Prima data în Munții Leaota
Data publicării: 18 iul 2011
Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii
Mi-am dorit de multă vreme să cutreier MunÅ£ii Leaota, însă niciodată nu mi-am propus cu adevărat o tură în acest masiv. Acest lucru nu s-a întâmplat nici acum de fapt. O echipă de prieteni gălățeni ÅŸi-a propus să parcurgă un traseu interesant.
Planul lor era întins pe 4 zile ÅŸi arăta astfel:
Plaiul Foii – Refugiul Spirla – La LanÅ£uri – Vf. La Om – Refugiul Grind – La Table – Curmătura Groapelor – Fundata – Curmătura Fiarelor – Åžaua Strunga - Vf. Omul – BuÅŸteni
Din păcate nu am putut merge decât în ziua de sâmbătă, 9 iunie 2011, a treia a expediÅ£iei. La Fundata mă întâlnesc cu Adriana, Lucian ÅŸi Gigi Cepoiu, cu Costel Ceapchi ÅŸi Edi Munteanu.
Din diverse motive trupa s-a redus drastic aÅŸa că am făcut această parte de traseu doar împreună cu Edi. AÅŸadar plecăm din faÈ›a primăriei din Fundata de lângă drumul ce uneÅŸte BraÈ™ovul de PiteÅŸti. O săgeată spune aÅŸa: Cabana Padina – banda roÅŸie – 6-7 ore. Timpul aveam să constatăm că e destul de optimist.
La început mergem pe asfalt. Marcajul e rar ÅŸi cam ÅŸters însă în punctele mai sensibile există săgeÅ£i ÅŸi marcaje aplicate astfel încât să te scoată din încurcătură. Părăsim asfaltul ÅŸi mergem pe un drum de Å£ară. Ajnugem lângă o pensiune ÅŸi aici pare că totul se termină. Drumul însă continua după o poartă-gard de lemn care e închisă. Trecem de această poartă ÅŸi coborâm o perioadă fără să avem marcaj. Nu avem unde ne rătăci, e clar că drumul ajunge în Fundățica.
Regăsim marcajul abia când ne intersectam cu drumul principal din acest sat. O perioadă scurtă mergem pe acest drum înspre Fundata iar apoi cotim la dreapta pe un drum forestier. Ajungem lângă o poartă mare de lemn sculptată pe care scrie Podul Caseriei.
După acest loc bâjbâim un pic fiindcă drumul se desparte în două. Plecăm spre dreapta, dar nu găsim marcaj. Revenim la răscruce ÅŸi plecăm pe drumul din stânga. Aici regăsim marcajul după o sută-două de metri, iar de aici încolo e foarte clar. Intrăm în pădure ÅŸi urcăm uÅŸor. Drumul nu e foarte solicitant aÅŸa că mergem într-un ritm bun. CâÅŸtigăm altitudine uÈ™or-uÈ™or ÅŸi începem să ne apropiem de creastă.
VegetaÅ£ia începe să se rărească, se văd Bucegii ÅŸi Vârful Sintilia Mare. IeÅŸim din pădure definitiv. Găsim o băncuţă într-o mică curmătură în care apare ÅŸi un marcaj nou bandă albastră. Aceste trasee au fost refăcute acum câÅ£iva ani de AM CarpaÅ£i cu sprijinul voluntarilor. AceÅŸtia au găsit găsit câteva metode ingenioase de a plasa în teren stâlpi de marcaj din lemn.
Poteca ocoleÅŸte prin dreapta un vârf care, conform hărÅ£ii, ar trebui să fie Sîntilia. Rezervele noastre de apă s-au împuÅ£inat dar un pic mai sus găsim un izvor puternic. Stăm ÅŸi ne răcorim căci soarele începuse să ardă cu putere. Revenim în potecă ÅŸi urcăm ghidaÅ£i de stâlpii de lemn dar ÅŸi de stâlpi metalici până în Curmătura Fiarelor.
Cu Edi, în Vf. Piatra Albă
În dreapta noastră se afla vârful Secăria, dar noi pornim spre stânga, pe Muntele Pietrele Albe unde urcăm un vârf de 1846 de metri, după cum spune harta. BineînÅ£eles urmează o coborâre care ne duce direct spre o turmă de oi. Ciobanii ÅŸi câinii lenevesc la soare. Câinii ne simt ÅŸi o rup la fugă spre noi dar păstorii îi calmează.
Stăm puÅ£in de vorbă cu ciobanii. Sunt dornici de conversaÅ£ie, ne întreabă de unde venim, unde mergem, de unde suntem. Ne spun că e posibil să plouă dar ÅŸi că singurele probleme pe care le au sunt cu lupii, mulÅ£i în zonă, care atacă stânele sistematic.
Ne luăm rămas bun ÅŸi continuăm. Marcajul turistic dispare cu desăvârÅŸire. Din când în când mai dăm de un marcaj ciudat, două benzi galbene, paralele dar ÅŸi de multe flori. Îmi amintesc că am mai văzut acest marcaj pe porÅ£iunea stâncoasă dintre Åžeile Strunga ÅŸi StrunguliÅ£a, din MunÅ£ii Bucegi. Urcăm încă un vârf, Duda Mare, de unde ne aÅŸteaptă o coborâre abruptă ce ne solicită genunchii. Marcajul apare apoi subit, e plin de stâlpi ÅŸi par a fi noi.
Vom merge acum pe Muntele BucÅŸa. La poalele lui sunt turme de oi, câinii ne simt ÅŸi ne lara fără să se apropie de noi. Urcăm până într-o ÅŸa.
În spatele nostru se înnorează ÅŸi vedem cum plouă înspre Vf. Leaota. Se aud tunete, se văd fulgere. Spre Bucegi însă e soare. Facem o pauză de masă, singura pauză mai lungă din această zi. De aici coborâm pe lângă Vf. BucÅŸa spre Åžaua BucÅŸa având permanent în raza vizuală peretele vestic la Bucegilor. De fapt din locul ăsta se vede o mare parte din Bucegi: Åžeile Strunga ÅŸi StrunguliÅ£a, Cota 2000, Cabana Babele, releul pe CoÈ™tila, Muntele ObârÅŸia, zona Vârfului Omu, ColÅ£ii Å¢apului.
Din Åžaua BucÅŸa se vede un drum săpat care merge pe serpentine largi până în Åžaua StrunguliÅ£a. Traseul marcat însă a fost gândit altfel: se urcă destul de aspru un vârf unde banda roÅŸie se întâlneÅŸte cu un marcaj triunghi roÅŸu. Aici ar fi fost util un stâlp indicator: cum mai fusesem pe valea Băngaleasa ÅŸtiam că triunghiul roÅŸu vine de pe la Moieciu ÅŸi ar trebui să meargă spre Cabana Bolboci. După intersecÅ£ie triunghiul roÅŸu dispare subit..
Şaua Strunguliţa
BineînÅ£eles, urmează o coborâre la fel de abruptă care ne scoate în final în drumul de care pomeneam mai devreme. Se poate evita un efort în plus dacă folosiÅ£i drumul. Ajungem din urmă pe un băiat, Sabin îl cheamă, care merge ÅŸi el tot spre Åžaua Strunga. În câteva zeci de metri urmează să trecem în Bucegi. Urcăm repede ultima pantă ÅŸi ne oprim în Åžaua StrunguliÅ£a unde este amplasat un stâlp cu săgeÅ£i:
Cabana Bolboci prin Åžaua Lucăcilă – punct galben 4 ore
Åžaua Strunga – banda roÅŸie - 30 de minute
Cabana Leaota – banda roÅŸie - 8 ore
Ne îndreptăm printr-o zonă superbă cu lapiezuri până la Åžaua Strunga. Zărim concurenÅ£ii de la Maraton 7500. Întâmplarea face că ÅŸi anul trecut să mă aflu tot aici, la Åžaua Strunga în timpul maratonului.
La refugiu este ultimul post de control al concursului. Arbitrii au de lucru fiindcă sosesc mai multe echipe de concurenţi.
-Edi, ia să întrebăm ÅŸi noi pe ce loc suntem.
-Să fii serios!
Ajungem la refugiu:
-Buna ziua, pe ce loc suntem? Întreb eu serios ÅŸi încercând să par marcat de efort.
-Dacă îmi spuneÅ£i cum se numeÅŸte echipa vă spun imediat.
Mă întorc spre Edi:
-Cum ne numim? Îl întreb ÅŸi izbucnim amândoi în râs.
De aici va trebui să ne despărÅ£im. Am plecat de la Fundata la ora 9, acum e 16:30. Am mers întins, fără prea mult bagaj, cu o singură pauză mai lungă, cea de masă, ÅŸi am făcut 7 ore ÅŸi jumătate. Edi va continua spre Åžaua Bătrâna( unde va dormi la refugiu ). Duminică urmează să urce la Vf. Omu, iar apoi să coboare în BuÅŸteni prin BucÈ™oiu.
Eu voi coborî în Moeciu de Sus unde unde la ora 18 va veni cineva să mă ia cu maÅŸina. Ne strângem călduros mâinile, ne promitem să ne mai vedem pe alte cărări de munte ÅŸi plecăm fiecare pe traseul său.
Cobor uÅŸor pe potecă unde găsesc o turmă de oi. Nu văd ciobani ÅŸi nici câini dar bănuiesc că sunt ascunÅŸi pe după vreunul din bolovanii mari din zonă. Sunt foarte vigilent. Trec prin mijlocul turmei dar nu mă atacă nici un câine. Răsuflu uÅŸurat. Întâlnesc mai multe echipe de concurenÅ£i, le urez succes. ToÅ£i mă întreabă dacă mai e mult până la Åžaua Strunga dar ÅŸi cât mai e până la Padina. Răspunsul meu pare să îi încurajeze.
Åžaua Strunga
Pierd timp cu pozele pe bucata asta de gol alpin spectaculos. Mă uit la ceas, e ora 17 ÅŸi eu încă sunt pe sus. O iau la vale cu viteză de mi se înfundă urechile :)).
Ajung la râu ÅŸi merg puÅ£in pe firul văii până dau de drumul forestier. De acolo porÅ£iunea e destul de plată ÅŸi încerc să merg cât pot de repede, că nu e frumos să întârzii atunci când ai o întâlnire. Până la urmă reuÅŸesc să mă încadrez în timp: toată distracÅ£ia de astăzi a durat puÅ£in sub 9 ore.
Pentru o primă incursiune în Leaota, aÅŸ zice că lucrurile s-au desfăşurat bine iar ceea ce am găsit a fost peste aÅŸteptări. Mi-a plăcut îndeosebi faptul că muntele a fost pustiu( am întâlnit 2 coibani ÅŸi un turist ), liniÅŸtit, domol, că am avut în Edi un partener de tură agreabil. Data viitoare probabil voi alege un traseu care să urce pe Vf. Leaota, cel mai înalt din masiv.
Planul lor era întins pe 4 zile ÅŸi arăta astfel:
Plaiul Foii – Refugiul Spirla – La LanÅ£uri – Vf. La Om – Refugiul Grind – La Table – Curmătura Groapelor – Fundata – Curmătura Fiarelor – Åžaua Strunga - Vf. Omul – BuÅŸteni
Din păcate nu am putut merge decât în ziua de sâmbătă, 9 iunie 2011, a treia a expediÅ£iei. La Fundata mă întâlnesc cu Adriana, Lucian ÅŸi Gigi Cepoiu, cu Costel Ceapchi ÅŸi Edi Munteanu.
Din diverse motive trupa s-a redus drastic aÅŸa că am făcut această parte de traseu doar împreună cu Edi. AÅŸadar plecăm din faÈ›a primăriei din Fundata de lângă drumul ce uneÅŸte BraÈ™ovul de PiteÅŸti. O săgeată spune aÅŸa: Cabana Padina – banda roÅŸie – 6-7 ore. Timpul aveam să constatăm că e destul de optimist.
La început mergem pe asfalt. Marcajul e rar ÅŸi cam ÅŸters însă în punctele mai sensibile există săgeÅ£i ÅŸi marcaje aplicate astfel încât să te scoată din încurcătură. Părăsim asfaltul ÅŸi mergem pe un drum de Å£ară. Ajnugem lângă o pensiune ÅŸi aici pare că totul se termină. Drumul însă continua după o poartă-gard de lemn care e închisă. Trecem de această poartă ÅŸi coborâm o perioadă fără să avem marcaj. Nu avem unde ne rătăci, e clar că drumul ajunge în Fundățica.
Regăsim marcajul abia când ne intersectam cu drumul principal din acest sat. O perioadă scurtă mergem pe acest drum înspre Fundata iar apoi cotim la dreapta pe un drum forestier. Ajungem lângă o poartă mare de lemn sculptată pe care scrie Podul Caseriei.
După acest loc bâjbâim un pic fiindcă drumul se desparte în două. Plecăm spre dreapta, dar nu găsim marcaj. Revenim la răscruce ÅŸi plecăm pe drumul din stânga. Aici regăsim marcajul după o sută-două de metri, iar de aici încolo e foarte clar. Intrăm în pădure ÅŸi urcăm uÅŸor. Drumul nu e foarte solicitant aÅŸa că mergem într-un ritm bun. CâÅŸtigăm altitudine uÈ™or-uÈ™or ÅŸi începem să ne apropiem de creastă.
VegetaÅ£ia începe să se rărească, se văd Bucegii ÅŸi Vârful Sintilia Mare. IeÅŸim din pădure definitiv. Găsim o băncuţă într-o mică curmătură în care apare ÅŸi un marcaj nou bandă albastră. Aceste trasee au fost refăcute acum câÅ£iva ani de AM CarpaÅ£i cu sprijinul voluntarilor. AceÅŸtia au găsit găsit câteva metode ingenioase de a plasa în teren stâlpi de marcaj din lemn.
Poteca ocoleÅŸte prin dreapta un vârf care, conform hărÅ£ii, ar trebui să fie Sîntilia. Rezervele noastre de apă s-au împuÅ£inat dar un pic mai sus găsim un izvor puternic. Stăm ÅŸi ne răcorim căci soarele începuse să ardă cu putere. Revenim în potecă ÅŸi urcăm ghidaÅ£i de stâlpii de lemn dar ÅŸi de stâlpi metalici până în Curmătura Fiarelor.
În dreapta noastră se afla vârful Secăria, dar noi pornim spre stânga, pe Muntele Pietrele Albe unde urcăm un vârf de 1846 de metri, după cum spune harta. BineînÅ£eles urmează o coborâre care ne duce direct spre o turmă de oi. Ciobanii ÅŸi câinii lenevesc la soare. Câinii ne simt ÅŸi o rup la fugă spre noi dar păstorii îi calmează.
Stăm puÅ£in de vorbă cu ciobanii. Sunt dornici de conversaÅ£ie, ne întreabă de unde venim, unde mergem, de unde suntem. Ne spun că e posibil să plouă dar ÅŸi că singurele probleme pe care le au sunt cu lupii, mulÅ£i în zonă, care atacă stânele sistematic.
Ne luăm rămas bun ÅŸi continuăm. Marcajul turistic dispare cu desăvârÅŸire. Din când în când mai dăm de un marcaj ciudat, două benzi galbene, paralele dar ÅŸi de multe flori. Îmi amintesc că am mai văzut acest marcaj pe porÅ£iunea stâncoasă dintre Åžeile Strunga ÅŸi StrunguliÅ£a, din MunÅ£ii Bucegi. Urcăm încă un vârf, Duda Mare, de unde ne aÅŸteaptă o coborâre abruptă ce ne solicită genunchii. Marcajul apare apoi subit, e plin de stâlpi ÅŸi par a fi noi.
Vom merge acum pe Muntele BucÅŸa. La poalele lui sunt turme de oi, câinii ne simt ÅŸi ne lara fără să se apropie de noi. Urcăm până într-o ÅŸa.
În spatele nostru se înnorează ÅŸi vedem cum plouă înspre Vf. Leaota. Se aud tunete, se văd fulgere. Spre Bucegi însă e soare. Facem o pauză de masă, singura pauză mai lungă din această zi. De aici coborâm pe lângă Vf. BucÅŸa spre Åžaua BucÅŸa având permanent în raza vizuală peretele vestic la Bucegilor. De fapt din locul ăsta se vede o mare parte din Bucegi: Åžeile Strunga ÅŸi StrunguliÅ£a, Cota 2000, Cabana Babele, releul pe CoÈ™tila, Muntele ObârÅŸia, zona Vârfului Omu, ColÅ£ii Å¢apului.
Din Åžaua BucÅŸa se vede un drum săpat care merge pe serpentine largi până în Åžaua StrunguliÅ£a. Traseul marcat însă a fost gândit altfel: se urcă destul de aspru un vârf unde banda roÅŸie se întâlneÅŸte cu un marcaj triunghi roÅŸu. Aici ar fi fost util un stâlp indicator: cum mai fusesem pe valea Băngaleasa ÅŸtiam că triunghiul roÅŸu vine de pe la Moieciu ÅŸi ar trebui să meargă spre Cabana Bolboci. După intersecÅ£ie triunghiul roÅŸu dispare subit..
BineînÅ£eles, urmează o coborâre la fel de abruptă care ne scoate în final în drumul de care pomeneam mai devreme. Se poate evita un efort în plus dacă folosiÅ£i drumul. Ajungem din urmă pe un băiat, Sabin îl cheamă, care merge ÅŸi el tot spre Åžaua Strunga. În câteva zeci de metri urmează să trecem în Bucegi. Urcăm repede ultima pantă ÅŸi ne oprim în Åžaua StrunguliÅ£a unde este amplasat un stâlp cu săgeÅ£i:
Cabana Bolboci prin Åžaua Lucăcilă – punct galben 4 ore
Åžaua Strunga – banda roÅŸie - 30 de minute
Cabana Leaota – banda roÅŸie - 8 ore
Ne îndreptăm printr-o zonă superbă cu lapiezuri până la Åžaua Strunga. Zărim concurenÅ£ii de la Maraton 7500. Întâmplarea face că ÅŸi anul trecut să mă aflu tot aici, la Åžaua Strunga în timpul maratonului.
La refugiu este ultimul post de control al concursului. Arbitrii au de lucru fiindcă sosesc mai multe echipe de concurenţi.
-Edi, ia să întrebăm ÅŸi noi pe ce loc suntem.
-Să fii serios!
Ajungem la refugiu:
-Buna ziua, pe ce loc suntem? Întreb eu serios ÅŸi încercând să par marcat de efort.
-Dacă îmi spuneÅ£i cum se numeÅŸte echipa vă spun imediat.
Mă întorc spre Edi:
-Cum ne numim? Îl întreb ÅŸi izbucnim amândoi în râs.
De aici va trebui să ne despărÅ£im. Am plecat de la Fundata la ora 9, acum e 16:30. Am mers întins, fără prea mult bagaj, cu o singură pauză mai lungă, cea de masă, ÅŸi am făcut 7 ore ÅŸi jumătate. Edi va continua spre Åžaua Bătrâna( unde va dormi la refugiu ). Duminică urmează să urce la Vf. Omu, iar apoi să coboare în BuÅŸteni prin BucÈ™oiu.
Eu voi coborî în Moeciu de Sus unde unde la ora 18 va veni cineva să mă ia cu maÅŸina. Ne strângem călduros mâinile, ne promitem să ne mai vedem pe alte cărări de munte ÅŸi plecăm fiecare pe traseul său.
