Serbia: vîrful Mali Strbac sau unde să te urci ca să vezi România de sus

Data publicării: 25 apr 2023

Și dacă tot am ajuns la Dunăre și am tot privit-o de pe Ciucarul Mare, am zis să vedem cum arată treaba și de pe malul opus. Ne-am propus să urcăm pe vîrful Mali Strbac, aflat în zona Cazanelor Mici, aproximativ vis-a-vis de Statuia lui Decebal.

Așadar de dimineață am purces spre punctul de frontieră Porțile de Fier I. Am trecut rapid, nu era nimeni. Ne-am deplasat mai întîi în orașul Kladovo unde am scos niște bani de la bancomat.

Seara trecută desenasem un track GPS ce pleca din mica localitate Golo Brdo. Mai citisem că pentru a urca pe Mali Strbac trebuie să mergi însoțit de rangerii de la Parcul Național Djerdap și că trebuie plătită o taxă de vizitare. De asemenea am mai aflat că punctul de unde ești preluat de rangeri este la ceva distanță de intrarea în traseu.

Din Golo Brdo există două trasee care te duc pe vîrful Mali Strbac. Noi l-am preferat pe cel mai scurt, care pleacă chiar din sat. Așadar, ghidați de track-ul GPS pe care îl desenasem parcăm în sat în vecinătatea unei bariere deschise și a unui înscris cu caractere chirilice. Constat că nu știu chiar toate caracterele alfabetului sîrbesc, așa că nu reușesc să descifrez cum trebuie. Cuvîntul de jos cred este Novakovici. În mod sigur nu scria Mali Strbac.

Trecem pe lîngă barieră și urcăm spre o gospodărie. În fapt e vorba de o casă aflată în stare bună dar care nu pare să mai fi fost locuită demult. Casa este înconjurată de un gard. În apropierea ei se mai găsesc niște fînare, magazii și un tractor lăsat de izbeliște.

Drumul trece de această gospodărie și începe să urce ușor. Apoi ajungem la o răscruce: o luăm la dreapta, pe drumul aflat în stare mai proastă. Începem să urcăm ceva mai abrupt. Apoi urmează o porțiune dreaptă. Aici, pe un copac găsim marcaj turistic: punct alb cu conturul roșu.

Mai mergem pe drum și dăm iarăși de o răscruce. Facem din nou dreapta, părăsind drumul și urmînd o potecă marcată foarte bine de altfel. Din cîte îmi dau eu seama intrarea în acest traseu a fost ascunsă în mod deliberat.

Continuăm pe marcaj. Poteca e îngustă dar clară și merge relativ drept fără prea multe denivelări. Uneori mai dăm de arbori doborîți de vînt. La un moment dat vedem printre copaci o stîncă mare. De aici urmează să urcăm mai abrupt.

Din fericire urcușul ăsta nu e prea lung și ne duce într-o șa. Aici facem o pauză mai lungă și ne hidratăm. Observ undeva o potecă firavă ce vine din stînga.

Continuăm fascinați de verdele crud specific începutului de primăvară. Mergem o perioadă relativ drept, traversăm cîteva poieni mici. Într-una din ele găsim singurul indicator care ne confirmă că suntem pe drumul cel bun.





Urmează apoi o urcare scurtă ce ne scoate prin pădure pe niște stînci la margine de prăpastie. Peisajul e copleșitor. Puțin mai sus este un loc de popas amenajat cu bănci și masă. Acolo facem un popas lung. Pînă aici am făcut în jur de o oră și un sfert. Pînă la vîrful Mali Strbac ar mai fi maxim 20 de minute.

Cu acest prilej putem admira de sus o bună bucată din România. Vizibilitatea este extraordinară. Încerc să identific munții încărcați cu zăpadă. Parîngul este cel mai aproape însă vederea se oprește la crestele înzăpezite ale Munților Făgăraș. Mai aproape îmi atrage atenția un vîrf mai înalt care cred că este Svinecea Mare, 1224m, cel mai înalt punct din Munții Almăjului.

Iar jos Dunărea e superbă. Vedem ieșirea ei din Cazanele Mici, Mănăstirea Mraconia, Statuia lui Decebal și Golful Mraconia care pare ferecat de niște stînci.





De aici poteca merge mai mereu pe buza prăpastiei și ne scoate în cale tot felul de flori. Mie îmi place liliacul sălbatic și o specie de lalea ce seamănă cu laleaua pestriță.



La un moment dat avem de ocolit o crăpătură mare aflată între două stînci. Apoi mai avem de urcat doar puțin și ajungem pe vîrful Mali Strbac, 628m. Și aici există loc de popas amenajat cu bănci și masă.

Am stat aici cît de mult am poftit încurajați de soarele blînd și de un pic de vînt. La un moment dat George scoate un sunet de bucurie la vederea unui împingător cu barje. Se face chiar cald iar maria își găsește loc cu umbră..sub masă. George o urmează numaidecît.

Plecăm la vale exact pe același traseu. Se poate face și circuit. Dar se poate continua și spre Cazanele Mari, spre Ploce și Vîrful Veliki Strbac, 768m, aflat față în față cu Ciucaru Mare. Dar pentru asta este nevoie de mai mult timp și de două mașini.



Așadar reluăm drumul ce merge pe buza prăpăstiilor. Admirăm șoselele de pe cele două maluri și ochim un loc de belvedere aflat într-o parcare de pe malul sîrbesc. Traversăm poienile, ajungem în șa. Coborîm abrupt preț de cîteva minute, apoi mergem relativ drept pînă ce poteca întîlnește drumul forestier. Apoi revenim pe drumul cel bun și trecem iarăși de gospodăria de care vă povesteam la început.

Încheiem traseul lîngă barieră, acolo unde l-am și început.



Dar plimbarea nu s-a terminat. Luăm mașina și ne plimbăm prin zona Cazanelor pe partea sîrbească. Aici peisajul nu poate fi însă întotdeauna admirat în voie pentru că șoseaua trece prin tunele și pentru că, fiind construită mai la înălțime, între șosea și apă sunt copaci, vegetație, care obturează vederea.

Revenim la Kladovo pentru o plimbare în centru. Savurăm cu toții niște înghețate mari și bune. Prețul? Cam la jumătate față de centrul Brașovului.

În Kladovo vedem un indicator spre Podul lui Traian. Bănuim că este vorba de ceea ce a mai rămas din podul construit peste Dunăre de Apolodor din Damasc. Pînă acolo avem de făcut o plimbare de 5km.

Locul arată cam straniu. În mijlocul unei bălți cu ape verzi dăinuie încă un vechi picior de pod. Din cîte știu mai există unul și pe malul românesc, la Drobeta Turnu Severin. Pe acela nu l-am văzut încă.

Și uite așa s-a terminat mica noastră excursie în Serbia. Am avut parte de o zi suprebă, cum rar am prins. Iar urcarea pe vîrful Mali Strbac a meritat din plin și de aceea vă îndemn să o faceți atunci cînd sunteți în zonă.

Și pentru final cîteva informații:
Traseu: Golo Brdo - Mali Strbac
Marcaj: punct alb
Durată: aproximativ 5 ore. Fără pauze lungi și dese cred că se poate face în 3-4 ore.
Track GPS: https://www.strava.com/activities/8883717781

 

Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024