Via Transilvanica de la Bran către Rîșnov
Data publicării: 10 feb 2026
Porțiunea aceasta de traseu a fost printre primele parcurse în anul 2026. Poate fi parcursă integral lejer chiar și în zilele scurte de iarnă. Doar că eu nu mi-am propus asta și am să vă spun și de ce. Ultima parte, cea dinspre Glăjărie, strada Lupului și Rîșnov, este mai mult pe cîmp, nu are nimic deosebit sau spectaculos. Acolo se află o mulțime de stîne și ești permanent expus riscului de a fi atacat de cîini. Prefer să folosesc timpul altfel.
Porțiunea asta am făcut-o în două etape. Prima dată am plecat la drum alături de Tato și Adriana, prietenii mei veniți din Olanda, și de fetița mea, Maria. Ne-am propus o tură de relaxare, potrivită unei zile de 2 ianuarie.
Am plecat din Bran pe Valea Porții. Marcajul merge cam pînă la jumătatea văii, apoi, după Căminul Cultural începe să urce în stînga, pe strada Vîrful Omu. E zăpadă, uneori e alunecos dar pe măsură ce urci peisajul se deschide iar peisajele arată spectaculos. Nu am prins chiar o zi extraordinară, dar a fost vizibilitate și ne-am putut bucura așa cum se cuvine.
Urcăm mereu pe muchie, mai facem popasuri cînd e greu. Dar și cînd nu, pentru că îți tot vine să fotografiezi. Bifăm bornele, ne facem poze cu ele și pe nesimțite ieșim definitv din sat. Intrăm în pădure pe un drum forestier. Acesta avea să se dovedească foarte circulat de ATV-uri și mașini buggy. Asta înseamnă zgomot și miros de benzină.
Ne oprim la borna cu ursuleț și savurăm niște preparate tradiționale de iarnă: slănină, cărniță dreaptă, caș. Și uite așa parcă nu mai e frig și mai prindem puteri. Spre surpriza noastră drumul coboară pentru mai apoi să aibă ce urca la loc. Ne intersectăm cu marcajul care pleacă din Bran și duce la Vîrful Omu prin Culmea Clincea. De aici se vede foarte fain spre Piatra Craiului.
Noi ținem însă tot Via Transilvanica. Ea ne poartă acum mai mult pe curbă de nivel pînă în partea superioară a străzii Bradul Înalt, din Sohodol. Aici vom părăsi Via pentru a ne întoarce în Bran. Nu mai avem marcaj dar eu cunosc locurile destul de bine. Pentru început ținem muchia Bradul Înalt, teoretic în coborîre, practic, în urcare ușoară. Trecem de o pensiune unde suntem lătrați copios de cîini și abia apoi începem să coborîm.
La locul potrivit ne lăsăm pe valea din stînga, numită Valea Portiței. Drumul face o serpentină largă ocolind două gospodării și se oprește într-o poiană. De acolo plecăm mergem pe curbă de nivel spre o altă hodaie de unde începe un drum. Acolo îl găsim pe Neluțu, un amic din Bran ce își are aici vacile. De aici drumul coboară aproape de fundul văii.
Pentru a face variație, la final trecem dealul din stînga urcînd și coborînd abrupt. A fost cea mai dificilă parte a excursiei de astăzi însă ea ne-a permis să revenim rapid pe Valea Porții unde aveam mașina.
După aproape o săptămână am revenit la Bran pentru a continua traseul. De data asta am fost însoțit de Daniela și simpaticul ei soț brazilian, Orlando. Am efectuat scenariul știut, mers din Bran, pe Valea Porții, de acolo urcat pe Valea Portiței – Sohodol –Bradul Înalt. Planul era să coborîm în Glăjărie iar de acolo să ieșim în Tohan de unde să luăm autobuz spre Bran spre a recupera mașina.
Încă de pe Valea Portiței suntem luați în primire de doi cîini agresivi pe care însă reușim să îi ținem cu ușurință la distanță. Asta avea să devină la laitmotivul excursiei, în ziua aceasta am fost lătrați și atacați de o mulțime de cîini, de ordinul zecilor.
Ajungem pe Bradu Înalt, de la una din pensiuni iar ies niște cîini la atac. Aceștia sunt mai îndrăzneți, ies din curte. E timpul să folosesc aparatul cu ultrasunete care își face treaba excelent. Și uite așa ajungem în Via Transilvanica în locul de unde o părăsisem cu o săptămînă în urmă.
Aproape este și prima bornă din traseul de azi. Pe drum e zăpadă, numai bună de sanie. Nici nu îmi termin bine gîndul că de undeva de sus apar cîțiva copii pe sănii. Eheii..ce mi-ar mai place și mie.
