Grecia: Culori din Halkidiki, episodul 2, Athos
Data publicării: 28 nov 2025
Continuăm periplul din Halkidiki în Peninsula Athos. Locurile astea însă nu sunt pentru toți muritorii de rînd. Cea mai mare parte a peninsulei se află sub autoritatea bisericii. Acces au doar bărbații și doar pe bază de invitație.
Peninsula este de fapt o lungă limbă de pămînt care la extremitate culminează cu Muntele Athos, o piramidă care se înalță din mare oprindu-se undeva la peste 2000 de metri deasupra ei. Ortodocșii îî spun Sfîntul Munte, în grecește Agios Oros.
Tatăl meu a vizitat de-a lungul anilor Muntele Athos de patru ori. Eu m-am rezumat a merge doar în partea destinată publicului larg mergînd de fiecare dată pînă la zidul de graniță.
Dar hai să o luăm pe rînd. Din Polygyros am mers cu mașina pe un drum tare pitoresc ce se ține în general la înălțime și de unde poți vedea marea mai mereu.
Evident că de la un moment dat începe o coborîre cam în cap dar și cu locuri de belvedere minunate către Muntele Athos, peninsula Sithonia și Insula Ammouliani. Poarta de intrare în peninsulă este orașul Ierissos.
După ce traversez orașul șoseaua merge pe lîngă apă. Iar apele au niște culori ce cu greu pot fi descrise în cuvinte. Am făcut multe opriri. Iar la final am ajuns în orașul Ouranoupoli, ultimul oraș..civil ca să zic așa. Aici poposesc aproape toți cei ce vizitează mănăstirile de la Muntele Athos, de aici iay feribotul care îi duce mai întîi la Kareia, capitala Athosului, iar apoi în diverse alte porturi.
Plaja Trimi
Pentru început am ales să ies din oraș. Era cald și am zis că e păcat să nu fac o baie pe undeva. Ochisem în prealabil niște locuri frumoase. Las mașina undeva pe un drum forestier și plec spre Plaja Trimi. Pentru asta e de urcat un deal și apoi de coborît pînă la apă. Nu există indicatoare, o iau pe o potecă și cobor abrupt, pe niște trepte pînă la apă. Totul se sfîrșește brusc, poteca nu merge mai departe.
Aș putea ajunge la Trimi înotînd dar în final aleg să fac o baie aici. Și ce bine a fost!
Nu renunț la ideea de a ajunge la Trimi, am văzut poze frumoase de acolo. Urc la loc dealul. Undeva este o casă și cer cîteva relații. Proprietarul vorbește engleză și mă ghidează pe un drum forestier. El îmi spune că este mai sigur de ajuns acolo înot sau cu barca. De pe țărm e o potecă alunecoasă și friabilă. Merg pe drumul indicat de el îl părăsesc mai apoi continuînd pe o potecă plină de plante care au ca singur scop să te înțepe, să te urzice, să te zgîrie.
Ajung și deasupra Plajei Trimi. Este într-adevăr foarte frumoasă și sălbatică. Dar accesul dinspre mal este cu adevărat dificil așa că decid să nu risc.
Revin la mașină dar nu am fost dezamăgit deloc, am avut parte de o plimbare minunată dacă este să judecăm după peisaje ignorînd plantele înțepătoare.
La granița de sud a Muntelui Athos
Mai merg un pic cu mașina pînă în zona fostei mănăstiri Zygos. Acum aici este un sit arheologic care pe mine nu m-a impresionat. Nu departe este granița terestră cu Muntele Athos. Zidul poartă denumirea de Zidul de Sud. Iar pe el sunt expuse regulile de acces și vizitare a Sfîntului Munte Athos.
În spatele zidului sunt parcare cîteva mașini de teren la care se poate ajunge doar trecînd printr-o poartă mică. Înspre mare se mai zăresc ruinele fostei manastiri Arsanas. Într-una din clădiri își are sediul un post de grăniceri.
Am ajuns și la apă. Zidul se prelungește și se sfîrșește undeva în mare. Plaja de aici este pietroasă, plină cu bolovani mari. Apa are culor-culori, e limpede și frumoasă. La capătul plajei sunt niște stînci solitare. Am plecat spre ele mergînd din piatră în piatră.
