Biserica de Piatră de la Sîntămărie-Orlea
Data publicării: 23 iun 2009
La prima parcurgere a drumului Petroşani - Haţeg din goana maşinii am remarcat o biserică de piatră impunătoare înaltă, ce îşi arată vechimea şi valoarea. Nu am oprit atunci. La aproape un an distanţă, am ajuns în zona de data aceasta în drum spre frumosul Parîng.
Pe drum am oprit la Sîntămărie-Orlea. Am avut noroc şi am găsit biserica deschisă. Doamna care se ocupă de biserică era însoțită de un nepoţel de 5-6 ani care o ajută la treabă. Biserica era în curs de decorare pentru că duminica următoare era marea sărbătoare a Rusaliilor catolice.
Deschidem uşa grea de lemn şi intrăm în biserica pe sub un frumos portal de piatră. Ceea ce vedem ni se părea ciudat. Frescele sunt extrem de deteriorate şi în general nu există decât foarte puţine elemente de decor. În faţă există o orgă mică( ce seamănă mai mult cu un pian ), cu scaun. Altarul este şi el foarte discret. O masă, o cruce şi câteva fresce aflate în stare decentă completează decorul. Remarcăm în schimb un amvon alb de piatră şi o lungă scară de lemn ce facilitează accesul la balcon. Auzim fâlfâit de aripi. Printr-un geam spart a intrat un porumbel.
Doamnă şi nepotul apar încărcaţi de ştergare, covoare şi mileuri şi încep să le aşeze pe fiecare la locul lor. Ne spun că vor avea oaspeţi importanţi de la Cluj, Arad şi chiar de la Vatican. De aceea se pregătesc cum se cuvine. Urcăm la balcon pentru a cuprinde cu privirea toată incinta. Balconul e masiv, din piatră şi găzduieşte alte pietre mari sculptate. Am renunţat să urcăm şi în clopotniţă întrucât vremea era tare închisă şi Retezatul era ascuns în nori.
Puţină istorie( sursă: panoul informativ din biserică ):
Biserica reformată Sîntamarie-Orlea a fost construită din secolul XIII. Planul ei orizontal împreună cu formele ei arhitectonice reprezintă stilul arhitecturii cisterciene din epoca romanică târzie. Ctitorul ei este necunoscut. Judecând după planul orizontal pare să fi fost la origine biserica romano-catolică, purtând hramul Fecioarei Maria. De aici vine şi numele localităţii, Santa Maria în latină, Boldogfalva în maghiara( în traducere Satul Preafericitei Fecioare ). În secolul XVI biserica şi enoriaşii ei trec la calvinism. În această perioadă picturile murale sunt acoperite cu var. Din fericire biserica a fost ferită de distrugerile provocate de războaie ori alte calamităţi şi din această cauză s-a menţinut până în zilele noastre într-o formă extrem de apropiată de cea originală.
Importante lucrări de renovare şi restaurare au avut loc în 1869 când s-au descoperit frescele. Între 1910 - 1912 frescele au fost scoase complet la lumină, iar mai recent, în 1954, s-au efectuat ample lucrări susţinute de Episcopie şi Direcția Monumentelor Istorice.
Biserica şi-a păstrat aproape intact forma ei romanica. Portalul ei cu cu arhivoltă sprijinită pe colonete, frescele geminate şi trigeminate, cele patru frontoane triunghiulare cu câte o fereastră cu închidere semicirculară, ciubucul de piatră de mai jos şi friza de cărămidă dispusă în zig-zag - toate aceste elemente ridică acest turn- clopotniţă la rangul de capodoperă romanică a ţării noastre. Fereastra ogivală a turlei datează din secolul XV.
Nava nu a a vut niciodată boltă, tavanul plat, din scândură, a fost reînoit de mai multe ori. Tribuna familiei ctitorului este sprijinită la capătul de vest al navei de stâlpi romanici. Tribuna de lemn datează şi ea din secolul XV.
Boltirea altarului e stabilită de capitele bogat ornamentate cu frunze sculptate. Nava şi altarul sunt legate cu un arc de triumf. Sub pardoseala bisericii se afla un cavou cu sicriul de plumb al lui Pal Kendefi, unul dintre membri familiei ctitorilor.
Interiorul navei şi al altarului au fost decorate cu picturi murale aflate astăzi în stare avansată de degradare. Marea majoritate a picturilor au fost executate la începutul secolului XIV. Potrivit istoricului de artă Vasile Vatașianu aceste picturi au fost realizate în stilul iconografiei sârbeşti. Tema picturilor de pe peretele de nord reprezintă viaţa şi suferinţele lui Iisus, găsirea crucii, momemnte din viaţa Maicii Domnului. Pe peretele sudic e pictată Judecata de Apoi. Peretele estic găzduieşte picturi gotice datând de la sfârşitul secolului XIV, iar în altar există o scenă ce reprezintă moartea Sf. Pavel Sihastrul.
De sub picturile ce se văd astăzi în biserică se desprind altele, şi mai vechi, cu cruci de consacrare episcopală romano-catolice cu tăbliţe cu inscripţii azi indescifrabile. Acest strat nu a fost scos la iveală între 1910 şi 1912 ca să nu se distrugă stratul suprapus al frumoaselor fresce în stil bizantin. Clădirea din apropierea bisericii, a casei şi a cancelariei parohiale, este de asemenea o străveche construcţie şi, potrivit tradidiei, făcea parte dintr-un aşezământ manăstiresc.
Din obiectele de artă ale bisericii are o valoare deosebită un mic şi lung clopot chinezesc, cu pereţi subţiri, cu inscripţie chineză gravată, potrivit căreia clopotul a apatinut cîndva unei mănăstiri chinezeşti.
Cum ajung la Sîntămărie-Orlea:
Pe şoseaua ce leagă Hațegul de Petroşani prima localitate întâlnită, după Haţeg, este Sîntămărie-Orlea. Pentru a face o vizită adresați-vă la prima casă de lângă biserică.
Pe drum am oprit la Sîntămărie-Orlea. Am avut noroc şi am găsit biserica deschisă. Doamna care se ocupă de biserică era însoțită de un nepoţel de 5-6 ani care o ajută la treabă. Biserica era în curs de decorare pentru că duminica următoare era marea sărbătoare a Rusaliilor catolice.
Deschidem uşa grea de lemn şi intrăm în biserica pe sub un frumos portal de piatră. Ceea ce vedem ni se părea ciudat. Frescele sunt extrem de deteriorate şi în general nu există decât foarte puţine elemente de decor. În faţă există o orgă mică( ce seamănă mai mult cu un pian ), cu scaun. Altarul este şi el foarte discret. O masă, o cruce şi câteva fresce aflate în stare decentă completează decorul. Remarcăm în schimb un amvon alb de piatră şi o lungă scară de lemn ce facilitează accesul la balcon. Auzim fâlfâit de aripi. Printr-un geam spart a intrat un porumbel.
Doamnă şi nepotul apar încărcaţi de ştergare, covoare şi mileuri şi încep să le aşeze pe fiecare la locul lor. Ne spun că vor avea oaspeţi importanţi de la Cluj, Arad şi chiar de la Vatican. De aceea se pregătesc cum se cuvine. Urcăm la balcon pentru a cuprinde cu privirea toată incinta. Balconul e masiv, din piatră şi găzduieşte alte pietre mari sculptate. Am renunţat să urcăm şi în clopotniţă întrucât vremea era tare închisă şi Retezatul era ascuns în nori.
