Date de intrare: două jumătăţi de zi libere, sâmbătă după-amiază, duminică până la prânz; participanţi: eu şi Sorin.
Date de ieşire: excursie pe munte.

Aşadar, restricţii destule, opţiuni puţine. Alegem Bucegii. Iniţial gândisem traseul astfel:
prima zi: Moeciu de Sus - Şaua Strunga - Padina.
a doua zi: Padina - Horoabele - Şaua Bătrâna - Poiana Guțanu - Moeciu de Sus

Până la urmă a ieşit altceva, dar traseul cred că a fost cel puţin la fel de frumos. Intrăm în traseul târziu, pe la ora 14:30 pe o vreme închisă. Nici nu pornim bine că ne întâlnim cu Iulian Cozma( mountainguide..ro ) care ne bineţe astfel:

- Cam târziu, cam târziu!
- Unii mai şi lucrează..Şi mai e vorba aia: dacă pleci de acasă ai şanse să ajungi undeva.

Schimbăm câteva vorbe şi ne vedem fiedcare de drumul nostru. Noi avem de parcurs pentru început un drum forerstier marcat cu cruce roşie. Apar câteva picături răzleţe de ploaie, aşa scot husa şi acopăr rucacul, preventiv. Mergem într-un ritm bun, întâlnim câteva maşini şi ATV-uri.

Porţiunea de drum forestier de-a lungul Văii Băngăleasa durează cam o oră. Drumul se sfârşeşte brusc iar noi trebuie să trecem râul. Traversam o poiană în care se afla un foişor şi o căsuţă, ambele nefolosite. Mai trecem râul încă odată şi dăm într-o poiană. Pe culoarul pe care se scurge Pârâul Prăvalelor luăm primul contact vizual cu peretele vestic Bucegilor.


De aici avem de făcut o urcare abruptă prin pădure. Începe să plouă dar pădurea deasă ne protejează îndeajuns de bine încât să nu fie nevoie să ne echipăm cu hainele de ploaie.

Înainte de a părăsi pădurea şi de a ieşi în golul alpin Sorin aduna beţigaşe. El a primit de curând o jucărie foarte interesantă: este vorba de un arzător pe lemne cu tot cu vase de gătit, totul ultra-ușor. E la prima folosire şi instrucţiunile de folosire sunt extrem de optimiste, spun că 900ml de apă se fierb în 10 minute.


După ce operaţiunea de recoltare a vreascurilor este încununată de succes mai zăbovim sub copaci aşteptând încetarea ploii. Mai sus de noi, doi tineri şi un ciobănesc german fac acelaşi lucru.

Ploaia se răreşte iar noi o luăm cu curaj în sus. E o porţiune plină de stâlpi indicatori până ce poteca se intersectează cu banda roşie care vine de la Șimon prin Poiana Guțanu. Prospectăm două văioage să vedem pe unde am găsi apă.

Continuăm pe potecă în urcare uşoară. Şaua Strunga e tot mai aproape. În spatele nostru observăm alţi doi turişti sau cel puţin aşa credeam. La refugiu ne aşteaptă trei tineri de la CPNT care ne întreabă dacă suntem de la concurs. Oops! Uitasem că e în weekendul acesta în Bucegi se desfăşoară concursul Maraton 7500. Aşadar cei din spatele nostru sunt doi concurenţi.

Concursul este dur, de anduranţă, şi se desfăşoară pe un traseu lung de 90 km şi cu diferenţe de nivel ce depăşesc cei 7500 de metri din denumire. Există însă şi o variantă mai scurtă, de 30km numită Hobby.

Şi ca să înţelegeţi mai bine ce spun, traseul de concurs arata aşa:
Salvamont Peştera - Cabana Vârful Cu Dor - Cabana Poiana Stînii - Cab. Piatra Arsă - Refugiul Salvamont Jepi - coborâre Jepii Mari - urcare Jepii Mici - Cabana Babele - Salvamont Peştera( aici se termină varianta scurtă ) - Cabana Omu - Valea Cerbului - Gura Diham - Poiana Izvoarelor - La Prepeleac - Vf. Bucșoiu - Cabana Omu - Muntele Ciubotea - Bran - Şaua Poliţe - Valea Gaura - Cabana Omu - Muntele Doamnele - Poiana Guțanu - Şaua Strunga - Salvamont Peştera.

Timpul limită este de 50 de ore. Concursul a început vineri dimineaţa. Aşa că noi am prins doar partea de final.

Mai multe detalii găsiţi aici: http://marathon7500.cpnt.ro/

După cum se vede, traseul este extrem de solicitant şi eu personal am toată admiraţia pentru toţi cei ce s-au încumetat să plece la un astfel de drum şi mai ales pentru toţi cei care au reuşit să îl şi termine.

Sorin are cu el o ploscă şi se duce după apă. Vine cu aprozimativ 8 litri. Plosca are dedesubt un dispozitiv asemănător unui robinet aşa că e apă suficientă pentru spălat şi băut pentru toată lumea de la refugiu.


Ploaia de mai devreme ne face să ne hotărâm să rămânem la refugiu. Şi bine facem. Puţin mai târziu aveau să vină doi tineri care urcaseră pe Valea Horoabelor şi care erau uzi leoarcă. Ne spun că au mers prin apă şi au urcat prin cascade. Coarda lor musteşte de apă. Tot cu ei vine şi un domn din Bucureşti care însă a coborât de la Omu.

Sorin pune arzătorul în funcţiune ca să facem ceai. Ne chinuim un pic până reuşim să aprindem beţigaşele dar reuzltatul e spectaculos: apa fierbe în 7 minute.


Aşadar stăm cu arbitrii şi aşteptam concurenţii, mai ales că pe unii dintre ei îi ştiu. La Şaua Strunga e ultimul post de control şi cu toţii sunt extrem de obosiţi ca să nu spun epuizaţi. Stările lor sunt foarte diferite: unii sunt aşa de obosiţi încât abia reuşesc să ne salute, alţii deşi au o mână ceva mai optimistă se mişca greu.

Încercam să îi încurajăm cu o vorbă bună.

- Bravo, hai că nu mai aveţi mult!
- Toată lumea ne spune asta! Şi nu se mai termină. Unde e postul de control?
- Treceţi de săgeată şi 50m mai jos e refugiul.

Puţin mai târziu:
- Merge treaba? De acum va fi doar de coborât.
- Auleo, nu mai putem de mult.Dar trebuie să continuăm.

Şi mai târziu soseşte o echipă mixtă:
El: @#$%)(&^%#@ de maraton!
Ea apare puţin mai târziu, are zâmbetul pe buze şi pare destul de proaspătă.
Ea: Dacă ne-am băgat la treaba asta trebuie să o terminăm, spune ea diplomatic.
El: Eu am fost cinsit. E rândul tău.
Ea: La anu’ nu mai venim.


De departe cel mai impresionant a fost un domn pe care l-aş încadra în categoria 60-70 de ani şi care a sosit în jurul orei 23. Coechipierul sau a abandonat la Omu dar el a ţinut să termine traseul.
- Coborârea aia de pe Bătrâna e grea şi periculoasă.

Arbitrii îl sfătuiesc să ocolească stâna de mai jos mai ales că întâlnirile cu câinii sunt mult mai neplăcute noaptea.

Am stat la poveşti cu domnul din Bucureşti până aproape de miezul nopţii. Despre trasee, munţi, alimentaţie şi tenis. Mai vine o echipă. Până dimineaţă mai trebuie să ajungă ultimele trei echipaje. Sosesc în etape pe parcursul nopţii. Ultimii au ajuns în Şaua Strunga în jurul orei 6 dimineaţa. Sper că au reuşit să se încadreze în baremul de timp. Arbitrii au plecat la puţin timp după ei.

Băieţii şi mai ales fetele de la Marathon 7500 m-au impresionat şi mi-au câştigat admiraţia. Bravo tuturor şi succes oriunde aţi alerga! Efortul a fost mare din partea tuturor( organizatori şi concurenţi ). Arbitrii din postul de control 15 au avut parte, dacă nu de atâta alergătura, atunci de cel puţin două nopţi albe.

Strângem repede, mâncăm câte ceva şi ne pregătim de plecare. Grupul de trei merge la Moeciu pe drumul cel mai scurt, iar noi mergem tot acolo dar prin Şaua Bătrâna. Închidem refugiul şi ne luăm tălpăşiţa.

În această zonă în ultima lună au avut loc amenajări de trasee. S-au montat mulţi stâlpi în traseul ce duce în Munţii Leaota, dar nu ştiu până unde. Sorin vede ultimul stâlp, ajutat de monocular, în zona Vârfului Bucşa. S-au pus stâlpi noi şi pe porţiunea Şaua Strunga - Şaua Bătrâna - Poiana Guțanu. Pe trasee am găsit stâlpi depozitaţi în două locuri semn că munca încă nu e finalizată.


Urcăm lejer până pe Vârful Strungile Mari părăsind la un moment dat marcajul şi continuând aproape de perete că peisajul era minunat şi erau multe de văzut. Din acest loc de unde poţi vedea cea mai mare parte a Bucegilor.

Un tur de orizont arată următoarele: Piatra Craiului, Iezer, abia ghicit, Leaota, Şaua Strunga, o bucăţică de Lac Bolboci, intrarea în Cheile Zănoagei. Sub noi ieşirea din Cheile Horoabei. Se văd Padina, Hotelul Peştera, Zona Cotei 2000, Piatra Arsă, Babele, Releul de pe Coștila, Zona Vârfului Omu, Colţii Ţapului. Vremea e însorită dar norişorii încep să se adune pe deasupra crestelor.

Coborâm în poteca pe care o apreciez acum ca fiind extrem de bine semnalizată, de când s-au montat stâlpii cei noi. Dar parcă nu era nevoie de atâţia.

Noi ne continuăm frumosul traseu şi ajungem la o zonă stâncoasă sub vârful Bătrâna. Prilej de pauză, de poze, de urcat pe stânci şi privit spre depărtări. Dinspre Valea Horoabei vine un sunt larg şi destul de adânc care brăzdează muntele. Privit de departe e impresionant.


Şanţul ăsta se întâlneşte la un moment dat cu poteca. O vreme mergem pe buza lui urcând pe o serpentină largă până lângă o săgeată veche ce ne trimite la Peşters pe triunghi roşu în 2 ore şi jumătate. Vedem şi răscrucea din Şaua Bătrâns şi ne îndreptăm repede spre ea. Aici alte indicatoare, destul de ruginite:
- triunghi roşu spre Moeciu - 4 ore
- banda roşie spre Vârful Omu - două ore şi jumătate
- banda roşie spre Şaua Strunga - o oră şi jumătate

Noi vom coborî spre Moeciu prin Poiana Guțanu. Aşadar ne înscriem pe traseul înţesat cu stâlpi ce poartă în vârf triunghiul roşu. Coborârea e lină la început, asprindu-se din ce în ce mai mult apoi. Poteca pare să fi fost reamenajată judecând după faptul că am găsit marcaje mai vechi care urcau pe la baza peretelui. Cea pe care coborâm noi se află la o oarecare distanţă de perete, coboară pintre pietrioaie şi turnuri de piatră, iar la un moment dat traversează o porţiune de grohotiş lăsându-ne într-o poiană în care găsim cai şi turişti. De aici se coboară la Poiana Guțanu printre jnepeni mari.

Tăiem Poiana Guțanu de-a dreptul părăsind marcajul de pe stâlpi. Sau cel puţin aşa credeam, fiindcă pe fiecare piatră mai mare din iarbă găsim un triunghi ros, vechi. Lângă casa de vânătoare un ţăran e cu vacă la păscut.

- Ziua bună!
- Sănătate, măi băieţi! De unde veniţi?
- Din Şaua Strunga şi Şaua Bătrâna.
- Ehe...Departe... Drum bun!

Ajungem la o nouă răscruce:
Triunghiul roşu coboară prin Valea Băngăleasa către Moieciu( o oră şi jumătate ), banda roşie merge la Șimon( 3 ore ).

Cam în 45 de minute ajungem la capătul satului Moeciu de Sus. Recuperăm maşina şi mergem să onorăm o invitaţie la o aniversare.

Circuitul pe care l-am făcut noi se poate face şi într-o singură zi. Nouă ne-a luat 7 ore într-un ritm lejer cu tot cu pauze de mâncat, pozat şi admirat.