Deasupra Cheilor Dîmboviței
Data publicării: 19 feb 2025
O zi de iarnă ce se anunța promițătoare. Fac un plan de o excursie într-un loc inedit. În zona Cheilor Dîmboviței, județul Argeș. Mai de mult observasem niște indicatoare care duceau spre niște Poieni și spre cabana Pietricica.
M-am pus pe studiat harta și am găsit un traseu în circuit care să lege cîteva zone de interes. Dau o strigare și trupa se mărește cu Alina, Radu, Teo și Zoli. Așadar, cu noi cu tot, 5 adulți și trei copii.
Mergem cu mașinile pe ruta Brașov - Șirnea - Ciocanu - Dîmbovicioara. Din acest ultim sat urcăm prin chei și ne oprim în zona Pensiunii Piatra Craiului unde găsim un indicator triunghi roșu spre Poiana Plaiului. Conform cu toții din mașină iar șoferii merg pînă la finalul cheilor. Lăsăm o mașină lîngă Cabana Brusturet, la ieșirea din traseu.
Revenim la traseul marcat cu triunghi roșu. Poteca ne ia tare încă de la început, cu urcuș abrupt și serpentine scurte. Luăm repede altitudine și ne mirăm ce repede am ajuns sus. Dăm de o zonă stîncoasă pe care o ocolim.
Mai urcăm puțin și ajungem într-o șa. Pădurea se rărește, apare zăpada. De aici se coboară ușor pe o potecă lată. Aceasta ne duce într-o valea aflată la marginea unei poieni numită Poiana Vopselelor. Aici există un alt indicator care ne spune că mai sunt 45 de minute pînă la Poiana Plaiului.
De aici părăsim marcajul, trecem pîrîul pe alocuri înghețat și pătrundem în marea Poiană a Vopselelor. Zărim în dreapta noastră o stînă și ne îndreptăm instinctiv către ea. Acest adăpost se află în stare foarte bună, este îngrijit și curat. Noi ne bucurăm de soare și de băncuțele din fața ei. E timpul pentru pauză lungă și povești de toate felurile.
Copiii se familiarizează cu organizarea de la stînă, cu obiectele din jur. Și evident se bucură de cîte ceva de mîncare. După multe rîsete plecăm pe un drum bine conturat. Urcăm ușor la început, dăm de bălți înghețate. Copiii rămîn tot copii și se bucură să spargă gheața. Drumul e pitoresc, nu ne obosește deloc. De la un moment dat începem să coborîm. Trebuie să fim cu mai multă băgare de seamă că pe sub zăpadă e gheață și mai alunecăm.
Coborîrea asta nu ține mult și ne aduce într-un drum marcat cu triunghi albastru. Acest marcaj pleacă de la Brusturet și duce pînă în creasta Pietrei Craiului, în zona cu stîna Pietricica.
Urcăm cu gîndul de a ajunge la Cabana Pietricica, aflată cam la 30-40 de minute de acest loc. Pîrîul e înghețat, pe stînci e plin de țurțuri care evident exercită o atracție irezistibilă pentru copii. Mergem întins și ajungem la cabana. Nici unul dintre noi nu a mai fost pe aici așa că nu știm ce e cu această cabană: e deschisă, se poate mînca ceva?
Curînd avem și răspunsurile. Cabana se găsește la 1206m altitudine, în mijlocul pădurii. Este închisă dar nu abandonată. Din exterior pare îngrijită, în jurul ei sunt provizii serioase de lemne de foc. De asemenea este montată o cameră de supraveghere iar de la o boxă se aude un post de radio. Cabana are o terasă cu masă, scaune și chiar un colțar. Și un leagăn!
În zonă mai avem un indicator:
Poiana Pietricica - o oră
Cabana Brusturet - o oră și jumătate
Stăm iarăși pe săturate, copiii iși găsesc de joacă. Studiez un pic variantele de a ajunge la Brusturet. Cea mai rapidă este o potecă ce se desprinde din drumul forestier. Nu este marcată, dar merge direct acolo. În schimb drumul forestier face mai multe bucle și ocolișuri.
Plecăm la vale și undeva reușesc să iau o trîntă de zile mari. Și ca tacîmul să fie complet, Maria se sincronizează și cade peste piciorul meu.Din fericire nu se rupe nimic dar mă aleg cu o durere care avea să mă însoțească de aici încolo.
Ajungem la un pod, pe lîngă el pleacă în stînga poteca lată dar nemarcată care teoretic duce la Brusturet. Mergem cam 5 minute pe această potecă ce marge paralel cu Pîrîul Muierii. Valea se îngustează brusc, urmează o porțiune îngustă iar apa ocupă toată lățimea. Decidem repede că nu e de umblat cu copii pe aici.
Revenim la drum și mergem în jos, regulamentar, urmărind marcajul triunghi albastru. Drumul are suișuri și coborâșuri și în cea mai mare parte a fost acoperit de zăpadă. Ne deplasăm lejer, glumim, vorbim și asta ne face drumul mai scurt. Ne dăm seama că ajungem repede cînd vedem de sus mașina lăsată la Cheile Brusturetului.
Coborîm și ultima parte pe o bucată lungă/ În chei nu a prea ajuns soarele așa că e frig și gheață. Și uite așa terminăm un traseu agreabil pe o zi frumoasă.
Traseu: Cheile Dîmboviței - Poiana Vopselelor - Cabana Pietricica - Cabana Brusturet
Marcaje: triunghi roșu - nemarcat - triunghi albastru
Durata: ore și jumătate
Track GPS: https://www.strava.com/activities/13582201250
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole