Cu copiii în Hășmaș
Data publicării: 05 mar 2025
În ultimii ani am tot trecut cu mașina pe lîngă Munții Hășmaș dar de urcat nu am urcat. Mi-am dorit foarte mult o ieșire de iarnă pe aici și pînă la urmă am reușit să o facem. Cred că pentru copiii mei a fost una din primele ture mai serioase de iarnă.
La strigarea mea su mai răspuns Simona și domnul Stoica. Ne-am întîlnit în orașul Bălan care este scufundat în ceață și amorțit de ger. Sunt afară -10 grade Celsius. Dar asta nu îi impiedică pe copii să se joace într-un parc cît timp ne pregătim de excursie.
Mergem spre biserică și de acolo intrăm pe traseul marcat cu banda albastră ce duce la Cabana Piatra Singuratică. Pe strada Pîrîul Fierarilor e al naibii de frig. Rîul a înghețat iar noi ne mișcăm destul de încet. Ca și în alte dăți mă bazez pe faptul că vom ieși din ceață la un moment dat iar de acolo ne vom bucura de soare și peisaje.
Ajungem în punctul unde marcajul părăsește drumul. Acolo este o masă cu băncuțe. Copiii îmi cer ceai și ceva de mîncat. Facem o pauză neplanificată și mai înghețăm un pic. Dar apoi plecăm la deal. Începem să urcăm un picior de munte. Ieșim rapid din ceață și din pădure dar asta e doar un fel de a spune.
Acum cîțiva ani o furtună violentă a culcat la pămînt un număr impresionant de copaci. Traseul a fost închis o lungă perioadă. Apoi, încet-încet, dealul a fost curățat. Iar poteca pare de nerecunoscut. Nu se mai merge prin pădure ci pe un plai deschis care oferă priveliști impresionante cu Hășmașul Mare, cu Moara Dracilor, cu vîrful Ecem, și cu Piatra Singuatică.
Atmosfera se schimbă brusc. Soarele ne mîngîie și în curînd începem să mai lepădăm din haine. He he..ce bine e! Și urci cu mai mult spor cînd vezi în față asemenea peisaj. Urcăm bine iar la un moment dat intrăm în pădure. Apare zăpada, apare și gheața. Trebuie să fim cu mai multă băgare de seamă.
Simona își montează gheruțele pe bocanci dar nu e atentă și le pune invers. Din cauza asta merge încet. Ne dăm seama de pățanie și problema se remediază. Ajungem într-o zonă cu un pîrîiaș. Îl traversăm și un pic mai sus dăm de o stîncă mare. Acolo îmi aminteam că este un loc de popas și un izvor.
Și amintirile se dovedesc exacte. Între timp au fost aduse aici o masă și băncuțe noi. Cu un scaun impozant în capul mesei. George spune că acesta este un tron și îl monopolizează. De aici nu mai este mult pînă la cabană. Doar că drumul va fi abrupt.
Peste cîteva minute dăm în poteca marcată cu triunghi roșu. Apoi ajungem în poiana cu cabana. Din loc în loc sunt niște semne care ne arată că a fost amenajat un fel de drum al crucii. Începem urcușul final. Zăpada s-a înmuiat și de aceea înaintăm mai greu. Dar ajungem. Primul gînd este să mergem pe platoul din stînga cabanei.
Spre surpriza mea aici a fost construită o capelă din lemn. De fapt astfel este marcat finalul acestui drum al crucii. Locul este minunat, permite priveliști largi și spre munți mai îndepărtați: Căclimani, Făgăraș, Piatra Craiului. Mai aproape sunt Munții Gurghiu și Harghita.
Facem o baie de soare binemeritată. Merg apoi să fac niște poze cu Piatra Singuratică. Trebuie să mă sui pe o stîncă. Vara nu ar fi o mare problemă însă iarna, zăpadă și gheață este mai greu. Copiii nu se lasă descurajați și vin și ei după mine. Totul decurge bine pînă vine vorba să coborîm. Acolo nu mai pot face treaba asta singuri, au nevoie de ajutor.
La cabana am fi vrut să luăm ceva de mîncare. Tot ce am putut cumpăra a fost ceai. Dar am fost mulțumiți s-a nimerit la fix. Copiii s-au mai jucat în zăpadă, noi am mai stat de vorbă. Cum ziua în ianuarie e scurtă trebuie să ne apucăm de coborît. Hotărîm să mergem la vale pe traseul triunghi roșu, acesta ne duce jos mai repede.
Inconvenientul a fost însă că drumul acesta a fost foarte alunecos. Așadar a trebuit să mergem cu mare băgare de seamă. Cu toate astea ne-am mișcat bine și am ieșit din pădure relativ repede. În marea poiană de sub stîncăriile Hășmașului Mare nu mai este zăpadă aproape deloc.
Mergem să vedem și cîinii husky aflați undeva spre vale. Aici pare a fi un soi de crescătorie, sunt 10-15 cîini frumoși care sunt ținuți în niște cuști. Ce s-ar mai bucura ei de ar avea libertate.
Coborîm pe o vale secundară apoi ne dăm întîlnire cu rîul Olt. Pe aici nu mai ajunge soarele, iară se face frig. Maria se plînge că îi îngheață picioarele.. Așa că trebuie să aplicăm niște metode de încălzire: sprinturi scurte, mișcat degetele, sărituri pe loc. Fata se aștepta ca aceste metode să dea rezultate instant. Dar evident că nu a fost așa. Cam în 10-15 minute îmi spune:
- Tati, simt că încep să se încălzească picioarele.
E drept, picioarele s-au cam încălzit cam către finalul excursiei, dar evident a fost bine și așa. Dar credeți că pentru copii a fost așa de greu sau de frig? Nici gînd! Pînă ne-am dezechipat și ne-am pus bagajele în mașină, au mai tras o tură de joacă în parc.
Am avut o zi frumoasă, minunată. La vară plănuiesc să îi duc pe copii pe unul dintre cele două vîrfuri. Și poate dormim și la cabană. Sănătoși să fim!
Traseu:
Bălan - Culmea Fierarilor - Cabana Piatra Singuratică( bandă albastră ) - Valea Oltului - Bălan( triunghi roșu )
Marcaje: bandă albastră și triunghi roșu
Durata: aproape 7 ore cu multele pauze cu tot
Track GPS: https://www.strava.com/activities/13397629532
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole