În drum spre Mediaş, la un moment dat dau de un indicator spre oraşul Dumbrăveni. Sub indicator e reprezentată o biserică şi se spune că e monument istoric. Văzusem mai demult câteva poze cu o biserică pe care autorii o numeau armenească.

- Hai să intrăm la Dumbrăveni!

Trecem calea ferată şi apoi Târnava Mare şi ne vedem în oraş. Mergem instinctiv şi ajungem între-o piaţă mare, cu parc iar pe una dintre laturi se afla o biserică înaltă şi frumoasă. Ne atrag atenţia două lucruri: primul este acela că la unul din turnuri îi lipseşte acoperişul, al doilea sunt statuile ce decorează edificiul pe exterior.


Deşi este o zi de duminică şi e destul de devreme, biserica o găsim goală. Totuşi poarta mare este deschisă şi putem înainta puţin în interior până la un grilaj metalic. Interiorul e frumos, bine conservat. Ne apucăm să numărăm altarele, ies şapte la numărătoare.

Micul oraş Dumbrăveni din judeţul Sibiu este menţionat documentar din 1332 dar sub denumirea Ebesfalva în limba maghiară, Epeschdorf în limba germană sau Ibasfalau în limba romană. În anul 1918 oraşul îşi schimbă numele din Ibasfalau în Dumbrăveni.


Puţină istorie( sursă: panoul informativ aflat în interiorul bisericii )
Biserica Armeano - Catolică din Dumbrăveni se află în piaţa principală a acestui oraş şi este monument istoric. A fost construită din banii daţi de către armenii stabiliţi la sfârşitul secolului al XVII-lea în această localitate.

Piatra de temelie a bisericii a fost pusă la 22 iulie 1766. Construcţia ei a durat aproape 17 ani, până în 19 iulie 1783. Interiorul bisericii dimpreună cu numeroasele altare a fost finalizat abia în 1791, când, la 29 iunie, biserica a fost sfinţită primid hramul Sfintei Elisabeta.

Biserica e construită în stil baroc pur din piatră de granit şi din cărămidă. Lucrările au fost conduse de maeştrii constructori Chindea Francisc şi Ibeslach Anton. Deasupra impunătoarei intrări în biserică se află inscripţia următoare: Lui Dumnezeu şi protectoarei sale Elisabeta a construit ginta armeană.


În urma cutremurului de pământ din 1916 au fost aduse multe stricăciuni în interior şi crăpături în zidărie. Reparaţiile au fost finalizate abia în 1924. În 1927 o puternică furtună a dus la căderea turnului din dreapta şi a luat şi cea mai mare parte din acoperişul bisericii.

Altarele, şapte la număr, sunt pictate în stil neoclasic italian. Altarul principal îi este închinat Sfintei Elisabeta.

Altarele laterale, începând de la altarul principal spre dreapta sunt închinate Maicii Domnului, Sfântului Rosariu, Sfântului Stefan-primul martir, Sfinţilor Părinţii Ioachim şi Ana, Sfintei Cruci şi Maicii Îndurerate, Sfântului Grigorie Iluminatorul Armeniei şi ultimul, Sfântului Iosif.


Cam atât cu istoria. Rămânem cu regretul că astăzi nu putem inspecta în amănunt interiorul, dar asta rămâne să o facem cu o altă ocazie.


Impresionant este şi textul scris chiar lângă intrare pe afişul creat de cei de la Ministerul Culturii: Noi, cei ce l-am iubit pe Dumnezeu, am construit această biserică între anii 1766 şi 1791 cu şapte altare, o capelă şi trei vitralii pentru noi cei de astăzi şi pentru voi cei de mâine.

Cum ajung la Dumbrăveni:
Oraşul se afla cam la jumătatea distanţei dintre Sighişoara şi Mediaş. Se poate ajunge atât pe şosea cât şi pe calea ferată.