Tura asta a venit cam pe nepusă masă. Fără planuri, fără discuţii prealabile. E duminică dimineaţa în jurul orei 8. Mergem în Ciucaș? Mergem. Şi aşa se reface trupa cu care am colindat Fagarasii în vara trecută. Ne întâlnim în Săcele ne urcăm în maşină şi tot în maşină ne punem pe studiat harta să vedem pe unde s-o apucăm: Cheile Stânei, Cheile Pârâului Sterp.

Nea Mircea vine cu ideea salvatoare:

- Hai să facem un vârf frumos!


De la stânga la dreapta: Bogdan, Nea Mircea, Alina şi Gabi

Şi uite aşa începe să se cristalizeze traseul nostru de astăzi: vom urca prin Culmea Bratocei la vârful Ciucaș. Pentru Alina traseul este o premieră, Gabi şi Nea Mircea au mai urcat Ciucașul dar în urmă cu foarte mulţi ani. Cât despre mine..eu sunt bucuros să merg prin Ciucaș de câte ori am ocazia.

În Pasul Bratocea, unde am lăsat maşina, e o anchetă în plină desfăşurare. Un biet şofer de tir a fost prădat de ceva materiale şi mai ales de motorină.

Noi ne vedem de ale noastre şi urcăm spre releu şi apoi spre Colţii Bratocei. Salutăm din mers brânduşele şi Porumbelul pentru că odată ajuns în golul alpin să părăsim marcajul pentru câteva minute pentru a urca pe Colţi. Şi nu ne-a părut rău: am ajuns pe o stâncă înaltă unde am găsit o cruce şi o privelişte încântătoare spre Munţii Grohotiş, spre Baiului şi Bucegi. Piatra Mare e învăluită în ceaţă şi cerul pare a se întuneca spre Braşov. De asemenea sub picioarele noastre e o zonă accidentată dar senzaţia este atenuată de câteva stânci izolate aflate în dreapta noastră.


Revenim pe marcaj şi începem să mergem pe pete lungi de zăpadă. Suntem primii care calcă astăzi pe aici. Începe să se înoreze şi să bată vântul. Punem parazăpezi ca să scăpăm de griji. Porţiunile cu zăpadă alternează cu mici bucăţi de pământ. Ajungem într-un punct cu vedere foarte bună: se vede zona fostei cabane, unde acum e şantier, se văd fain Tigăile Mari, Babele şi la bineînţeles Vârful Ciucaș.


Nu peste mult timp ni se arata şi Turnul lui Goliat. Poposim pentru masă în Şaua Tigăilor unde găsim un loc ferit ce oferă privelişte frumoasă spre Braşov, Poiana Teslei şi Babarunca. Se vede şi lacul de acumulare de pe râul Tărlung.


Mâncăm sub privirea severă a lui Goliat şi dăm asaltul final. Aveam să urcăm de aici şi până la vârf în 30 de minute. Pe vârful Ciucas(1954m) e astăzi destul de aglomerat, sunt trei grupuri care au ajuns înaintea noastră. Din fericire nu prea e vânt şi ne putem bucura în voie de priveliştea din jur.


De aici urmează să coborâm spre Valea Berii pe unde vom face întoarcerea. Urmează să traversăm una dintre cele mai spectaculoase zone ale Ciucașului, Muntele Chirușca, cu ale lui stânci stranii aruncate de cineva în mod bizar, şi cu văile adânci dintre acestea. Traversăm cu atenţie o zonă destul de înclinată şi mergem să salutăm Babele, care însă îs foarte ocupate cu treburile lor şi de aceea nici nu ne băga în seamă.


Merem tot spre vale şi ne apropiem de zona cabanei. Zăpada se mai domoleşte, există mari poţiuni uscate şi o mulţime de brânduşe.


Lacul de sub Chirusca începe şi el să se dezgheţe. Încerc o fotografie în oglindă dar nu îmi iese. Pe la cabana e şantier în toată regulă, parterul viitorului hotel e deja înălţat. În jur sunt multe urme de şenile, noroi dar şi covor de brânduşe.


Pe Valea Berii e noroi mare din fericire parţial îngheţat aşa cu ne afundăm prea tare. Pe alocuri terenul tăiat de lama buldozerului începe să fugă la vale. Cred că drumul ăsta nu o să aibe un viitor prea strălucit. Poposim la fântâna profesorui Nicolae Ioan pentru o gură de apă proaspătă şi rece. Mai jos pun în practică cele învățate la seminarul foto cu Andrei Dudescu, secţiunea căderi de ape. Iese o treabă faină.


Urc înapoi la drum şi am parte de un spectacol cu flori de pădure. Rămân fără cuvinte. Apoi mă dezmeticesc şi fotografiez.

Colegii mei de tură au luat-o în faţă şi trag tare să îi ajung din urmă. La un moment dat în zona Turnului Căprioarei se aud două focuri de armă.

- La naiba! Iar am nimenit în mijlocul unei partide de vânătoare! Şi nu e prima dată. Aşa că trebuie să merg cu mare băgare de seamă.


Mai jos aveam să constat că nu era vorba de o partidă de vânătoare. Pe marginea drumului, lângă o dubiţă câţiva vânători stăteau de vorbă. Îi ajung pe colegii mei:

- Sunteţi toţi, nu v-au împuşcat pe niciunul?
- Nu, au tras în aer. Imediat ce ne-au observat şi băgat repede armele în maşină.

Aşadar, cei care mai mergeţi pe aici să fiţi atenţi.

Noi ajungem spre finalul traseului nostru. Constatăm cu amărăciune că ochiurile de apă au cam dispărut. Pârâul pare a se fi dezlănţuit cândva colmatând două din cele trei mici lacuri unde altădată admiram jocul peştilor. Drumul nostru ajunge la şoseaua DN1A pe lângă noua fabrică de îmbuteliat apă minerală.


Facem şedinţă: trebuie să recuperăm maşina aflată în Bratocea. Avem două variante: autotstop sau mers pe jos. Trafic nu prea este, dar eu zic aşa:

- Suntem 4. Aşteptam să treacă 4 maşini, fiecare din noi urmează să facă cu mâna la câte o maşină. Dacă nu opreşte niciuna mergem pe jos. Eu primul!

Şi norocul meu într-ale autostopului ține şi de data asta. Prima maşină se opreşte şi mă duce în Bratocea de unde iau maşina noastră şi cobor serpentinele. Mulţumesc doamnei şi domului cu Logan albastru de Bucureşti. Ajutorul lor a venit la fix fiindcă începuseră să apară şi primiii stropi de ploaie.

În concluzie am avut parte de o zi frumoasă, fără ploaie aşa cum am înţeles că a fost la Braşov. Primăvara începe să se instaleze în Ciucaș iar eu deja îmi fac planurile pentru o ieşire pe la sfârşitul lui mai în căutare de flori rare.