Muzeul Cinegetic Posada
Data publicării: 04 mar 2008
Sâmbăta trecută am profitat de vremea mai puţin îngăduitoare pentru munte şi am tras o fugă până la Posada(55 km faţă de Braşov). De multe ori am trecut pe lângă acest muzeu şi, de fiecare dată când am vrut să intru, am găsit închis. Sper ca rândurile mele să nu fie considerate publicitate.
La Muzeu
Nu sunt mare fan al vânătorii şi nici al vânătorilor. Prietenii ştiu de ce. Animalele sălbatice se împuţinează şi tare mă tem că peste câtăva vreme o să le mai putem vedea doar în fotografii. De asemenea, nu înţeleg de ce împuşcarea animalelor este considerată de către unii drept o activitate relaxantă. Dar asta e o altă discuţie.
Am ajuns, am parcat în bune condiţii. Curtea este frumos amenajată şi curată. Găsim peste tot indicatoare către muzeu, care nu este adăpostit de către clădirea de pe marginea şoselei, aşa cum crezusem, ci de o clădire mai nouă, modernă, cu două niveluri. Exponatele se află însă numai la parter. În hol ne întâmpină un urs aflat în două picioare într-o ipostază tare agresivă.
Plătim 6,50 lei / bilet şi intrăm.
Pentru fotografii taxa este de 20 lei.
Suntem întâmpinaţi de un cap de bour. Şi de un panou mare cu explicaţii în limbile romană şi engleză. Spaţiul expoziţional este amenajat frumos, modern, e curat. Mă aşteptam să găsesc un muzeu prăfuit, obosit, întunecat. Nu a fost aşa. Peste tot am dat de panouri cu explicaţii despre diferitele specii, aria de răspândire, perioda de vânătoare şi modul de vânătoare. Unele detalii sunt ceva mai tehnice şi cam greu de înţeles pentru unul care nu e din tagma asta. Exponatele sunt frumos iluminate.
Coarne de cerb, de muflon, câteva animale conservate în stilul Muzeului Grigore Antipa din Bucureşti( capra neagră, cerbi, urşi, râşi, pisici sălbatice, păsări diverse), blănuri de urs, dar şi de pisică sălbatică, arme de vânătoare. Cam asta este zestrea Muzeului Cinegetic.
În loc de concluzie: interesant, merită văzut.
La Muzeu
Nu sunt mare fan al vânătorii şi nici al vânătorilor. Prietenii ştiu de ce. Animalele sălbatice se împuţinează şi tare mă tem că peste câtăva vreme o să le mai putem vedea doar în fotografii. De asemenea, nu înţeleg de ce împuşcarea animalelor este considerată de către unii drept o activitate relaxantă. Dar asta e o altă discuţie.
Am ajuns, am parcat în bune condiţii. Curtea este frumos amenajată şi curată. Găsim peste tot indicatoare către muzeu, care nu este adăpostit de către clădirea de pe marginea şoselei, aşa cum crezusem, ci de o clădire mai nouă, modernă, cu două niveluri. Exponatele se află însă numai la parter. În hol ne întâmpină un urs aflat în două picioare într-o ipostază tare agresivă.
Plătim 6,50 lei / bilet şi intrăm.
Pentru fotografii taxa este de 20 lei.
Suntem întâmpinaţi de un cap de bour. Şi de un panou mare cu explicaţii în limbile romană şi engleză. Spaţiul expoziţional este amenajat frumos, modern, e curat. Mă aşteptam să găsesc un muzeu prăfuit, obosit, întunecat. Nu a fost aşa. Peste tot am dat de panouri cu explicaţii despre diferitele specii, aria de răspândire, perioda de vânătoare şi modul de vânătoare. Unele detalii sunt ceva mai tehnice şi cam greu de înţeles pentru unul care nu e din tagma asta. Exponatele sunt frumos iluminate.
Coarne de cerb, de muflon, câteva animale conservate în stilul Muzeului Grigore Antipa din Bucureşti( capra neagră, cerbi, urşi, râşi, pisici sălbatice, păsări diverse), blănuri de urs, dar şi de pisică sălbatică, arme de vânătoare. Cam asta este zestrea Muzeului Cinegetic.
În loc de concluzie: interesant, merită văzut.
- Distribuie pe retelele sociale