Şi iată că după multe săptămâni s-a întâmplat şi inevitabilul: a venit şi un weekend în care nu am fost pe munte. A trebuit să mă mulţumesc doar cu o după-amiază de sâmbătă petrecută la Criț, la un concert ceva mai special. Duminică, vremea rea ne-a ţinut departe de Piatra Mare unde intenţionam să urcăm.

Ce e aia Criț şi unde e vă lămuresc imediat: Criț este un sat săsesc aflat la graniţa judeţelor Braşov şi Mureş. Un loc uitat de lume unde nu se întâmplă mai nimic. Dar astăzi este o zi mare. Locuitorii sărbătoresc 200 de ani de la moartea lui Joseph Haydn printr-un concert de zile mari şi cu oaspeţi de seamă:
- corul Bisericii Negre din Braşov,
- corul bisericii evanghelice din Sibiu,
- corul Bisericii din Deal Sighioara,
- corurile reunite ale bisericilor evanghelice din Făgăraş şi Codlea,
- soprana Melinda Samson
- trompetistul Dumitru Cernei
- un ansamblu instrumental format din muzicieni din Braşov şi Sibiu.

Care e legătura între Haydn şi Criț? Legătura constă în nişte partituri vechi ale compozitorului care au fost găsite, o parte la Criț dar şi în bisericile şi cetăţile din satele învecinate. Acestea au ajuns în Transilvania prin intermediul preoţilor şi muzicienilor.

Iată-ne poposind, după orele prânzului la Criț, puţin flămânzi şi cu mare poftă de a gusta din vestitele bucate de la Casa cu Zorele( www.casa-cu-zorele.ro ). Din păcate am avut proasta inspiraţie de a nu ne anunţa vizită aşa că..Suntem 4 voinici: Cristina, Ramona, Petru şi Bogdan.


Ne-am îndreptat spre cetate şi biserica. Intrăm prin poarta destinată vehiculelor unde suntem întâmpinaţi de o doamnă care stă lângă nişte coşuri pline cu eşarfe şi care ne întreabă de unde suntem, dacă urmează să cântăm. Când află că suntem simpli spectatori ne spune:

- Dumneavoastră sunteţi oaspeţi, veţi primi câte o eşarfă roşie. Apoi am clarificat şi misterul eşarfelor: cei din Sighișoara au primit eşarfe albe, cei din Sibiu albastre, cei din Codlea galbene, cei din Făgăraş vernil, cei din Braşov verzi.

Nici nu intrăm bine că suntem poftiţi la masă. Organizatorii au amenajat într-o încăpere mare din zidul cetăţii un bufet suedez ca la carte cu bucate multe felurite şi gustoase. Şi cum viaţa se vede altfel când eşti sătul vrem să studiem mai îndeaproape biserica fortificată de la Criț. O înconjurăm complet fără ca arhitectura, pe exterior, să atragă atenţia în vreun fel.


Nici interiorul nu este spectaculos. Altarul este extrem de simplu, dominat de scena crucificării. Iisus este vegheat de doi apostoli de o parte şi de alta. Deasupra altarului se afla orga.


Culoarea de fond în zona altarului este o nuanță de verde deschis. Restul mobilierului este gri. De pe altar, dar şi de pe tavan ochiul Sfântului Duh ne supraveghează neîncetat. Am mai remarcat pe laterale nişte coloane care se termină cu ornamente spiralate.


Un alt element interesant este acela că biserica-cetate de la Criț are nu unul, ci două balcaone, locul rezervat bărbaţilor tineri.


Am urmărit concertul de la balconul cel mai de sus având permanent în atenţie altarul, orga, orchestra şi coriştii veniţi din împrejurimi. O dată cu primele acorduri am remarcat ascustica deosebit de bună a acestei biserici.

În deschidere se cântă la orgă( spre dezamăgirea mea, nu la orga mare din biserică, la o orgă de dimnsiunea unei pianine) şi..la trompetă. Apoi se perinda coriştii amintiţi în introducere fiecare având o partitură şi o parte de program bine delimitată. Coriştii Bisericii Negre sunt conduşi de Ştefan Slandt, organist şi dirijor la Biserica Neagră din Braşov.

 

Se cântă piese din vechile partituri ale lui Haydn. Se cântă instrumental şi cu cor. Între melodii se fac pauze lungi şi dese în care se vorbeşte despre compoziţiile lui Haydn şi despre cum au ajuns ele în Transilvania, cum au zăcut zeci de ani, uitate prin biserici şi cum au fost redescoperite şi, iată, cântate din nou .

Momentul culminant este acela în care Ştefan Slandt începe şi cântă la vechea orgă de la biserică fortificată din Criț pe frontispiciul căreia este înscris anul 1822. Interpretarea e scurtă şi e întreruptă brusc de o defecţiune apărută la câteva tuburi care probabil s-au blocat întrucât avem parte de un zgomot de fundal foarte înalt şi ascuţit.

 

Concertul se termină cu un imn cântat de toţi vorbitorii de germană prezenţi.

Suntem apoi invitaţi în curtea bisericii unde se mai petrec nişte lucruri interesante: este elogiat cel mai bătrân om din sat, un domn de 99 de ani care este încă în putere şi care ţine chiar şi un mic discurs. De asemenea se aduc mulţumiri fiilor satului dar şi oaspeţilor veniţi din satele vecine care au dat o mână de ajutor la organizarea acestui eveniment.


Conversăm cu un domn care face parte din corul venit de la Codlea, tatăl unei simpatice şi cuminţi fetiţe de un an şi jumătate. El ne invită să vizităm şi biserica fortificată aflată în cochetul orăşel de lângă Braşov dându-ne şi un număr de telefon la care să ne anunţăm prezenta. Danke!

Ultimul eveniment notabil este cel al recuperării coroanei: un stâlp înalt de 5-6m este înfipt în faţa bisericii. În vârful său se afla o coroană care e musai să fie adusă jos. Unul din localnici reuşeşte cu greu să urce până sus şi să coboare cu coroana în mână. Este şi el premiat.



Puțină istorie( surse: site-urile rupea-cohalm.ro si crit.ro )
Biserica fortificată din Criț a fost ridicată în jurul anului 1500 având formă ovală şi cinci turnuri. Fiecare turn era prevăzut cu mari orificii pentru arme de foc şi pentru păcură. În jurul anului 1700, vechii cetăţi i se adăugă cea de-a doua centură de ziduri, înaltă de şase metri. Mobilierul de interior datează din secolul al XIX-lea: altarul, amvonul şi orga. În biserică se află un interesant potir din argint aurit, cu ornament de lujeri forjaţi, din prima jumătate a sec. XVI.


Abia în secolul al XVII-lea este menţionată documentar biserica din Criț, o mai veche biserică în cruce fiind posibil să fi existat. Potrivit tradiţiei, vechiul nume săsesc Kreuz - Criț derivă de la o cruce mare care ar fi stat pe un promontoriu de munte, era vizibilă de departe pentru cele trei aşezări ale abaţiei Cîrța şi lângă acestea era vechea biserica de piatră numită La Sf. Cruce.

Biserica are un cor scund, iar nava este mai înaltă. Deasupra ferestrelor peretelui sălii se afla arcadele de zidărie. Înspre vest, în continuare, dăm peste un turn-clopotniță cu turla ascuţită, fără circumvalaţie. În anul 1551, Crițul primeşte din partea băncii provinciei Hermannstadt (Sibiu) un ajutor, credit de 5 florini pentru lucrări de construcţie la biserică.


De-a lungul anilor, o parte din ansamblul de fortificaţii a fost distrus, materialele fiind folosite la ridicarea şcolii săteşti. În 1810 este dărâmată vechea biserică. Între 1810-1813 se construieşte nouă biserică, în stil neoclasic. Aceasta are o sală vastă, încăpătoare cu două travee, fiind acoperită cu o boltă de tip Boemian; dublul arc de întărire (arc nervura) pe pilaştri cu mulură (capiteluri) clasică sau neoclasică sprijină şi separă traveele. Corul este îngust, strâmt şi are o boltă - velă.


Turnul-clopotniță în stil clasic sau neoclasic a fost realizat în acelaşi timp cu biserica, în faţada de vest. În noua biserică se păstrează, pe două tribune ale peretelui apusean, strane din vechea biserică, dintre care unele aparţin secolului XVII, cu picturi în tempera, asemănătoare celor de la Cloasterf. O strană aflată în tribuna superioară are pictată pe una din tăbliile sale o bisericuţă ce părea să fie o reprezentare aproximativă a vechii biserici.


In anul 1843 a fost construită şi actuala casa parohială. În anul 1908, lângă turnul de vest s-a făcut o poartă mai largă pentru trecerea carelor funebre, care s-a numit "Poarta Morţilor".

Între 1908-1909, fortificaţia bisericii din Criț a fost reparată. În 1925, turnul de sud se dărâmă iar în 1955 este urmat de cel de nord-est. Acesta din urmă este reconstruit în anul 1957, cu două etaje şi primeşte şi un acoperiş piramidal. Documentele de arhivă păstrate aici, ca şi un regulament şcolar din 1593, consemnează momente însemnate din istoria şi cultura acestor meleaguri.

Mai multe lucruri despre Criț pe site-ul www.crit.ro


Ne-a făcut mare plăcere să găsim cetatea şi biserica de la Criț însufleţite de atâţia oaspeţi. La prima vizită la Criț am găsit cetatea în părăsire şi degradare. Nici măcar nu a avut cine să ne deschidă poarta, bătrâna doamnă care odată a avut în grijă monumentul ne-a spus că a predat cheile cetăţii de câţiva ani. Ne-am mulțumit atunci să ne plimbăm pe lângă ziduri şi să ne crucim de modul în care a fost distrusă vechea şcoală, după spusele localnicilor, de către ţigani.


Astfel de manifestări au darul de a readuce demnitatea şi mândria celor ce locuiesc în aceste sate uitate, de a vibra împreună auzind muzică, de a simţi că fac parte dintr-o comunitate vie. Felicitări celor ce au avut iniţiativa şi au pus-o în practică în cel mai pur stil săsesc.

Cum ajung la Criț:
Pe şoseaua Brașov - Sighișoara după ieşirea din satul Buneşti există un drum marcat cu indicator spre Messendorf. Primul sat întâlnit este Criț.