Ciucaș: de la Bratocea la Mîna Dracului

Data publicării: 25 mai 2009

Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii

E un sfârşit frumos de primăvară. Aer din ce în ce mai cald. Luna Florilor e un prilej extraordinar pentru a face drumeţii reuşite. Dacă săptămâna trecută am cutreierat Munţii Grohotişului, pentru astăzi am ales un traseu în care să ne bucurăm de multele, interesantele şi incitantele formaţiuni ale Ciucașului.

Formaţie de patru, de la stânga la dreapta: Ramona, Bogdan, Ileana şi Dorin.


Plecăm din Bratocea unde bate vântul şi e cam răcoare. Plecăm avântat la deal însă după câteva minute stăm ţintuiţi la vederea a doua căprioare aflate în vecinătatea stânei de sub releu. Căprioarele par agitate şi dispar rapid în pădure. Ce vor fi căutat ele aici, pe un drum atât de umblat?

Urcăm rapid serpentinele până la releu oprindu-ne din când în când pentru a privi spre Cheia, spre serpentinele de pe DN 1A şi Grohotiş. Previn participanţii să fie atenţi pentru că urmează să vedem prima formaţiune importantă: porumbelul. Care ni se destăinuie în câteva minute. Admiram ciocul şi ochiul bine conturat. Continuăm şi ajungem în culmea Bratocei care îşi are ascuns pe undeva propriul Sfinx. Odată şi odată om merge până acolo numai pentru el.


Pe măsură ce câştigăm înălţime ni se dezvăluie, în depărtări, siluetele unor munţii dragi: Bucegii, Iezerul, Piatra Craiului, Făgăraşul. Mai aproape de noi sunt Piatra Mare şi Postăvarul. Vedem şi lacul de acumulare de pe Tărlung. Şi mai aproape de noi e Tesla cu Poiana aferenta. Zăganul se scaldă şi el în soarele dimineţii. Sub picioarele noastre privim fascinaţi graniţa între etajul foiaselor şi cel al răşinoaselor marcată de un verde crud, exuberant( la foioase ) şi un verde de nuanţă mai închisă, sobră ( la răşinoase ).

Pe culme e vânt puternic şi asta ne mai taie un pic din elan. Ajungem într-o zonă cu jnepeni la capătul căreia găsim prima limbă de zăpadă şi, deasupra ei, multe brânduşe.

Începem să vedem Muntele Chirușca şi privim de la distanţe cele două babe care stau la sfat şi care nu mai termină sporovăiala. Rododendronul începe să înflorească şi există câteva zone în care roşul domină versantul.Ajungem din urmă un grup de cehi care par fascinaţi de aceaste flori pe care le fotografiază adoptând poziţii haioase.


Ajungem în frumoasa Șa a Tigăilor unde ne punem la masă înainte de urcuşul final până la Vârful Ciucaș. Pe lângă noi un grup din care fac parte doi cunoscuţi, Manu şi Diana, care pare foarte determinat să urce vârful în viteză. Aflu că vor coborî pe Valea Berii.

Noi alagem să facem urcarea într-un ritm mai domol care să ne permită să-l privim Turnul lui Goliat în voie şi să contemplăm, de sus Tigăile Mici. Ieşim câţiva paşi din traseul marcat cu banda roşie să vedem Ciobanul cu Oile şi să privim, pentru a x-a oară Tesla, de data asta într-un pesisaj în care şi-au făcut locul câteva stânci solitare, ascuţite. Din spate, Turnul lui Goliat nu te lasa să-i ghiceşti ochii, nasul, capul aproape pleşuv şi barba cea lungă.


Ajungem pe Vârful Ciucaș pe care îl găsim neaşteptat de aglomerat de mai multe grupuri de elevi şi de montaniarzi de toate vârstele. De aceea ne găsim un locşor mai spre Chirușca de unde privim cu nesaţ minunile aflate sub tălpile noastre. O poză de grup şi pornim rapid spre punctul terminus al excursiei de astăzi, Mîna Dracului.

Schimbăm marcajul, trecem pe crucea roşie şi ne lansăm într-o coborâre accentuată de-a lungul unei limbi de zăpadă. Ţinem marcajul şi mergem, biciuiti de vânturi puternice, pe o coamă plină de rododendron şi afiniş la finalul căreia se afla, poate, zona cea mai sălbatică şi mai abruptă a Ciucașului: Mîna Dracului, o succesine de cinci stânci uriaşe ce se aseamănă cu nişte degete ale căror “rădăcini” nici nu le putem zări.

În zona se afla o cruce ridicată în memoria unui iubitor de munte care şi-a găsit sfârşitul pe acolo. Ceea ce ne face să fim mai atenţi şi să abordăm partea ce urmează cu mare băgare se seamă. Ne croim drum, printre flori multe deosebit de gingaşe şi frumos colorate şi printre stânci, spre o pajişte de dimensiuni reduse, mărginită de jnepeni.


Mâna Dracului e vis-a-vis de noi. E atât de aproape încât ai impresia că am putea-o atinge de nu am fi desparțiți de o genune de mari dimensiuni. În sfârşit avem vreme să lenevim. Din fericire locul în care ne aflăm e relativ ferit de vânt aşa că ne putem bucura de peisaj în voie. Capătul superior al limbii de zăpadă pe lângă care am coborât se opreşte undeva sub vârf, unde, apropo, pare că în continuare e foarte multă lume.

În timp ce colegii de drumeţie au parte de o mică baie de soare eu mă apuc conștiincios de pozat flori până mă satur şi mă pun şi eu cu faţa la soare. Ne dăm cu greu duşi(diferenţa de nivel nu e deloc neglijabilă), nu înainte de face o poză care poate ţine loc pentru definiţia prieteniei.

La urcare admiram alte două formaţiuni interesante: pe una dintre ele am botezat-o Soldatul pentru că are aspectul unui străjer ce veghează asupra văii. Cealaltă formaţiune este formată din patru blocuri de piatră dispuse aproape paralel. Pe una din aceste stânci se disting nişte trăsături care pe mine mă duc cu gândul la Grădina Zmeilor de la Gîlgăul Almașului( jud. Salaj ). 

Ne mişcăm bine şi în aproape o oră suntem pe culme. Pe vârf e iarăşi lume şi de aceea preferăm să nu îl mai urcăm şi să continuăm pe culme în partea dreaptă unde regăsim pietrele Ciucașului din fel şi fel de unghiuri.


Coborâm într-un târziu în poteca marcată pe care o urmăm cuminţi până în Pasul Bratocea unde suntem aşteptaţi de Dacia noastră cea de toţi munţii care ne aduce cu bine acasă aşa cum face de fiecare dată.

Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 1

  • Mitric Maria

    04 dec 2020 11:29:33

    Citind comentariul aveam impresia ca va insotesc in calatorie. Demult, prin anii 78, 79 am parcurs si eu aceste trasee montane, acum va multumesc dumneavoastra ca imi permiteti sa va insotesc.

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024