Intr-una din zilele mai geroase ale lui februarie hotarim ca in primavera asta e musai sa ajungem in Muntii Macin. Ideea de a merge aici exista de multa vreme insa concretizarea ei avea sa vina abia acum.

Deocamdata doar eu si Ciprian stim de treaba asta. Asa ca ne punem capul la contributie pentru a mai aduna trupe. Facem intr-o seara o sedinta la Fam. Arion, in Sacele. Arionii is si ei amatori de o astfel de plimbare, pe care au catalogat-o foarte tentanta, asa ca nu s-au lasat greu convinsi. Deci ni se mai alatura 4: Vasilica, nea Mircea, Alina si Gabi.

Imi amintesc si de mai noii mei prieteni din Galati, Argentinasi Marcel. Si ei spun prezent. Pe ultima suta de metri ni se alatura si Ramona( Bran ).

Incep sa string informatii, am discutii pe messenger cu Corina si Alina(ambele sunt din Braila si cunosc bine zona) si aflu destule detalii si informatii utile. Alina chiar ni s-a alaturat pentru o zi.

Prognoza meteo pentru zona Macin e promitatoare. In Brasov in schimb e frig tare, inghetam mai in fiecare zi. La un moment dat se punea problema sa aminam tura cu o saptamina dar Internetul ne convinge sa plecam dupa plan.

Asadar scularea e la 5 AM, la 5:30 ne regrupam in cele doua masini. Ajungem la Braila pe la 10:30 si facem jonctuinea cu veselii Marcel siArgentina. Trecem Dunarea cu bacul.
Pret 14 lei/ masina si 1 leu/ pasager. Ne intelegem la 15 ron cu totul.

Admiram din goana masinii Bratul Macin cu multimile de copaci rasariti din apa. Ajungem in Macin, cerem citeva indrumari si facem dupa cum urmeaza: trecem de Macin, iar undeva cam la 1km se face un drum la stinga spre cariera de piatra si Manastirea Izvorul Tamaduirii. Pe soseaua Smirdan ? Tulcea exista chiar si un indicator, micut e drept, care ne spune pe unde e drumul spre manastire.

Parasim drumul de aspfalt si mergem pina la manasire pe un drum de pamint bun, drept, care nu solicita prea tare cele doua masini. Lasam masinile linga manastire. Ne echipam pentru obiectivul nostrum de astazi: Culmea Pricopanului.

Putin mai sus de manastire se afla intrarea in parcul National Macin. Este loc amenajat cu mese si bancute, am inteles ca se poate si campa aici. Ceva mai sus se afla Fintina de Leac, singura sursa de apa intilnita de noi pe traseul de astazi.

Facem plinul caci Alina si Corina ne-au avertizat ca e cam problema cu apa in Macin. Pornim pe poteca marcata cu dunga albastra( stare foarte buna ? multumim CAR Galati). Ciprian urmeaza poteca printr-o mica padurice, restul merem pe o culme de nivel. Zarim un urechiat care alearga de rupe pamintul. Cipri da de doua testoase dobrogene frumusele foc insa timide in fata unor (prea) curiosi ca noi.

Plecam apoi urmind marcajul si curind ajungem pe culme. Vintul bate cu putere dar asta nun e sperie. Ne cataram pe bolovani avind o placere nebuna. Nu mai tinem cont de marcaj, urcam toate virfurile Pricopanului. Marcel si Argentinadescopera o noua testoasa iesita de curind din pamint. Si ea e tare sfioasa. Mai jos un pic mai vedem un iepure. Coborim si facem pauza de masa intr-o sa in care sunt amenajate bancute si mese. Marcel se resimte dupa o cazatura iar Gabi pune in practica cele invatate la scoala Salvamont.

Continuam pina in Vf. Sulucu Mare(370m) unde ne despartim.

Eu si Gabi coborim la manastire sa recuperam masinile. Ceilalti continua pina la Greci unde facem jonctiunea si cautam loc de cort. Stam pina la urma in Valea cu Tei, aproape de Tutuiatu, avem si apa prin preajma.

 

Punem cortul pe lumina putina si mincam la lanterna. Dupa masa ne tinem de sotii si facem poze horror. Apoi ne punem la adapost de vint in Dacie si uite asa ne mai incalzim. Pe la 21 dam stingerea. Se face rece, Ramona intreaba toata noaptea cit e ceasul..