Puţină istorie( sursă: panoul informativ din biserică ):
Biserica reformată Sîntamarie-Orlea a fost construită din secolul XIII. Planul ei orizontal împreună cu formele ei arhitectonice reprezintă stilul arhitecturii cisterciene din epoca romanică târzie. Ctitorul ei este necunoscut. Judecând după planul orizontal pare să fi fost la origine biserica romano-catolică, purtând hramul Fecioarei Maria. De aici vine şi numele localităţii, Santa Maria în latină, Boldogfalva în maghiara( în traducere Satul Preafericitei Fecioare ). În secolul XVI biserica şi enoriaşii ei trec la calvinism. În această perioadă picturile murale sunt acoperite cu var. Din fericire biserica a fost ferită de distrugerile provocate de războaie ori alte calamităţi şi din această cauză s-a menţinut până în zilele noastre într-o formă extrem de apropiată de cea originală.
Importante lucrări de renovare şi restaurare au avut loc în 1869 când s-au descoperit frescele. Între 1910 - 1912 frescele au fost scoase complet la lumină, iar mai recent, în 1954, s-au efectuat ample lucrări susţinute de Episcopie şi Direcția Monumentelor Istorice.
Biserica şi-a păstrat aproape intact forma ei romanica. Portalul ei cu cu arhivoltă sprijinită pe colonete, frescele geminate şi trigeminate, cele patru frontoane triunghiulare cu câte o fereastră cu închidere semicirculară, ciubucul de piatră de mai jos şi friza de cărămidă dispusă în zig-zag - toate aceste elemente ridică acest turn- clopotniţă la rangul de capodoperă romanică a ţării noastre. Fereastra ogivală a turlei datează din secolul XV.
Nava nu a a vut niciodată boltă, tavanul plat, din scândură, a fost reînoit de mai multe ori. Tribuna familiei ctitorului este sprijinită la capătul de vest al navei de stâlpi romanici. Tribuna de lemn datează şi ea din secolul XV.
Boltirea altarului e stabilită de capitele bogat ornamentate cu frunze sculptate. Nava şi altarul sunt legate cu un arc de triumf. Sub pardoseala bisericii se afla un cavou cu sicriul de plumb al lui Pal Kendefi, unul dintre membri familiei ctitorilor.
Interiorul navei şi al altarului au fost decorate cu picturi murale aflate astăzi în stare avansată de degradare. Marea majoritate a picturilor au fost executate la începutul secolului XIV. Potrivit istoricului de artă Vasile Vatașianu aceste picturi au fost realizate în stilul iconografiei sârbeşti. Tema picturilor de pe peretele de nord reprezintă viaţa şi suferinţele lui Iisus, găsirea crucii, momemnte din viaţa Maicii Domnului. Pe peretele sudic e pictată Judecata de Apoi. Peretele estic găzduieşte picturi gotice datând de la sfârşitul secolului XIV, iar în altar există o scenă ce reprezintă moartea Sf. Pavel Sihastrul.
De sub picturile ce se văd astăzi în biserică se desprind altele, şi mai vechi, cu cruci de consacrare episcopală romano-catolice cu tăbliţe cu inscripţii azi indescifrabile. Acest strat nu a fost scos la iveală între 1910 şi 1912 ca să nu se distrugă stratul suprapus al frumoaselor fresce în stil bizantin. Clădirea din apropierea bisericii, a casei şi a cancelariei parohiale, este de asemenea o străveche construcţie şi, potrivit tradidiei, făcea parte dintr-un aşezământ manăstiresc.
Din obiectele de artă ale bisericii are o valoare deosebită un mic şi lung clopot chinezesc, cu pereţi subţiri, cu inscripţie chineză gravată, potrivit căreia clopotul a apatinut cîndva unei mănăstiri chinezeşti.
Cum ajung la Sîntămărie-Orlea:
Pe şoseaua ce leagă Hațegul de Petroşani prima localitate întâlnită, după Haţeg, este Sîntămărie-Orlea. Pentru a face o vizită adresați-vă la prima casă de lângă biserică.
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole