Tot călătorind în zona mărginită de Sighişoara şi Mediaş am ajuns la Copşa Mare. Un domn în vârstă m-a îndrumat să merg să văd şi cetatea şi biserica - cetate din satul alăturat, Valchid. Aşa am ajuns în acest sat.

Nu a fost greu să găsim cheia, a fost nevoie să rugăm pe cineva care şade chiar vis-a-vis de biserică, la o casă vopsită în verde. Satul păstrează şi astăzi urmele vieţuirii saşilor, cea mai evidentă dintre acestea fiind uliţa extrem de largă şi casele cu porţi înalte.


Intrăm în incinta cetăţii pe sub un turn-poartă-clopotniță care de afară părea destul de avariat. Interiorul cetăţii însă e tare frumos. Zidurile înalte cam de 4-5 metri adăpostesc o alee frumoasă plină cu flori şi o biserică veche care nu are turn. Din fericire în biserică nu e frig, cei ce văd de cetate au avut inspiraţia să lase uşa deschisă, ceea ce ne-a ajutat să zăbovim mai mult în interior.

Înăuntru biserica pare încremenită în uitare. Un altar de dimensiuni reduse iar deasupra lui ceea ce a mai rămas din orgă. Lipsesc multe tuburi iar cele rămase au tristul destin de a asista la degradarea ce a pus stăpânire pe acest lăcaş. Picturile de pe galerie se află însă în stare bună. La fel de bine îngrijit este şi amvonul.


În jurul bisericii se mai găsesc şi alte turnuri însă nici unul dintre ele, nu este vizitabil, exceptând turnul pe sub care am intrat.

Puţină istorie
Numele satului apare într-un document datat 21 decembrie 1390, când Papa Bonifaciu al IX-lea a acordat o indulgență bisericii parohiale a Apostolului Andrei din Waldhatten(Valchid), nume care s-ar putea traduce drept Colibele Pădurii. Comuna nu este localizată cu rigurozitate: Transylvaniensis diocesis, adică în dioceza Transilvaniei.

Biserica
Această dată (21 decembrie 1390) ar putea coincide cu începerea construirii bisericii-sală. Biserica este construită în stil gotic și nu are turn. Anul 1507, inscripţionat pe peretele de sud al corului, sub streașină, indică probabil momentul ridicării bolței corului, o boltă semicilindrică cu penetrații, îmbrăcată într-o rețea nervuri în formă de romb. Edificiul este îngust, lung și înconjurat de zece contraforturi, care sprijină pereții sălii. Alte cinci contraforturi întăresc colțurile absidei pentagonale. Între două contraforturi ai peretelui de nord al corului a fost construită o sacristie care nu s-a mai păstrat.


Orga a fost aşezată în cor, deasupra altarului. La claviaturi se ajunge urcând o scară abruptă din lemn. Din păcate orga de la Valchid nu mai este în stare de funcţionare.

Bolta bisericii s-a prăbușit în urma unui cutremur ce a avut loc în anul 1916 și a fost înlocuita cu un tavan de scînduri. Ferestre se mai păstrează numai în frontonul vestic și în peretele de est al corului, fiecare avînd cîte patru lobi traforali. În secolul al XIX-lea a fost construită la vest și Tribuna Băieților, restaurată în 1922, iar de-a lungul peretelui de nord s-a ridicat o altă tribună, susținută de două arcuri din cărămidă între pilaștri, cu o balustradă de lemn pictata, care datează din 1871.


Pe fațada înnegrită de fum de la vest se află portalul principal. Portalul de sud are o intrare simplă și rectangulară, find protejat de un mic portic cu boltă în cruce și de un acoperiș în formă de șa. Intrarea din nord a fost zidită.

Fortificația
Incinta din gresie brun-roșcată și gri-galbenă este aproape dreptunghiulară, fiind modificată doar prin retezarea colțului din sud-vest, pentru a se adapta cursului pîrîului. Zidurile au fost ridicate la începutul secolului al XVI-lea. Marile cantități de piatră folosite la construirea fortificației au fost aduse din valea Lapes (Lupușului), zonă pentru care comunele învecinate (Copșa Mare, Mălîncrav și Noul Săsesc) au dus o luptă seculară și care a fost atribuit cînd uneia, cînd alteia, sau împărțită între ele. Gresia de la mai toate construcțiile monumentale din împrejurimi a fost adusă din această vale.

La alte biserici fortificate, care se află pe teren plat în mijlocul așezării, turnurile străjuiesc deobicei colțurile patrulaterului incintei, dar la Valchid ele sunt așezate în centrul laturilor, ieșind foarte putin în interior, drumul de strajă continuindu-se peste fațadele turnurilor. Turnul din sud s-a prăbușit la cutremurul din 1916. Cu excepția turnului din vest, celelalte au parterul boltit, etajele superioare fiind, la toate, separate prin platforme de bîrne. Inițial, nu se intra în etajul doi al turnurilor decît prin drumul de strajă. Turnul din est, al cărui coridor este boltit în cruce, străjuiește poarta de intrare. Accesul în turnurile de apărare se face astăzi printr-o scară dispusă în grosimea zidurilor.


Terenul din colțul de nord-est al cetății a fost loc comun de înhumare, mulți localnici căzînd victime molimelor sau războaielor. Un asemenea masacru pare să se fi întîmplat aici în timpul războiului civil din mai 1605, cînd trupele voievodului transilvănean Ștefan Bocskay, adversar al Habsburgilor, au incendiat comunele Valchid, Copșa Mare, Richiș și Șaroș.

Cum ajung la Valchid:
Se poate ajunge la Valchid de pe DN 14 (Mediaş - Sighişoara) între localităţile Dumbrăveni şi Daneș există un indicator spre Valchid pe un drum lung de 6 km, neasfaltat, dar bun (în octombrie 2009).