Bucegi - in prima vacanta de sutdent. 1999.

Data publicării: 04 ian 2006

E vacanţă!!!
Sesiunea se termină. A trecut primul an de facultate. E timp de relaxare şi de plimbare pe munte. Alegem o tură în Bucegi: suntem patru: Tato, Ovidiu, XL şi eu. Avem două corturi cu ţevi, unul de împrumut, rucsaci aşa şi aşa, doar pe Tato l-am dotat cu un Nootka de 75l. Acum rucsacul ăsta e plin. Tato, cu toată forţa lui, mai are câteodată nevoie de ajutor. Am uitat să vă spun: e anul de graţie 1999.

Pe drum
Ne vedem în Dârste la gară. La trenul de 8. Într-o oră suntem la Sinaia. Vremea e cam închisă însă avem încredere că nu ne va ploua. Şi aşa a şi fost. Dar iată care e planul: Sinaia, Cabana Zănoaga, Cheile Zănoagei, Lacul şi Cabana Scropoasa, Lacul şi Cabana Bolboci, Padina, Vf. Omu şi Buşteni.

Pe traseu
Urcăm cu telecabinele până la Cota 2000. Rucsacii sunt cam grei şi drumul e lung. Vreme închisă puţin vânt. Coborîm pe valea Dorului pe sub stâlpii de la Telescaun. La baza dăm de o stână, câini agresivi. Ciobanul îi linişteşte din fericire...Urmează apoi traversări în urcare lentă a unor versanţi. Din când în când vedem Lacul Bolboci. Facem popas şi admirăm lacul de sus.

La vale
Au trecut deja 3 ore. Din când în când apare soarele. Coborâm accentuat printre brazi şi ajungem la baza barajului de la Bolboci. Mai avem puţin până la Cabana Zănoaga. Dar Tato şi XL sunt tare înfometaţi şi nu mai au răbdare să ajungem acolo. Desfac rucsacii şi bagă pe sub nas. Aşadar pauză de masă ad-hoc. Într-un final ajungem şi la Cabană. Bem repede o bere şi ne punem iar pe drum. Vom parcurge Cheile Zănoagei până la Cabana Scropoasa. Cheile sunt frumoase, spectaculoase. Într-un loc mergem pe un soi de punte/pod de lemn. Foarte plăcută traversarea.

La Scropoasa
Drumul de la Zănoaga la Scropoasa durează cam o oră şi jumătate. Poteca ne poartă pe lângă jgheaburi cu apă furioasă, pe lângă mici cascade. Apa face zgomot mare. Apoi brusc se calmează. Apele îşi regăsesc liniştea într-un lac frumuşel înconjurat de brazi. Aici e și Cabana Scropoasa. Ne întâmpină ospitalieri doi pui de căţel. Sunt atât de jucăuşi. După această primire frumoasă vine primirea de neuitat a cabanierului: cu voce răstită şi cu înjurături. Drept pentru care ne retragem şi punem cortul cât mai departe de cabana.

Grătare
Iar după o zi din asta ne răsfăţăm cu un grătar. Găsim o vatră de foc şi facem frigărui. E atmosfera faina. Puţin cam rece ca de..aşa e pe munte. Stăm la poveşti şi la o Palinca de Bihor până târziu. Apoi ne punem la somn.

Spre şi la Padina
Ne trezim dis de dimineață şi strângem repede cortul. Primirea cabanierului ne face să dorim să plecăm cât mai repede cu putinţă. Şi o luăm din loc. Răcoarea dimineţii ne facem să iuţim paşii. Suntem la Zănoaga şi urcăm pe forestier până la Cabana Bolboci. Vremea e excelentă. Lacul e mare, e întins, dar şi foarte foarte rece. Aveam impresia că suntem la plajă. Lenevim puţin apoi o luăm încetişor încetişor spre Padina. Forestierul e enervant că ocoleşte o grămadă. Lacul Bolboci a cucerit noi teritorii şi astfel drumul tot ocoleşte şi ocoleşte...În fine..iată-ne în capătul lacului şi la Cheile Tătarului. Mergem pe forestier şi ajungem în cele din urmă la Padina. Bocancii m-au bătut bine de tot. Punem cortul iar cei trei amici fac o incusiune în Peştera Ialomiţei. Restul zilei îl petrecem pe lângă cort.

Padina - Omu
Dormim bine, ne odihnim că în ziua aceasta avem drum greu până la Omu. Estimăm cam 5-6 ore. S-a dovedit a fi bună. Urcăm pe valea Ialomiţei. Vreme caldă, frumoasă. Urcuşul însă e destul de solicitant. Întâlnim cirezi de vaci. Apoi câţiva cai. Apoi iarăşi vaci. Tato vrea să facă rsot de lapte dar nu pare a fi în mână pentru că vacile nu se lasa mulse. Aşa că Tato le lasă în pace. Foamea vine peste noi pe la prânz. Facem pauză de masă. Dar Tato e tare înfometat aşa că până termină el masa eu şi Ovi tragem câte un pui de somn. Ne trezim cu forţe proaspete şi facem ultima parte a traseului. Soarele arde tare. Ajungem la Omu şi băgam rapid câte o ciorbă. Punem cortul şi ne facem de lucru prin zonă.

La Omu
Spre seară vremea se strică. Mergem să ne aprovizionăm cu apă de la o sursă mai puţin convenţională: o limbă de zăpadă uitată de iarnă şi care se topeşte. Deasupra Pietrei Craiului încep să se vadă fulgere. La Omu începe să bată vântul. Unul dintre meteorologii de la Omu vine la noi la cort şi ne spune că ar fi mai bine să mergem să stăm la ei. Mulţumim de invitaţie. Urcăm în staţia meteo şi stăm în cameră. Afară bate vânt puternic. Cortul şi bagajele noastre au rămas afară. Ne punem la somn: Tato şi XL în pat, eu cu Ovi pe jos. La un moment dat mă trezesc într-o mare gălăgie: Tato sforăia de zor în pat iar Ovi aruncă cu VM-urile spre el. Până la urmă îl trezim pe Tato şi îl rugăm politicos să sforăie mai încet.

Plecarea de la Omu
Dimineaţa e multă ceaţă la Omu. Nu se vede mai nimic. Ne luăm rămas bun de la băieţii de la meteo şi le lăsăm câteva conserve şi ceva bani. Ne-a prins bine ospitalitatea lor. Aşteptam să se mai limpezească şi apoi începem coborârea pe Valea Cerbului. Ajungem în pădure şi începe ploaia. Ne oprim şi ne echipăm cu ce avem. La un moment dat îl vedem pe XL ieşind din pădure îmbrăcat în plastic. Arată ca un măcelar: are sorț de plastic, bocanci chiar şi o bonetă de plastic. Ne distrăm pe cinste. Continuăm drumul prin ploaia ce se înteţeşte. Ne întâlnim cu oameni care urca spre Omu deşi ploaia e mare şi de sus se aud tunete. Ieşim la civilizaţie. Încă o oră şi suntem la Buşteni unde sărbătorim la o bere sfârşitul turei.

Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2022