Cobor uÅŸor pe potecă unde găsesc o turmă de oi. Nu văd ciobani ÅŸi nici câini dar bănuiesc că sunt ascunÅŸi pe după vreunul din bolovanii mari din zonă. Sunt foarte vigilent. Trec prin mijlocul turmei dar nu mă atacă nici un câine. Răsuflu uÅŸurat. Întâlnesc mai multe echipe de concurenÅ£i, le urez succes. ToÅ£i mă întreabă dacă mai e mult până la Åžaua Strunga dar ÅŸi cât mai e până la Padina. Răspunsul meu pare să îi încurajeze.
Pierd timp cu pozele pe bucata asta de gol alpin spectaculos. Mă uit la ceas, e ora 17 ÅŸi eu încă sunt pe sus. O iau la vale cu viteză de mi se înfundă urechile :)).
Ajung la râu ÅŸi merg puÅ£in pe firul văii până dau de drumul forestier. De acolo porÅ£iunea e destul de plată ÅŸi încerc să merg cât pot de repede, că nu e frumos să întârzii atunci când ai o întâlnire. Până la urmă reuÅŸesc să mă încadrez în timp: toată distracÅ£ia de astăzi a durat puÅ£in sub 9 ore.
Pentru o primă incursiune în Leaota, aÅŸ zice că lucrurile s-au desfăşurat bine iar ceea ce am găsit a fost peste aÅŸteptări. Mi-a plăcut îndeosebi faptul că muntele a fost pustiu( am întâlnit 2 coibani ÅŸi un turist ), liniÅŸtit, domol, că am avut în Edi un partener de tură agreabil. Data viitoare probabil voi alege un traseu care să urce pe Vf. Leaota, cel mai înalt din masiv.
Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole
Comentarii: 1
-
Sorin Adam
24 iul 2011 15:35:20
Bogdane,
Marcajul banda albastra din apropierea varfului Santilia Mare dispare rapid (pana ajungi pe Secarea Mare). Distanta pana la varful Leaota este mult mai mare decat o apreciezi cu ochiul liber privind de pe Santilia Mare. Am facut in august 2010 o tura Fundata-Leaota si retur, a durat 12 ore in conditiile unui mers alert pe creasta (nemarcata) si a unei singure pauze de masa de aproximativ 1ora pe varful Leaota. Daca doresti sa ajungi pe varful Leaota poate iei in calcul si alte optiuni.
Sunt foarte surprins de disparitia marcajului banda rosie dupa Piatra Alba, mai ales din perspectiva faptului ca s-a facut o remarcare/reamenajare serioasa in 2010 in zona Fundata-Santilia Mare precum si Bucsea-vestul Bucegilor.
Nu exista marcaj triunghi rosu care sa ajunga chiar la Cabana Bolboci, doar cruce rosie, galbena sau albastra. Marcajul triunghi rosu pe care l-ai intalnit in apropiere de varful Bucsea nu are nici o legatura cu traseul marcat tot cu triunghi rosu ce pleaca din Moieciu de Sus si ajunge in Saua Strunga trecand prin Poiana Gutanu. Acest traseu se desprinde din cel marcat banda rosie prin valea Bangaleasa, rascrucea respectiva fiind la aproximativ 2 km de capatul lui Moieciu de Sus; drumul este superb, merita sa dai o tura – eu am urcat pe acolo la o zi distanta de tine.
Marcajul bulina galbena din Strunga Mica ce indica poteca spre Bolboci este un traseu amenajat tot in 2010. Cele 4 ore indicate pe marcaj reprezinta o evaluare realista a timpului de mers.
In legatura cu turma de oi, fara caini sau ciobani, intalnita in Saua Strunga: am patit acelasi lucru in iulie 2010 cand am fost Saua Strunga si seara si am mers la izvor sa iau apa. Se pare ca oile respective au invatat sa se retraga singure catre stana.
Mi-ar fi placut sa il intalnesc pe nea Costel...