La Cabana Mălăiești. Prin Rîșnov

Data publicării: 21 mar 2011

Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii

În weekendul 12-13 martie se anunţau câteva zile frumoase şi calde. Nu era vreme de stat în casă, doar că nu am mai găsit pe nimeni care să vrea să iasă pe munte. Din fericire aflu că un grup de săceleni au în plan să urce la Mălăieşti prin Râşnov. Pentru mine asta e un traseu nou aşa că mă hotărăsc să merg şi eu.

Plecarea nu se face chiar din Râşnov. Mergem cu maşinile cam 10km pe un drum de pământ destul de bun de lungul Pârâului Ghimbav până la Uzina Electrică Râşnov. Lăsăm maşinile chiar vis-a-vis de poarta uzinei şi plecăm la drum. Avem de urmat banda albastră care ar trebui să ne scoată la Mălăieşti cam în 3 ore. Am plecat la drum 10 oameni, de toate vârstele, mezinii fiind cei doi copii ai lui Karoly şi ai Izabelei.


Remarc încă de la început un piolet model anii 70, home-made, sau mai degrabă uzină-made. Ingenios modul în care oamenii s-au descurcat atunci în lipsa unor produse cum găsim în magazine în zilele noastre.

Prima porţiune am parcurs-o pe drum forestier. Vremea e destul de închisă, contrar aşteptărilor, dar ne permite să vedem Bucșoiul din când în când. Traversăm pe un pod Valea Ţigăneşti, în dreapta se observă Muntele Velicanu şi Culmea Ţigăneşti. Ajungem la o răscruce de drumuri unde este amplasat un panou care ne informează că urmează să intrăm în Parcul Natural Bucegi. Aici e locul în care intram pe Valea Mălăieşti.


Continuăm tot pe drum forestier pentru încă câteva sute de metri pentru că mai apoi să trecem pârâul pe o punte de lemn şi să continuăm prin pădure. Urcarea e încă uşoară şi nu ne pune mari probleme. Peste 20 de minute ne oprim într-un loc frumos, cu un pârâu ce îşi croieşte drumul printre muşchi. Aici există un loc de popas cu două băncuțe şi masă.


După o pauză scurtă, de regrupare, plecăm mai departe. Nu după mult timp ajunge la o intersecţie de trasee:întâlnim crucea albastră care vine de la Diham prin Glăjărie. Din acest loc urcuşul începe să fie mai greu şi mai mai solicitant. Este încă zăpadă dar vremea închisă a păstrat-o numai bună pentru mers.

Ritmul de mers se mai domoleşte, pulsul accelerează însă trecem cu bine de acest picior de munte. Cam după 40 de minute ajungem la un punct de belvedere amenajat în vecinătatea unui loc de popas dotat tot cu masă şi băncuță. Ne aflăm pe marginea unei pante abrupte care s-a rupt. De aici putem urmări traseul parcurs de la Râşnov şi până în acest loc.

Pădurea începe să se mai rărească iar pe cer norii încep să se disperseze lăsând loc unor timide raze de soare. Panta se mai domoleşte, urcăm cu răbdare câteva serpentine şi ieşim într-o poiană largă dotată cu bolovan masiv. Din câte îmi dau seama ne aflăm undeva sub locul numit La Prepeleac, pe unde vine traseul dinspre Buşteni. Puţin mai sus un panou ne avertizează că suntem într-o zonă unde e pericol de avalanşă. În fapt e vorba de un culoar pe unde poate curge zăpadă. Nu e cazul astăzi de aşa ceva.


Puţin mai sus, găsim o altă poiană iar de aici valea se deschide şi ne permite să vedem Padina Crucii. Dacă privim atent observăm şi crucea metalică amplasată undeva deasupra Cabanei Mălăieşti. Nu mai avem mult, Urcăm câteva serpentine scurte şi trecem de cealaltă parte a văii iar după câteva sute de metri ajungem la cabană. Soarele a biruit lupta cu norii şi ne permite să vedem tot ce trebuie: Bucșoiul, zona învecinată vârfului Omu în care sunt nişte cornişe straşnice, hornurile şi Padina Crucii. În partea opusă a văii se văd Postăvarul şi o bucată din Piatra Mare.

Surprinzător, la cabană e lume puţină, rămân interzis când intru în sala de mese şi o găsesc goală.


Vremea se încălzeşte brusc aşa că stăm la plajă cu faţa spre partea superioară a văii. Mai bem câte un ceai( 2 lei ) câte o palincă, coniac şi ne punem la masă. Mâncarea este bună şi pe alese( ciorba de fasole sau de perișoare – 7 lei ). Copiii fac rapid un om de zăpadă.

Încet-încet mai apar turişti la cabană, deocamdată în grupuri mici, câte doi, câte trei. Câţiva temerari urcă spre Vf. Omu. Vremea caldă duce la o întâmplare interesantă: zăpada de pe acoperişul cabanei Salvamont o ia la vale pe nepusă masă. Mă gândeam că putea îngropa şi speria lejer un om.


Orele înaintează, soarele se ascude după Padina Crucii umbrind Valea Mălăieşti. Se răceşte rapid iar noi ne gândim că e timpul să facem cale întoarsă. Vom coborî pe acelaşi drum. Zăpada este moale şi din cauza asta ne păstrăm echilibrul cu oarecare dificultate. Întâlnim câteva grupuri mari de tineri care sunt marcaţi de efort. Bănuim că au venit dinspre Diham prin Glăjărie.

Coborârea ne-a luat doar două ore. În partea finală am avut probleme cu zăpada care se topea formând mici pâraiaşe.

Concluzii:
Traseul descris mai sus este fără îndoială calea cea mai rapidă de acces la Mălăieşti, bineînţeles în condiţiile în care se rezolvă problema transportului între Râşnov şi Uzina Electrică. La urcare este nevoie cam de 3 ore.

Se mai poate înainta cu maşina şi mai sus de Uzina Electrica. La un moment dat am intlnit o barieră care era deschisă.

În vecinătatea Uzinei Electice mai există un traseu de legătură cu Cabana Cheia şi Cheile Rîșnovului.

 

Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole
Nu exista comentarii

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024