Biserica fortificată de la Cristian, județul Sibiu
Data publicării: 20 sep 2010
Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii
Lângă două din cele mai mari oraşe din Transilvania, Brașovul şi Sibiul, se afla câte o localitate care poartă acelaşi nume. Dacă prin Cristianul de Braşov am trecut de nenumărate ori, prin cel de Sibiu am ajuns doar de câteva ori. Ultima dată am mers însoţit de Ramona şi de prietenii mei ce locuiesc în Sibiu, Claudia şi Adi. Scopul vizitei: biserica fortificată. Durata: hm...nu ştiu, am pierdut complet noţiunea timpului.
Din fericire cetatea este locuită de oameni gospodari care se ocupă de ea ca la carte aşa că totul arată impecabil. Suntem luaţi în primire de o doamnă căreia îi plătim biletele de intrare( 3 lei de om ) care ne conduce la intrarea impunătorului edificiu.
Cetatea are ziduri groase, înalte de 5-6 metri şi câteva turnuri. Din exterior pare o fortăreaţă de netrecut. În interior însă este multă linişte şi te simţi complet izolat de tumultul lumii de afară.
Biserica este impunătoare, una dintre cele mai mari din zonă, semn că sătenii au dispus de-a lungul vremii de o serie de resurse care le-au permis să ridice o astfel de construcţie.
Păşim înăuntru şi ne zgribulim un pic din cauza aerului rece. Rămânem impresionaţi de spaţiul imens, de înălţimea coloanelor de frumuseţea altarului baroc.
Altarul atrage atenţia imediat prin dimensiuni şi prin acurateţea picturii.
Amvonul are coroana neobişnuit de înaltă.
În spate şi în lateral se afla o galerie din lemn. Din fericire s-au păstrat picturile tradiţionale săseşti de pe aceste galerii; în multe alte locuri acestea au fost acoperite complet
Ieşim din biserică şi ne oprim în fata monumentului dedicat celor ce au murit în cele două războaie mondiale. În buna tradiţie săsească sunt trecute numele şi numărul casei. Doamna ne arată unde sunt scrise numele rudelor dumneaei.
Suntem invitaţi de gazda noastră să urcăm în turn. Ne roagă ca la întoarcere să stingem becurile fiindcă dânsa nu ne va însoţi. Ca să ajungi în turn trebuie să străbaţi mai mai întâi un coridor cu trepte de piatră. Apoi se merge pe nişte scări solide de lemn.
Întâlnim şi un liliac pe unul din culoare ceea ce le sperie zdravăn pe fete. De sus, de la aproape 30 de metri, avem o privelişte frumoasă asupra satului, a dealurilor şi munţilor din jur. Admirăm clopotele cele mari şi mecanismul ceasului, încă funcţional.
Cu toate astea se mai poate urca încă un etaj şi se poate poposi în cele patru turnuleţe aflate la baza acoperişului turlei. Acestea ne spun că, în trecut, cetatea avea o anumită putere de decizie, care în vremurile acelea se traduce prin dreptul de a judeca şi spânzura.
Puţină istorie
Surprinzător, am găsit destul de puţine lucruri despre Cristian. De aceea încerc să sintetizez cele aflate.
Despre sat:
Localitatea are prima atestare documentară în anul 1223, sub denumirea latină Insula Christana. Se presupune că a fost colonizată la cererea regelui Ungariei Geza al II-lea, în cursul primului val de colonizări, între 1141-1161.
În 1493, localitatea este incendiată de năvălitorii turci.
În perioada 1472-1498 are loc transformarea bazilicii romanice într-o biserică gotică cu trei nave. Nava principală are lungimea de 18,3m şi lăţimea de 17,5m, corul principal are lungimea de 15,5m şi lăţimea de 8,4m. Coama acoperişului se înalţă la 28,4m, respectiv 26,3 m.
în 1529, localitatea a fost din nou incendiată, de data aceasta de ostaşi ai boierului muntean Drăgan, care au asediat în septembrie Sibiul.
În 1553 localitatea a fost decimată de epidemiile de holeră şi de ciumă. Au urmat patru alte epidemii în 1706 şi1755.
În 1599, biserica fortificată este cucerită de Mihai Viteazul. Cu această ocazie, preotul Heintzius a fost asasinat mişeleşte în sacristie.
În 1658 a avut loc prima invadare a localităţii de către tătarii care au asediat în Sibiul. Satul a fost din nou incendiat.
în 1690 se ţine în biserica fortificată o adunare a parlamentului, ocazie cu care ungurul Emerich Tokoly este declarat principe al Transilvaniei.
în 1719, în biserică se construieşte un nou altar, în stil baroc.
În perioada 1721-1736, ca urmare a epidemiilor, populaţia satului scade drastic. Din 176 gospodării recenzate în 1508, mai rămîn 63 de gospodării populate. Alte 32 sunt în paragină.
Se reconstruieşte o parte a zidului de incintă şi, cu ajutorul înspectorului Clockner din Sibiu, se reabilitează biserica.
În anul 1734, sub domnia lui Carol al VI-lea, împărat Roman, din ţinuturile aflate sub dominaţia Casei de Habsburg au fost deportaţi în Transilvania protestanţii ce trecuseră la confesiunea evanghelică luterană. Deportarea celor peste 800 de persoane, din care în jur de 200 din Carintia, a fost mascată sub denumirea germană de Transmigration. Aceştia s-au stabilit în trei sate din apropiere de Sibiu: Neppendorf (Turnişor, azi cartier al Sibiului), Grolau (Cristian, Sibiu) şi Gropold (Apoldu de Sus, Sibiu), şi sunt cunoscuţi sub denunirea de Landler, iar aşezarea lor în aceasă zonă ca Landlersiedlung.
În perioada 1735-1738 în Cristian sunt colonizaţi 160 de astfel de imigranţi, veniţi mai ales din localităţile austriece Hallstatt, Ischl, Gosau, Lauben şi Goisern.
în 1752-1756 vine un nou val de imigranţi landleri din Austria Superioară
În 1775, biserica primeşte o orgă, construită de Johannes Hahn.
În 1805 se reface şi se înalţă turnul bisericii, deteriorat de un cutremur. Se construisc cele patru turnuri de colţ.
În 1891 satul este din nou victima unui mare incendiu.
În ianuarie 1945 o parte din populaţia de etnie germană din sat a fost deportată în URSS. Pe 13 ianuarie 1945, au fost ridicaţi de la casele lor 348 de gemani, din care 51 au murit pe drum sau în lagărele de muncă sovietice. Ultimii supravieţuitori s-au întors acasă în 1952.
În 1972-75 s-a trecut la ample reparaţii ale bisericii fortificate şi la îndepărtarea efectelor cutremurului.
Din 1974, Nicolae Ceauşescu a iniţiat emigrarea populaţiei gemane din Transilvania. Dn cei 2.640 de saşi existenţi în Cristian în anul 1974, la Revoluţia română din 1989 mai erau rămaşi 1.871. Prin dreptul la liberă emigrare de după 1989, s-a ajuns ca în 1996 să mai fie în sat doar 70 de saşi. Numai în 1990, 1.217 de saşi au plecat din localitate, cu destinaţia Germania sau Austria.
Despre biserică si cetate:
Biserica evanghelică luterană din Cristian a fost construită pe locul unei foste bazilici romanice purtînd hramul Sf. Servatius. Se mai păstrează cîteva părţi originale din secolul XIII şi anume: etajele de jos ale clopotniţei cu tribuna de la etaj, cîteva travee cu bolţi în cruce din nava laterală de N şi urmele ferestrelor semicirculare ale navei centrale, astupate ulterior.
După mijlocul secolului XIV, partea de est a monumentului a fost extinsă cu un cor gotic flancat de altare laterale.
Spaţiul central are trei travee, iar cele laterale au cîte două travee şi o înălţime ceva mai redusă.
Către sfîrşitul secolului XV s-au reconstruit navele, realizîndu-se o hală amplă cu patru travee. Noua biserică hală în stilul goticului tîrziu a fost terminată în anul 1495. Din 1480 s-a păstrat un contract cu meşterul sibian Andreas Lapicida, referitor la lucrările de pietrărie.
Probabil că în secolul XIII, biserica a fost înconjurată de o curtină simplă, pentru ca în jurul anului 1500 să fie transformtă într-o cetate puternică, la care fortificaţia este o incintă dublă ce urmează un traiect pentagonal neregulat şi este întărită cu turnuri. Distanţa păstrată între cele două ziduri este de 3 m.
În jurul anului 1550 a fost construită o incintă secundară, situată la N de incinta principală, iar în anul 1580 a fost construit turnul mare octogonal. Există opinia că acest turn ar fi fost la origine o veche capelă, transformată abia în secolul XVI.
în colţul de sud-est al casei parohiale, orientat spre incinta secundară, se mai păstrază un amvon de ciumă, din care preotul predica în vremuri de epidemii credincioşilor adunaţi sub cerul liber.
Despre..berze:
Cristianul de Sibiu mai este numit şi capitala berzelor din România. Primele date despre prezenţa berzelor au fost consemnate în anul 1963 de către domnul Werner Klem care a numărat atunci 15 cuiburi. În 2004 s-a făcut un recensământ şi la numărătoare au ieşit 29 de cuiburi ocupate şi 95 de pui. În total 153 de exemplare.
Primăria a venit în ajutorul berzelor montând nişte suporturi care să le protejeze cuiburile de contactul periculos cu firele de curent electric. În Cristian funcţionează un punct de observaţie care filmează viaţa dintr-un cuib de la sosirea perechii adulte( luna martie ) şi până la plecare( sfârşitul lunii august ). Asociată Prietenii Berzelor a înfiinţat şi un adăpost pentru berzele rănite. În iarna 2007-2008 au fost îngrijite aici 6 berze.
Şi, fiindcă e la modă, berzele de la Cristian au şi un site pe Internet: http://prieteniiberzelor.uv.ro/
Cum ajung la Cristian:
Cu maşina se urmează şoseaua ce leagă Sibiul de Sebeş. Cristianul este cam la 20km de Sibiu. De asemenea se poate ajunge şi cu trenul.
Biserica-cetate de la Cristian este deschisă zilnic, între orele 9 şi 20 iar un bilet costă 3 lei.
Din fericire cetatea este locuită de oameni gospodari care se ocupă de ea ca la carte aşa că totul arată impecabil. Suntem luaţi în primire de o doamnă căreia îi plătim biletele de intrare( 3 lei de om ) care ne conduce la intrarea impunătorului edificiu.
Cetatea are ziduri groase, înalte de 5-6 metri şi câteva turnuri. Din exterior pare o fortăreaţă de netrecut. În interior însă este multă linişte şi te simţi complet izolat de tumultul lumii de afară.
Biserica este impunătoare, una dintre cele mai mari din zonă, semn că sătenii au dispus de-a lungul vremii de o serie de resurse care le-au permis să ridice o astfel de construcţie.
Păşim înăuntru şi ne zgribulim un pic din cauza aerului rece. Rămânem impresionaţi de spaţiul imens, de înălţimea coloanelor de frumuseţea altarului baroc.
Altarul atrage atenţia imediat prin dimensiuni şi prin acurateţea picturii.
Amvonul are coroana neobişnuit de înaltă.
În spate şi în lateral se afla o galerie din lemn. Din fericire s-au păstrat picturile tradiţionale săseşti de pe aceste galerii; în multe alte locuri acestea au fost acoperite complet
Ieşim din biserică şi ne oprim în fata monumentului dedicat celor ce au murit în cele două războaie mondiale. În buna tradiţie săsească sunt trecute numele şi numărul casei. Doamna ne arată unde sunt scrise numele rudelor dumneaei.
Suntem invitaţi de gazda noastră să urcăm în turn. Ne roagă ca la întoarcere să stingem becurile fiindcă dânsa nu ne va însoţi. Ca să ajungi în turn trebuie să străbaţi mai mai întâi un coridor cu trepte de piatră. Apoi se merge pe nişte scări solide de lemn.
Întâlnim şi un liliac pe unul din culoare ceea ce le sperie zdravăn pe fete. De sus, de la aproape 30 de metri, avem o privelişte frumoasă asupra satului, a dealurilor şi munţilor din jur. Admirăm clopotele cele mari şi mecanismul ceasului, încă funcţional.
Cu toate astea se mai poate urca încă un etaj şi se poate poposi în cele patru turnuleţe aflate la baza acoperişului turlei. Acestea ne spun că, în trecut, cetatea avea o anumită putere de decizie, care în vremurile acelea se traduce prin dreptul de a judeca şi spânzura.
Puţină istorie
Surprinzător, am găsit destul de puţine lucruri despre Cristian. De aceea încerc să sintetizez cele aflate.
Despre sat:
Localitatea are prima atestare documentară în anul 1223, sub denumirea latină Insula Christana. Se presupune că a fost colonizată la cererea regelui Ungariei Geza al II-lea, în cursul primului val de colonizări, între 1141-1161.
În 1493, localitatea este incendiată de năvălitorii turci.
În perioada 1472-1498 are loc transformarea bazilicii romanice într-o biserică gotică cu trei nave. Nava principală are lungimea de 18,3m şi lăţimea de 17,5m, corul principal are lungimea de 15,5m şi lăţimea de 8,4m. Coama acoperişului se înalţă la 28,4m, respectiv 26,3 m.
în 1529, localitatea a fost din nou incendiată, de data aceasta de ostaşi ai boierului muntean Drăgan, care au asediat în septembrie Sibiul.
În 1553 localitatea a fost decimată de epidemiile de holeră şi de ciumă. Au urmat patru alte epidemii în 1706 şi1755.
În 1599, biserica fortificată este cucerită de Mihai Viteazul. Cu această ocazie, preotul Heintzius a fost asasinat mişeleşte în sacristie.
În 1658 a avut loc prima invadare a localităţii de către tătarii care au asediat în Sibiul. Satul a fost din nou incendiat.
în 1690 se ţine în biserica fortificată o adunare a parlamentului, ocazie cu care ungurul Emerich Tokoly este declarat principe al Transilvaniei.
în 1719, în biserică se construieşte un nou altar, în stil baroc.
În perioada 1721-1736, ca urmare a epidemiilor, populaţia satului scade drastic. Din 176 gospodării recenzate în 1508, mai rămîn 63 de gospodării populate. Alte 32 sunt în paragină.
Se reconstruieşte o parte a zidului de incintă şi, cu ajutorul înspectorului Clockner din Sibiu, se reabilitează biserica.
În anul 1734, sub domnia lui Carol al VI-lea, împărat Roman, din ţinuturile aflate sub dominaţia Casei de Habsburg au fost deportaţi în Transilvania protestanţii ce trecuseră la confesiunea evanghelică luterană. Deportarea celor peste 800 de persoane, din care în jur de 200 din Carintia, a fost mascată sub denumirea germană de Transmigration. Aceştia s-au stabilit în trei sate din apropiere de Sibiu: Neppendorf (Turnişor, azi cartier al Sibiului), Grolau (Cristian, Sibiu) şi Gropold (Apoldu de Sus, Sibiu), şi sunt cunoscuţi sub denunirea de Landler, iar aşezarea lor în aceasă zonă ca Landlersiedlung.
În perioada 1735-1738 în Cristian sunt colonizaţi 160 de astfel de imigranţi, veniţi mai ales din localităţile austriece Hallstatt, Ischl, Gosau, Lauben şi Goisern.
în 1752-1756 vine un nou val de imigranţi landleri din Austria Superioară
În 1775, biserica primeşte o orgă, construită de Johannes Hahn.
În 1805 se reface şi se înalţă turnul bisericii, deteriorat de un cutremur. Se construisc cele patru turnuri de colţ.
În 1891 satul este din nou victima unui mare incendiu.
În ianuarie 1945 o parte din populaţia de etnie germană din sat a fost deportată în URSS. Pe 13 ianuarie 1945, au fost ridicaţi de la casele lor 348 de gemani, din care 51 au murit pe drum sau în lagărele de muncă sovietice. Ultimii supravieţuitori s-au întors acasă în 1952.
În 1972-75 s-a trecut la ample reparaţii ale bisericii fortificate şi la îndepărtarea efectelor cutremurului.
Din 1974, Nicolae Ceauşescu a iniţiat emigrarea populaţiei gemane din Transilvania. Dn cei 2.640 de saşi existenţi în Cristian în anul 1974, la Revoluţia română din 1989 mai erau rămaşi 1.871. Prin dreptul la liberă emigrare de după 1989, s-a ajuns ca în 1996 să mai fie în sat doar 70 de saşi. Numai în 1990, 1.217 de saşi au plecat din localitate, cu destinaţia Germania sau Austria.
Despre biserică si cetate:
Biserica evanghelică luterană din Cristian a fost construită pe locul unei foste bazilici romanice purtînd hramul Sf. Servatius. Se mai păstrează cîteva părţi originale din secolul XIII şi anume: etajele de jos ale clopotniţei cu tribuna de la etaj, cîteva travee cu bolţi în cruce din nava laterală de N şi urmele ferestrelor semicirculare ale navei centrale, astupate ulterior.
După mijlocul secolului XIV, partea de est a monumentului a fost extinsă cu un cor gotic flancat de altare laterale.
Spaţiul central are trei travee, iar cele laterale au cîte două travee şi o înălţime ceva mai redusă.
Către sfîrşitul secolului XV s-au reconstruit navele, realizîndu-se o hală amplă cu patru travee. Noua biserică hală în stilul goticului tîrziu a fost terminată în anul 1495. Din 1480 s-a păstrat un contract cu meşterul sibian Andreas Lapicida, referitor la lucrările de pietrărie.
Probabil că în secolul XIII, biserica a fost înconjurată de o curtină simplă, pentru ca în jurul anului 1500 să fie transformtă într-o cetate puternică, la care fortificaţia este o incintă dublă ce urmează un traiect pentagonal neregulat şi este întărită cu turnuri. Distanţa păstrată între cele două ziduri este de 3 m.
În jurul anului 1550 a fost construită o incintă secundară, situată la N de incinta principală, iar în anul 1580 a fost construit turnul mare octogonal. Există opinia că acest turn ar fi fost la origine o veche capelă, transformată abia în secolul XVI.
în colţul de sud-est al casei parohiale, orientat spre incinta secundară, se mai păstrază un amvon de ciumă, din care preotul predica în vremuri de epidemii credincioşilor adunaţi sub cerul liber.
Despre..berze:
Cristianul de Sibiu mai este numit şi capitala berzelor din România. Primele date despre prezenţa berzelor au fost consemnate în anul 1963 de către domnul Werner Klem care a numărat atunci 15 cuiburi. În 2004 s-a făcut un recensământ şi la numărătoare au ieşit 29 de cuiburi ocupate şi 95 de pui. În total 153 de exemplare.
Primăria a venit în ajutorul berzelor montând nişte suporturi care să le protejeze cuiburile de contactul periculos cu firele de curent electric. În Cristian funcţionează un punct de observaţie care filmează viaţa dintr-un cuib de la sosirea perechii adulte( luna martie ) şi până la plecare( sfârşitul lunii august ). Asociată Prietenii Berzelor a înfiinţat şi un adăpost pentru berzele rănite. În iarna 2007-2008 au fost îngrijite aici 6 berze.
Şi, fiindcă e la modă, berzele de la Cristian au şi un site pe Internet: http://prieteniiberzelor.uv.ro/
Cum ajung la Cristian:
Cu maşina se urmează şoseaua ce leagă Sibiul de Sebeş. Cristianul este cam la 20km de Sibiu. De asemenea se poate ajunge şi cu trenul.
Biserica-cetate de la Cristian este deschisă zilnic, între orele 9 şi 20 iar un bilet costă 3 lei.
Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi
- Distribuie pe retelele sociale
Comentarii: 1
-
Cristian Nucuta
27 ian 2013 03:34:39
Foarte frumos si instructiv articolul.Cunosc un sas din Cristian care plange si nacum in Germania de dorul satului. De adaugat: -sasii din Cristian au fost adapostati de furia armatei rosii in Gura Riului(8 km distanta) de catre localnicii romani -distanta Sibiu-Cristian este de aproximativ 3 km de la aeroportul Sibiu/iesirea din centura sibiana