Mai urcăm puțin, norii se sparg și ne permit să vedem un pic din Creasta Velicanului, care aparține de Munții Bucegi. De asemnea pe versantul paralel sunt două căsuțe ce par desprinse din povești. Drumul ne duce o vreme cam pe curbă de nivel. Undeva, pe un versant este o grădină terasată, extrem de frumos îngrijită. De departe am crezut că este o pepinieră, cînd ne-am apropiat am văzut că este o plantație de afine.
De aici este un pic de urcat și ajungem lîngă cele două căsuțe de poveste. Aici drumul se împarte în două. Noi o luăm pe cel care coboară. Apropo de asta, pe toată această bucată, intersecțiile sunt foarte bine semnalizate.
Drumul ne duce apoi în vecinătatea unei gospodării unde oamenii taie lemne. Suntem luați în primire de doi cîini. Unul mic și arțăgos. Celălalt era mare și din fericire era legat de o remorcă. Nu mi-ar fi plăcut să dau de el liber.
Trecem și ne trezim iar din spate atacați de un grup de cinci cîini. Sunt de talie medie, insistenți și par a avea și ceva tactică fiindcă își doresc să ne înconjoare. Pînă la urmă îi ținem la distanță strigînd și amenințîndu-i cu bețele. Unul din ei ne-a urmărit însă mult timp de la distanță.
Poteca merge în general pe muchie și, așa cum remarcăm cu toții au cam dispărut urmele de oameni. Sunt doar urme de animale, în mare majoritate de cîini. Așadar trebuie să ne mai așteptăm la întîlniri. Și așa a și fost. Am fost lătrați și atacați de cînii aflați la gospodăriile din apropierea drumului, ba, mai mult, și de cîini aflați la casele de pe versantul opus. Aceștia din urmă s-au mobilizat exemplar, au coborît pînă în vale și apoi au urcat tot versantul pe care ne găseam noi. Prin diverse metode am reușit să îi ținem departe.
Treptat pădurea se rărește se văd casele de pe Glăjărie. Poteca dă într-un drum practicabil cu mașina. De altfel pe deal sunt mai multe case. Și uite așa ajungem să coborîm pînă jos, în cîmp. De undeva apar doi cîini. Sunt pui și sunt singurii cîini prietenoși de pe traseu.
Ceea ce urmează iar nu arată încurajator: o turmă de oi aflată chiar lîngă potecă. Culmea, cîinii de aici nu au nimic cu noi. Mergem o vreme pe cîmp, urmînd Via Transilvanica pînă la un indicator. De acolo evaluăm situația pe GPS. Trebuie să găsim drumul spre Tohanu Nou.
Mergem pe un drum care însă pare a duce în direcția greșită. Ajungem la o curte împrejmuită unde vedem urme de mașină. Mergem pe logica unde sunt urme de mașină va fi și drum. Nu a fost chiar așa. Am luat-o pe urmele de mașină, acestea duceau la o gospodărie unde era plin de oi. Partea bună este că ne-am apropiat destul de tare de drumul care în final duce la Tohan. Avem de coborît un versant, de trecut un pîrîu, de urcat un alt versant, și gata, suntem unde trebuie.
De aici încolo a continuat festivalul cîinilor, de toate felurile și cu toate abordările. La un moment dat, într-o curte erau trei cîini mari și extrem de agresivi. Din fericire gardul era destul de înalt dar cred că dacă și-ar fi propus, cei trei cîini l-ar fi putut trece. Vis-a-vis era o stînă. De acolo eram iară atacați de vreo 6-7 cîini. Iar din spate veneau alți trei cîini de la o casă. Tot aparatul cu ultrasunete ne-a salvat.
Drumul spre Tohan este destul de rău, chiar povesteam că avem noroc că este înghețat. Altfel ar fi fost mocirlos iar asta se observa ușor după cum înghețase. Dăm de niște localnici veniți cu căruța. Ne salutăm și schimbăm cîteva vorbe.
Încep să recunosc locurile. Drumul ne va scoate în primă fază la intrarea în Sohodol venind dinspre Tohan. Dar bineînțeles că înainte de asta mai avem parte de o ultimă întîlnire cu cîinii răi. Asta mi s-a părut cea mai nasoală pentru că animalele ne-au blocat calea. De data asta am ales să fim și noi agresivi și am reușit să trecem.
Ultima parte a fost de mers pe asfalt pînă la Tohanu Nou de unde am luat autobuzul spre Bran.
Dincolo de neajunsul acesta al întîlnirii cu cîinii agresivi și de faptul că niciodată stăpînii nu au intervenit, bucata asta de Via Transilvanica este foarte diversă și pitorească. Te poartă cînd prin locuri populate, cînd prin pădure, cînd prin locuri pustii, cînd printre proprietăți izolate. Mie chiar mi-a plăcut modul cum a fost construit acest traseu și faptul că a fost foarte bine semnalizat.
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole