De te vor duce paşii vreodată în Țara Hațegului e musai să te opreşti la Densuş. Acest sat găzduieşte una dintre cele mai vechi biserici româneşti, o biserică misterioasă din piatră, atipică. Din momentul în care intri în curtea bisericii simţi că locul acesta are ceva aparte. Păşeşti cu răbdare pe aleea străjuită de trandafiri şi ajungi lângă clopotniţa aflată la doar câţiva metri de veche construcţie. În jur, aer proaspăt, miros de iarbă şi flori de câmp, cântec de greieri. Într-o curte alăturată gâlceavă mare: gâştele cu siguranţă au ceva de împărţit.

Intrăm, timizi în bătrânul lăcaş. Suntem călăuziţi de părintele paroh Alexandru Gherghel care ne spune că aici se ţin în continuare slujbe după rânduiala obişnuită. Ceea ce de fapt asigură supravieţuirea spirituală şi materială a acestei biserici. Oare ce trăiri poate stârni slujba religioasă într-un astfel de lăcaş? Mi-ar place că odată, într-o duminică să aflu ascultând vocea blândă a preotului cu părul alb şi barba lungă, coborât parcă din poveștile cu oameni buni.

Tot la Densuş se poate vedea şi o pictură fără pereche în lume: Hristos, pictat purtând ie românească. Părintele Gherghel îşi aminteşte cum, impresionat de frumuseţea locului, Michael Guest, fost ambasador al Statelor Unite în România, a decis să doneze 20.000 de dolari pentru restaurarea picturii.

În semiîntunericul care stăpâneşte interiorul acestei masive construcţii se disting cu greu fragmente de pictură rămase peste ani. Din păcate majoritatea sfinţilor pictaţi au suferit deteriorări serioase în zona ochilor. Oameni fără minte le-au distrus cu secole în urmă tot în numele unui Dumnezeu. Picturile de pe registrele superioare ale pereţilor naosului ca şi de pe altar ni se spune că aparţin zugravului Ştefan. Semnătura cu care acesta şi-a pecetluit opera se poate vedea şi azi.

Exteriorul este fascinant. Măsurăm cu atenţie fiecare latură. Îmi place mult acoperişul turnului dar şi brâurile exterioare executate din piatră roşie. Pe una din laturi, pe post de contraforturi se afla trei coloane romane, despre care se spune că au fost aduse de la Ulpia Traiana Sarmisegetuza, ale cărei ruine se afla în apropiere.

O parte a acoperişului s-a prăbuşit de mult şi asta sporeşte parcă şi mai mult farmecul acestui loc. Deasupra intrării se află icoana de hram, Sfântul Nicolae.

Puţină istorie( sursă: pliantul editat de părintele paroh )
Biserica de la Densuş a fost ridicată din piatră în secolul XIII, pe plan central, cu caractere romanice. Are naosul pătrat suprapus central de un turn sprijinit de patru stâlpi masivi în jurul cărora se afla un spaţiu îngust acoperit de o boltă semicilindrică. Spre est are absida semicirculară cu în diaconicon pe latura sudică. Încăperi anexe au fost adăugate pe latura sudică şi pe latura de vest şi o tindă în secolele XIV-XV. Este construită din piatră romană de la Ulpia Traiana Sarmisegetuza, dintre care unele, profilate, au fost refolosite ca elemente de rezistenţă sau ca elemente pentru decor.

În interior se afla o frumoasă pictură murală ce datează din prima jumătate a secolului XV ce împodobeşte absida semicirculară a altarului, pereţii răsăriteni ai naosului, unele părţi ale stâlpilor centrali, iar în exterior, deasupra uşii de la intrare icoana de hram.

Pictura din 1443 aprtine meşterului Ştefan Zugravul, semnătura sa se afla sub fereastra estică a absidei. Ansamblul mural îmbină iconografia tradiţională bizantină cu eleemnte narative şi realiste, cu trăsături de Renaştere timpurie într-o viziune cu trăsături folclorice.

Neobişnuita construcţie se află în apropierea ruinelor Sarmizegetusei şi a născut multe controverse între oamenii de ştiinţă (aşa am citit în multe articole publicate despre biserica Densuş). Unii au considerat că la început biserica a fost mausoleul generalului roman Longinus Maximus, ucis de daci; alţii au considerat că este construită pe locul şi cu materialele unui templu roman al zeului Marte; Nicolae Iorga a considerat că monumentul a fost construit în secolul al XVI-lea, iar istoricul de artă Virgil Vătășeanu, în ultimul sfert al secolului al XIII-lea.

Aceasta biserică este construită din bolovani de râu, cărămidă cu inscripţii romane, capiteluri, pietre funerare, tuburi de canalizare luate din Ulpia Traiana .

Este un loc de trecut pe agenda de călătorie. Să fie oare un loc de intersecţie a religiilor, al culturilor?
S-au făcut numeroase investigaţii. Dar monumentul continuă să-şi păstreze cu îndărătnicie taina. Se presupune că biserica veche din Densuş a suferit mari modificări de-a lungul timpului şi, în special, la sfârşitul secolului al XIII-lea. Construită din bolovani de râu, cărămidă cu inscripţii romane, capiteluri, pietre funerare, tuburi de canalizare, etc., luate desigur din Ulpia Traiana, biserica din Densuş are un aspect straniu, stârnind totodată admiraţie şi uimire.

Profilate pe un fond albastru-marin, figurile executate vădesc realele calităţi artistice ale meşterului. Particularităţile operei zugravului Ştefan ne trimit cu gândul la pictură bisericii Sf. Nicolae din Curtea de Argeş, realizată în secolul al XIV-lea. Asemănarea duce la presupunerea că acest meşter ar fi fost un reprezentant al artei din Țara Românească în Transilvania.

Aveti la dispozitie doua galerii de fotografii:
- cea din septembrie 2008 are următoarea adresa: Densuș-15-09-2008

- cea realizată în mai 2009 se găsește la adresa: Densuș-30-05-2009

Cum ajung la Densuş?
1. Din drumul ce leagă Hațegul de Caransebeş în satul Toteşti, aproape de Haţeg, se desprinde un drum marcat cu indicator spre Densuş, al doilea sat întâlnit. Drumul se afla în stare bună.
2. Din Haţeg se poate ajunge pe un drum mai scurt direct la Densuș trecând prin comuna General Berthelot
Drumul se afla în stare decentă.