Tura asta a venit cam pe nepusa masa. Fara planuri, fara discutii prealabile. E duminica dimineata in jurul orei 8. Mergem in Ciucas? Mergem. Si asa se reface trupa cu care am colindat Fagarasii in vara trecuta. Ne intilnim in Sacele ne urcam in masina si tot in masina ne punem pe studiat harta sa vedem pe unde s-o apucam: Cheile Stinei, Cheile Paraului Sterp.

Nea Mircea vine cu ideea salvatoare:

-    Hai sa facem un virf frumos!


De la stinga la dreapta: Bogdan, Nea Mircea, Alina si Gabi

Si uite asa incepe sa se cristalizeze traseul nostru de astazi: vom urca prin Culmea Bratocei la virful Ciucas. Pentru Alina traseul este o premiera, Gabi si Nea Mircea au mai urcat Ciucasul dar in urma cu foarte multi ani. Cit despre mine..eu sunt bucuros sa merg prin Ciucas de cite ori am ocazia.

In Pasul Bratocea, unde am lasat masina, e o ancheta in plina desfasurare. Un biet sofer de tir a fost pradat de ceva materiale si mai ales de motorina.

Noi ne vedem de ale noastre si urcam spre releu si apoi spre Coltii Bratocei. Salutam din mers brindusele si Porumbelul pentru ca odata ajuns in golul alpin sa parasim marcajul pentru citeva minute pentru a urca pe Colti. Si nu ne-a parut rau: am ajuns pe o stinca inalta unde am gasit o cruce si o priveliste incintatoare spre Muntii Grohotis, spre Baiului si Bucegi. Piatra Mare e invaluita in ceata si cerul pare a se intuneca spre Brasov. De asemenea sub picioarele noastre e o zona accidentata dar senzatia este atenuata de citeva stinci izolate afflate in dreapta noastra.


Revenim pe marcaj si incepem sa mergem pe pete lungi de zapada. Suntem primii care calca astazi pe aci. Incepe sa se inoreze si sa bata vintul. Punem parapezi ca sa scapam de griji. Portiunile cu zapada alterneaza cu mici bucati de pamint. Ajungem intr-un punct cu vedere foarte buna: se vede zona fostei cabane, unde acum e santier, se vad fain Tigaile Mari, Babele si la bineinteles Virful Ciucas.


Nu peste mult timp ni se arata si Turnul lui Goliat. Poposim pentru masa in Saua Tigailor unde gasim un ferit ce ofera priveliste frumoasa spre Brasov, Poiana Teslei si Babarunca. Se vede si lacul de acumulare de pe riul Tarlung.


Mincam sub privirea severa a lui Goliat si dam asaltul final. Aveam sa urcam de aici si pina la virf in 30 de minute. Pe virful Ciucas(1954m) e astazi destul de aglomerat, sunt trei grupuri care au ajuns inaintea noastra. Din fericire nu prea e vint si ne putem bucura in voie de privelistea din jur.


De aici urmeaza sa coborim spre Valea Berii pe unde vom face intoarcerea. Urmeaza sa traversam una dintre cele mai spectaculoase zone ale Ciucasului, Muntele Chirusca, cu ale lui stinci stranii aruncate de cineva in mod bizar, si cu vaile adinci dintre acestea. Traversam cu atentie o zona destul de inclinata si mergem sa salutam Babele, care insa is foarte ocupate cu treburile lor si de aceea nici nu ne baga in seama.


Merem tot spre vale si ne apropiem de zona cabanei. Zapada se mai domoleste, exista mari potiuni uscate si o multime de brinduse.


Lacul de sub Chirusca incepe si el sa se dezghete. Incerc o fotografie in oglinda dar nu imi iese. Pe la cabana e santier in toata regula, parterul viitorului hotel e deja inaltat. In jur sunt multe urme de senile noroi dar si covor de brinduse.


Pe Valea Berii e noroi mare din fericire partial inghetat asa cu ne afundam prea tare. Pe alocuri terenul taiat de lama buldozerului incepe sa fuga la vale. Cred ca drumul asta nu o sa aibe un viitor pre stralucit. Poposim la fintina profesorui Nicolae Ioan pentru o gura de apa proaspata si rece. Mai jos pun practica cele invate la seminarul foto cu Andrei Dudescu, sectiunea caderi de ape. Iese o treaba faina.


Urc inapoi la drum si am parte de un spectacol cu flori de padure. Ramin fara cuvinte. Apoi ma dezmeticesc si fotografiez.

Colegii mei de tura au luat-o in fata si trag tare sa ii ajung din urma. La un moment dat in zona Turnului Caprioarei se aud doua focuri de arma.

-    La naiba! Iar am nimenit in mijlocul unei partide de vinatoare! Si nu e prima data. Asa ca trebuie sa merg cu mare bagare de seama.


Mai jos aveam sa constat ca nu era vorba de o partida de vinatoare. Pe marginea drumului, linga o dubita citiva vinatori stateau de vorba. Ii ajung pe colegii mei:

-    Sunteti toti, nu v-au impuscat pe niciunul?
-    Nu, au tras in aer. Imediat ce ne-au observat si bagat repede armele in masina.

Asadar, cei care mai mergeti pe aici sa fiti atenti.

Noi ajungem spre finalul traseului nostru. Constatam cu amaraciune ca ochiurile de apa au cam disparut. Piriul pare a se fi dezlantuit cindva colmatind doua din cele trei mici lacuri unde altadata admiram jocul pestilor. Drumul nostru ajunge la soseaua DN1A pe linga noua fabrica de imbuteliat apa minerala.


Facem sedinta: trebuie sa recuperam masina aflata in Bratocea. Avem doua variante: autotstop sau mers pe jos. Trafic nu prea este, dar eu zic asa:

-    Suntem 4. Asteptam sa treaca 4 masini, fiecare din noi urmeaza sa faca cu mina la cite o masina. Daca nu opreste niciuna mergem pe jos. Eu primul!

Si norocul meu intr-ale autostopului tine si de data asta. Prima masina se opreste si ma duce in Bratocea de unde iau masina si cobor serpentinele. Multumesc doamnei si domului cu Logan albastru de Bucuresti. Ajutorul lor a venit la fix fiindca incepusera sa apara si primiii stropi de ploaie.

In concluzie am avut parte de o zi frumoasa, fara ploaie asa cum am inteles ca a fost la Brasov. Primavara incepe sa se instaleze in Ciucas iar eu deja imi fac planurile pentru o iesire pe la sfirsitul lui mai in cautare de flori rare.