Ajung și nu mă pot abține să nu mai fac o baie. Și după ce mă bag în apă dau de o plajă frumoasă străjuită de stînci. Arată ca o cetate. Revin pe mal, urc pe deal și fac poze de sus. Ba mai mult găsesc și o posibilitate de a coborî pe plajă. Arată ca o cetate, apa e minunată, plină de pești. Și aici e rost de făcut baie.
Ouranopoli
Revin în Ouranoupoli apoi. Orașul e micuț dar pitoresc. El se întinde de-a lungul șoselei principale. În partea centrală peisajul e dominat de Turnul Prosfori, aflat foarte aproape de port. Turnul a fost construit în jurul anului 1000. Iar astăzi este muzeu.
Orașul e cumva contrastant. Sunt și complexe luxoase, sunt și taverne pentru toate buzunarele. Dar evident, domină magazinele cu obiecte bisericești de toate felurile.
La granița de nord a Muntelui Athos
Cu o altă ocazie am revenit pentru a explora și partea de nord a peninsulei. Așadar ajung tot la Ierisos dar în centru cotesc la stînga.
Plaja Kakoudia
Drumul mă duce la o plajă întinsă și aproape goală unde sunt niște pietre cu forme ciudate. Unele sunt pe mal, altele în apă.
Spre capătul de nord este o mică secțiune de chei. Drumul trece chiar prin ea. După urmează o plajă mare, aproape pustie și ea. Și cu ape din alea care îți spun: Sari!
Pînă să sar am urcat pe cei doi versanți ai cheilor. Am făacut poze, am urcat pe o parte, am coborît pe alta, ne-am distrat pe cinste. Și evident am făcut și baie.
Plaja Kakoudia este foarte întinsă și în cea mai mare parte pustie și neamenajată. Totuși, pentru doritor, există două zone cu șezlonguri, umbreluțe și beach bar.
Am fost aici de două ori, recomanda această plajă, m-am simțit excelent de fiecare dată.
Poze Kakoudia
Ierisos
Am revenit în Ierisos de data asta mergînd de-a lungul plajei. Zona de promenadă e mică, plaja îngustă, se găsesc și cîteva terase și restaurante. Iar principala atracție este o moară de vînt, simbolul acestei stațiuni.
Altfel în Ierissos este o atmosferă frumoasă, liniștită de vacanță.
Și dacă tot am fost la granița de sud a Muntelui Athos mi-am zis că nu ar fi rău de văzut și zidul din nord. Teoretic nu aveam prea mult de mers, cam 15km.
Poze Ierissos
Plaja Koumitsa
Plec din ierissos pe un drum bun pînă la Nea Roda, trec de stațiune apoi merg pe un drum mai prost care se transformă în drum forestier. Din fericire sunt indicatoare însă trebuie mers încet și cu atenție. Și uite așa ajung la o zonă cu terase, umbrele și șezlonguri. De acolo fac o plimbare pe jos.
Plaja de aici este sălbatică și plină de pietre. Iar apa..minunată ca de obicei. Merg spre nord pe un drum cu pietre și pămînt, cînd pe lîngă apă. Spre surprinderea mea, sunt și pe aici destul de multe construcții. Eu îmi imaginasem locul cumva pustiu, așa la fel cum îl găsisem și în sud.
Ajung și la Zidul de Nord. Acesta este mai puțin impozant dar creat tot așa de zici că îl mănîncă marea. Există o poartă de lemn și, bineînțeles, un panou cu regulile de acces în Sfântul Munte Athos.
Poze Koumitsa
În zona dintre Nea Roda și Plaja Koumitsa mai sunt două locuri frumoase. Din lipsă de timp nu am ajuns la ele dar am să le enumăr aici. Poate ajungeți voi.
Așadar pe listă ar fi următoarele:
Capela Sfîntul Theodor, aflată pe pe stîncă deasupra mării. În apropiere de Nea Roda
Plaja Voulitsa
Asta a fost experiența mea pe tarîmul peninsulei Athos, în zona deschisă pentru toată lumea. Mi-au plăcut tare mult locurile și nu este exclus să revin aici și pentru mai mult de două zile.Și bineînțeles, rămîne dorința de a vedea manastirile Muntelui Athos și de a urca pe cel mai înalt vîrf.
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole