Linga doua din cele mai mari orase din Transilvania, Brasovul si Sibiul, se afla cite o localitate care poarta acelasi nume. Daca prin Cristianul de Brasov am trecut de nenumarate ori, prin cel de Sibiu am ajuns doar de citeva ori. Ultima data am mers insotit de Ramona si de prietenii mei ce locuiesc in Sibiu, Claudia si Adi. Scopul vizitei: biserica fortificata. Durata: hm...nu stiu, am pierdut complet notiunea timpului.

Din fericire cetatea este locuita de oameni gospodari care se ocupa de ea ca la carte asa ca totul arata impecabil. Suntem luati in primire de o doamna careia ii platim biletele de intrare( 3 lei de om ) care ne conduce la intrarea impunatorului edificiu.


Cetatea are ziduri groase, inalte de 5-6 metri si citeva turnuri. Din exterior pare o fortareata de netrecut. In interior insa este multa liniste si te simti complet izolat de tumultul lumii de afara.

Biserica este impunatoare, una dintre cele mai mari din zona, semn ca satenii au dispus de-a lungul vremii de o serie de resurse care le-au permis sa ridice o astfel de constructie.

Pasim inauntru si ne zgribulim un pic din cauza aerului rece. Ramanem impresionati de spatiul imens, de inaltimea coloanelor de frumusetea altarului baroc.


Altarul atrage atentia imediat prin dimensiuni si prin acuratetea picturii.

Amvonul are coroana neobisnuit de inalta.

In spate si in lateral se afla o galerie din lemn. Din fericire s-au pastrat picturile traditionale sasesti de pe aceste galerii; in multe alte locuri acestea au fost acoperite complet

Iesim din biserica si ne oprim in fata monumentului dedicat celor ce au murit in cele doua razboaie mondiale. In buna traditie saseasca sunt trecute numele si numarul casei. Doamna ne arata unde sunt scrise numele rudelor dumneaei.


Suntem invitati de gazda noastra sa urcam in turn. Ne roaga ca la intoarcere sa stingem becurile fiindca dinsa nu ne va insoti. Ca sa ajungi in turn trebuie sa strabati mai mai intai un coridor cu trepte de piatra. Apoi se merge pe niste scari solide de lemn.

Intilnim si un liliac pe unul din culoare ceea ce le sperie zdravan pe fete. De sus, de la aproape 30 de metri, avem o priveliste frumoasa asupra satului, a dealurilor si muntilor din jur. Admiram clopotele cele mari si mecanismul ceasului, inca functional.

Cu toate astea se mai poate urca inca un etaj si se poate poposi in cele patru turnulete aflate la baza acoperisului turlei. Acestea ne spun ca, in trecut, cetatea avea o anumita putere de decizie, care in vremurile acelea se traduce prin dreptul de a judeca si spinzura.

Putina istorie
Surprinzator, am gasit destul de putine lucruri despre Cristian. De aceea incerc sa sintetizez cele aflate.



Despre sat:

Localitatea are prima atestare documentară în anul 1223, sub denumirea latină Insula Christana. Se presupune că a fost colonizată la cererea regelui Ungariei Géza al II-lea, în cursul primului val de colonizări, între 1141-1161.

În 1493, localitatea este incendiată de năvălitorii turci.

În perioada 1472-1498 are loc transformarea bazilicii romanice într-o biserică gotică cu trei nave. Nava principală are lungimea de 18,3m şi lăţimea de 17,5m, corul principal are lungimea de 15,5m şi lăţimea de 8,4m. Coama acoperişului se înalţă la 28,4m, respectiv 26,3 m.

În 1529, localitatea a fost din nou incendiată, de data aceasta de ostaşi ai boierului muntean Drăgan, care au asediat în septembrie Sibiul.


În 1553 localitatea a fost decimată de epidemiile de holeră şi de ciumă. Au urmat patru alte epidemii în 1706 şi1755.

În 1599, biserica fortificată este cucerită de Mihai Viteazul. Cu această ocazie, preotul Heintzius a fost asasinat mişeleşte în sacristie.

În 1658 a avut loc prima invadare a localităţii de către tătarii care au asediat în Sibiul. Satul a fost din nou incendiat.

În 1690 se ţine în biserica fortificată o adunare a parlamentului, ocazie cu care ungurul Emerich Tököly este declarat principe al Transilvaniei.

În 1719, în biserică se construieşte un nou altar, în stil baroc.


În perioada 1721-1736, ca urmare a epidemiilor, populaţia satului scade drastic. Din 176 gospodării recenzate în 1508, mai rămân 63 de gospodării populate. Alte 32 sunt în paragină.

Se reconstruieşte o parte a zidului de incintă şi, cu ajutorul înspectorului Clockner din Sibiu, se reabilitează biserica.


În anul 1734, sub domnia lui Carol al VI-lea, Împărat Roman, din ţinuturile aflate sub dominaţia Casei de Habsburg au fost deportaţi în Transilvania protestanţii ce trecuseră la confesiunea evanghelică luterană. Deportarea celor peste 800 de persoane, din care în jur de 200 din Carintia, a fost mascată sub denumirea germană de Transmigration. Aceştia s-au stabilit în trei sate din apropiere de Sibiu: Neppendorf (Turnişor, azi cartier al Sibiului), Großau (Cristian, Sibiu) şi Großpold (Apoldu de Sus, Sibiu), şi sunt cunoscuţi sub denunirea de Landler, iar aşezarea lor în aceasă zonă ca Landlersiedlung.

În perioada 1735-1738 în Cristian sunt colonizaţi 160 de astfel de imigranţi, veniţi mai ales din localităţile austriece Hallstatt, Ischl, Gosau, Lauben şi Goisern.

În 1752-1756 vine un nou val de imigranţi landleri din Austria Superioară


În 1775, biserica primeşte o orgă, construită de Johannes Hahn.

În 1805 se reface şi se înalţă turnul bisericii, deteriorat de un cutremur. Se construisc cele patru turnuri de colţ.

În 1891 satul este din nou victima unui mare incendiu.

În ianuarie 1945 o parte din populaţia de etnie germană din sat a fost deportată în URSS. Pe 13 ianuarie 1945, au fost ridicaţi de la casele lor 348 de gemani, din care 51 au murit pe drum sau în lagărele de muncă sovietice. Ultimii supravieţuitori s-au întors acasă în 1952.


În 1972-75 s-a trecut la ample reparaţii ale bisericii fortificate şi la îndepărtarea efectelor cutremurului.

Din 1974, Nicolae Ceauşescu a iniţiat emigrarea populaţiei gemane din Transilvania. Dn cei 2.640 de saşi existenţi în Cristian în anul 1974, la Revoluţia română din 1989 mai erau rămaşi 1.871. Prin dreptul la liberă emigrare de după 1989, s-a ajuns ca în 1996 să mai fie în sat doar 70 de saşi. Numai în 1990, 1.217 de saşi au plecat din localitate, cu destinaţia Germania sau Austria.

Despre biserica si cetate:

Biserica evanghelică luterană din Cristian a fost construită pe locul unei foste bazilici romanice purtând hramul Sf. Servatius. Se mai păstrează câteva părţi originale din secolul XIII şi anume: etajele de jos ale clopotniţei cu tribuna de la etaj, câteva travee cu bolţi în cruce din nava laterală de N şi urmele ferestrelor semicirculare ale navei centrale, astupate ulterior.

După mijlocul secolului XIV, partea de est a monumentului a fost extinsă cu un cor gotic flancat de altare laterale.


Spaţiul central are trei travee, iar cele laterale au câte două travee şi o înălţime ceva mai redusă.

Către sfârşitul secolului XV s-au reconstruit navele, realizându-se o hală amplă cu patru travee. Noua biserică hală în stilul goticului târziu a fost terminată în anul 1495. Din 1480 s-a păstrat un contract cu meşterul sibian Andreas Lapicida, referitor la lucrările de pietrărie.

Probabil că în secolul XIII, biserica a fost înconjurată de o curtină simplă, pentru ca în jurul anului 1500 să fie transformtă într-o cetate puternică, la care fortificaţia este o incintă dublă ce urmează un traiect pentagonal neregulat şi este întărită cu turnuri. Distanţa păstrată între cele două ziduri este de 3 m.


În jurul anului 1550 a fost construită o incintă secundară, situată la N de incinta principală, iar în anul 1580 a fost construit turnul mare octogonal. Există opinia că acest turn ar fi fost la origine o veche capelă, transformată abia în secolul XVI.

În colţul de sud-est al casei parohiale, orientat spre incinta secundară, se mai păstrază un amvon de ciumă, din care preotul predica în vremuri de epidemii credincioşilor adunaţi sub cerul liber.

Despre..berze:

Cristianul de Sibiu mai este numit si capitala berzelor din Romania. Primele date despre prezenta berzelor au fost consemnate in anul 1963 de catre domnul Werner Klem care a numarat atunci 15 cuiburi. In 2004 s-a facut un recensamint si la numaratoare au iesit 29 de cuiburi ocupate si 95 de pui. In total 153 de exemplare.


Primaria a venit in ajutorul berzelor montind niste suporturi care sa le protejeze cuiburile de contactul periculos cu firele de curent electric. In Cristian functioneaza un punct de observatie care filmeaza viata dintr-un cuib de la sosirea perechii adulte( luna martie ) si pina la plecare( sfarsitul lunii august ). Asociata Prietenii Berzelor a infiintat si un adapost pentru berzele ranite.  In iarna 2007-2008 au fost ingrijite aici 6 berze.

Si fiindca e la moda berzele de la Cristian au si un site pe Internet: http://prieteniiberzelor.uv.ro/



Cum ajung la Cristian:
Cu masina se urmeaza soseaua ce leaga Sibiul de Sebes. Cristianul este cam la 20km de Sibiu. De asemenea se poate ajunge si cu trenul.
Biserica-cetate de la Cristian este deschisa zilnic, intre orele 9 si 20 iar un bilet costa 3 lei.