 

Dimineata iesim repede din cort. Cip face o tura scurta pe vf. Ceilalti fac ceai si cafele, iau micul dejun. Cip se intoarce, eu incerc sa profit de lumina buna a diminetii pentru citeva poze. Vorbesc cu Alina la telefon, urmeaza sa ajunga curind.

Acum suntem 10 si urcam cu totii Tutuiatul. Alina are mare grija de noi, ne povesteste diverse despre zona, ne serveste cu mere si ciocaolata. Imi pare bine ca a venit cu noi, e o fata deosebita si cunoaste bine Muntii Macin.

 

 
Admiram de sus satul Greci si imensul loc plan aflat la poale. Prin ceata se vede, undeva in departare, Iacobdeal. Parcurgem si celelate virfuri aflate deasupra carierelor de piatra de la Greci.

Revenim in Greci. Alina ne indruma spre Cheile Chedului, din pacate ea nu ne mai poate insoti in continuare. Cu ajutorul unor pastori gasim locul si poiana si foisorul aflat in aval de chei. E si loc bun de cort, e si apa.

 

Urmeaza partea cea mai frumoasa a acestei ture. Am descoperit in spatele stincilor si lastarisului o lume vesela plina de cascade, de flori si de verdeata.

Cascadele au un farmec aparte, chiar daca nu impresioneaza prin lungime sau debit. Suvoiul de apa vine pe un jgeab din muschi de un verde incredibil.

Se urca pe stinca pe linga cascade, iar peisajul devine din ce in mai frumos. Greu de descris ce am simtit, pina la urma a a fost o mare, mare bucurie. Pe stinci e plin de flori galbene.

Cheile se termina mult prea repede lasind loc padurii si verdelui crud. Urcam pe un fir de vale aflat spre stinga si ajungem pe stincile inalte ce strajuiesc cheile. Dam de bujorii inca neinfloriti?Poate la anul ii vom vedea in floare..

 

Admiram privelistea de sus. Facem multe fotogafii. Gabi si Cipri gasesc un traseu fain de coborire ce ne va aduce undeva deasupra cascadei nr. 4.

Se coboara incet, cu atentie. Ajungem in final si la locul nostru de tabara.

Montam corturile iar mai pe seara ne delectam la foc cu povestirile lui Marcel.( aia cu globul de discoteca din copac a fost fenomenala!!!!)

 

Dimineata sunt trezit de ciripit de pasarele. Multe si felurite sunt cintecelele lor. Sunt fascinat si iau aparatul foto sa le inregistrez. De undeva de aproape se aude un urlet grozav( ne dam cu presupusul, sa fie lup, sacal?). Din pacate reusesc sa ii trezesc si pe colegii de cort. Ies pe afara si nu ma pot abtine sa nu mai dau o tura in chei pentru a mai face citeva poze si filme..

 

E duminica. Ultima zi. Astazi vrem sa mergem la Turcoaia si sa urcam pe virful Iacobdeal. Parcurgem relativ repede drumul pina la Greci, in anumite portiuni masinile sunt greu incercate. Vremea se anunta destul de inchisa, e innorat dar nu sunt semn ca ar vrea sa ploua. Dezamagire crunta, Iacobdeal, sau ce a mai ramas din el, e o imensa cariera. Omul a sapat drum pina in virf. Muntele pare ca e grav ranit si ca singereaza. Basculantele isi parcurg nestingherit traseul. Ajungem la o prima cariera. Patrundem fara nici un fel de opreliste. Cainii latra mai mult pentru impresia artistica.  Gasim o muche neatinsa de masinaria facuta de om si urcam. De sus avem un peisaj frumos cu Bratul Macin in rolul principal.

Aveam sa mai descoperim apoi inca citeva cariere. Mare contrast..Totusi viata pare a nu se fi dat batuta. Un buchet de flori galbene, rasarit in marea de bolovani abandonati ne arata ca muntele inca isi mai gaseste resurse.

Pe drumul de intoarcere avem noroc si vedem o caprioara. Cum o fi ajuns ea la pietroaiele astea?

 

Ajungem inapoi in sat. Urmeaza lungul drum de intoarcere. Pe drum mai facem citeva opriri pentru a admira copacii crescutii in apele Dunarii pe bratul Macin.

Muntii Macin ne-au mers la suflet. In lumea din jurul lor , plina de contraste, de saracie, de praf, se ascund comori. Comori pe care doar cei cu ochii larg inchisi pot sa le distinga.