuzante. Radu ne povestește că într-un loc din Brașov există următorul afiș:
- Nu parcați în fața porțIi! Oameni răi vor veni și vă vor înțepa cauciucurile!
După o porție zdravănă de rîs ne gîndim și la o replică:
- Dacă oameni răi vor veni și ne vor înțepa cauciucurile, atunci cum mai plecăm de aici?
Și mai vine o porție de rîs.
Atmosfera s-a mai îmbunat, soarele iese din nori și încălzește.
Facem cîteva poze pe vîrf în diverse ipostaze. Plecăm ținînd drumul de culme. Acesta merge prin pădure coborînd ușor și traversînd cîteva poieni. Atingem vîrful Răchitiș( 1279m ) dar o pauză adevărată facem pe vîrful Bîtca Răchitei ( 1283m ). Soarele ne cam moleșește și cu greu ne vine a mai pleca.
Ne punem un pic pe coborît și intrăm în pădure. Pe jos e strat de zăpadă uscat și înghețat așa că înaintăm fără probleme. La un moment dat întîlnim în pădure două băncuțe și o masă. Marius ne arată că în apropiere este și o sursă de apă. De aici urcăm un pic mai intens și mai scurt.
Ieșim într-o rariște de unde vedem Ceahlăul. Este undeva la apus, exact ca în poezia lui George Coșbuc. Identificăm cu ușurință Ocolașul Mare, Toaca, Panaghia.
Drumul pe care mergem coboară spre stînga. Noi preferăm să ținem linia crestei fiindcă nu peste mult timp trebuie să găsim un drum forestier ce va coborî spre dreapta pe plaiul Răchitișului.
O vreme mergem fără potecă, tot evitînd crengi de copăcei. În final ajungem într-o mică șa. Pe un copac avem un marcaj forestier H, iar în dreapta lui se vede un drum vechi. Acesta coboară destul de intens. Vedem și urme de urs. În cîteva minute ajungem la un drum forestier mai mare, numit Soldatul. Pe el coborîm minunîndu-ne de cîte feluri de urme de animale găsim.
Drumul ne duce într-o vale iar de acolo începe drum noroios și plin de urme de urși, pe alese: mici, mijlocii și mari. Mai ținem drumul forestier o vreme pînă ne intersectăm cu un altul numit Viorica. Ăsta e și mai noroios.
Coborîm și mai jos dăm de o construcție renovată, cu geamuri termopane. E în stare bună. Marius ne spune că niciodată nu a văzut pe nimeni aici.
Tot mai obosiți și tot mai nerăbdători continuăm coborîrea. Avem parte de o nouă surpriză. Este vorba de o cascadă frumoasă și bine alimentată cu apă ce își găsește drum printre două stînci. Se numește Cascada Răchitiș.
De aici continuăm pe aceleași noroaie pînă la capătul văii. Trecem apa rîului Tarcău pe un pod neobișnuit de înalt. Nu departe este intersecția cu drumul pe care venisem de dimineață. La intersecție se găsește o construcție frumoasă din lemn aflată în bună stare. De aici mai avem sub un kilometru pînă la mașini.
Munții Goșmanu au fost cumva surprinzători. Mă așteptam la sălbăticie, hățișuri. Și am avut. Dar pe lîngă astea surprizele au fost în partea înaltă. Nu credeam că vom avea belvederi și mai ales din atîtea locuri. De asemenea exploatările forestiere par a fi mai puțin agresive iar drumurile forestiere sunt în stare bună.
Totuși o excursie în Munții Goșmanu trebuie pregătită cu seriozitate și minuțiozitate. Un track GPS este obligatoriu.
Traseu:
Ardeluța - DF Goșman - Vârful Goșman(1305m) - Plaiul Mare -Vârful Răchitiș 1279m - Vârful Bâtca Răchitei 1283m - DF Soldatul - DF Viorica - Ardeluța
Durata: puțin peste 8 ore
Marcaj: nemarcat
Track GPS: https://www.strava.com/activities/8735856215
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole
Comentarii: 2
-
Marius Gîrcineanu
21 mar 2023 19:44:14
În naivitatea mea, tot timpul am spus că oamenii care ajung pe munte sunt deosebiți, de foarte multe ori m-am înselat, de data asta sigur nu, m-am simțit extraordinar, cu unii oameni nici nu trebuie să stabilești prea multe reguli și convenții, domnule Bogdan & Co a fost foarte fain, poate mai facem și alte ture, neaparat în compania domnului Stoica.
-
Bogdan
22 mar 2023 11:20:44
Salut Marius,
De acord cu ceea ce ai propus, mai puțin cu formularea domnule Bogdan. Glumesc.