In drum spre poalele Retezatului intr-un sat( la ora aia nu dadusem importanta numelui asezarii ) dau se un indicator mic cu un text sec: spre Cetatea Malaiesti. Oare despre ce o fi vorba? Hotarim sa dezlegam misterul la finalul excursiei de pe munte.

Revenim dupa trei zile la locul cu pricina( satul se numeste Malaiesti ) si urmam drumul aratat de indicator. Mai sus mai dam de un  alt indicator si de un mic loc de parcare. Citim un text explicativ aflat pe un gard intr-o folie din plastic. Lasam masina acolo si apoi o pornim pe jos. Trecem un mic paraias si continuam pe un drum noroios acum. In nici 5 minute suntem la ruine. Cetatea este pozitionata pe un delusor mic iar din ea  nu au mai ramas decit un turn si o bucata de zid inalt. Ajungem chiar la rasaritul soarelui.


Putina istorie( surse: panourile explicative de la fata locului )

Cetatea Malaiesti se gaseste intre valea omonima si Valea Domneasca, la extremitatea sudica a satului. Pe o culme mica si abrupta la vest a fost construit initial un turn-donjon cu baza rectangulara cu grosimea la baza de 1,90m aceasta restringindu-se treptat pina la 1,30m. Inaltimea turnului era de 11m separati in 3 nivele cu plansee de scindura pe cite cinci birne plantate la fiecare etaj in opozitie cu cele de la etajul precent. Turnul avea rol de aparare si de locuinta in acelasi timp. Peretii grosi si ferestrele inguste permiteau arcasilor sa traga fara putea fi la rindul lor tintiti.


Intrarea in turnul-donjon se suitua la nivelul al doilea, pe partea de vest. Usa era mai sus de nivelul solului si nu se putea urca decit cu ajutorul unei scari de lemn care noaptea sau in caz de pericol era trasa sus. Astazi se mai vad inca sparturile in locurile unde mica platforma de lemn din fata usii era prinsa de zid.


La nivelele I si II a existat cite o fereastra, la ultimul nivel fiind construite trei. In interior tencuielile pastreaza amprentele unor scari de lemn si a unei sobe. Zidaria e din piatra de riu locala sparta neglijent impreuna cu putine calcare romane.

Dupa cite se pare incinta, de forma unei elipse neregulate, s-a ridicat in jurul turnului mai tirziu, in secolul XV. In interior, pe zidul de incinta era un drumul de straja pe care patrulau soldatii iar spre exterior ferestre inguste de tragere. Drumul inconjura practic cetatea si oricine s-ar fi apropiat ar fi ramas suficient de mult timp in bataia armelor.


Mai apoi s-au ridicat bastioanele, acestea fiind turnuri umplute cu pamint ridicate pentru a intari cetatea impotriva unui eventual atac cu tunuri. Se pare insa ca nu erau prea rezistente si au fost distruse intr-un razboi civil. Astazi au mai ramas din ele doar temeliile.


Poarta cetatii era protejata de un sant peste care era lasat un pod de lemn. In interiorul cetatii mai exista inca o poarta care avea rolul de a proteja donjonul in cazul in care inamicii ar fi reusit sa patrunda in cetate.

Cetatea a functionat pina in secolul al XVII-lea.


Nu exista referinte documentare desprea aceasta cetate din epoca, unica atestare provenind de la inceputul secolului al XVII-lea. Se spune ca edificiul a fost  inaltat pe paminturile cnejilor si nobililor romani, familia Mara din Salasul de Sus. Perioada de constructie trebuie sa fi fost aceeasi cu aceea a cetatilor foarte asemanatoare de la Suseni si Rachitova, catre sfirsitul secolului XIV.

Cum ajung la Cetatea Malaiesti:

Din drumul national ce leaga Hategul de Petrosani, in localitatea Ohaba de sub Piatra exista un indicator spre satul Nucsoara. Se strabat pe rind satele Salasu de Jos, Salasu de Sus, apoi urmeaza satul Malaiesti. Indicatoarele va duc foarte aproape de ruinele cetatii.