Prima data în Munții Leaota

Data publicării: 18 iul 2011

Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii

Mi-am dorit de multă vreme să cutreier Munţii Leaota, însă niciodată nu mi-am propus cu adevărat o tură în acest masiv. Acest lucru nu s-a întâmplat nici acum de fapt. O echipă de prieteni gălățeni şi-a propus să parcurgă un traseu interesant.

Planul lor era întins pe 4 zile şi arăta astfel:
Plaiul Foii – Refugiul Spirla – La Lanţuri – Vf. La Om – Refugiul Grind – La Table – Curmătura Groapelor – Fundata – Curmătura Fiarelor – Şaua Strunga - Vf. Omul – Buşteni

Din păcate nu am putut merge decât în ziua de sâmbătă, 9 iunie 2011, a treia a expediţiei. La Fundata mă întâlnesc cu Adriana, Lucian şi Gigi Cepoiu, cu Costel Ceapchi şi Edi Munteanu.
Din diverse motive trupa s-a redus drastic aşa că am făcut această parte de traseu doar împreună cu Edi. Aşadar plecăm din fața primăriei din Fundata de lângă drumul ce uneşte Brașovul de Piteşti. O săgeată spune aşa: Cabana Padina – banda roşie – 6-7 ore. Timpul aveam să constatăm că e destul de optimist.

La început mergem pe asfalt. Marcajul e rar şi cam şters însă în punctele mai sensibile există săgeţi şi marcaje aplicate astfel încât să te scoată din încurcătură. Părăsim asfaltul şi mergem pe un drum de ţară. Ajnugem lângă o pensiune şi aici pare că totul se termină. Drumul însă continua după o poartă-gard de lemn care e închisă. Trecem de această poartă şi coborâm o perioadă fără să avem marcaj. Nu avem unde ne rătăci, e clar că drumul ajunge în Fundățica.


Regăsim marcajul abia când ne intersectam cu drumul principal din acest sat. O perioadă scurtă mergem pe acest drum înspre Fundata iar apoi cotim la dreapta pe un drum forestier. Ajungem lângă o poartă mare de lemn sculptată pe care scrie Podul Caseriei.


După acest loc bâjbâim un pic fiindcă drumul se desparte în două. Plecăm spre dreapta, dar nu găsim marcaj. Revenim la răscruce şi plecăm pe drumul din stânga. Aici regăsim marcajul după o sută-două de metri, iar de aici încolo e foarte clar. Intrăm în pădure şi urcăm uşor. Drumul nu e foarte solicitant aşa că mergem într-un ritm bun. Câştigăm altitudine ușor-ușor şi începem să ne apropiem de creastă.


Vegetaţia începe să se rărească, se văd Bucegii şi Vârful Sintilia Mare. Ieşim din pădure definitiv. Găsim o băncuţă într-o mică curmătură în care apare şi un marcaj nou bandă albastră. Aceste trasee au fost refăcute acum câţiva ani de AM Carpaţi cu sprijinul voluntarilor. Aceştia au găsit găsit câteva metode ingenioase de a plasa în teren stâlpi de marcaj din lemn.


Poteca ocoleşte prin dreapta un vârf care, conform hărţii, ar trebui să fie Sîntilia. Rezervele noastre de apă s-au împuţinat dar un pic mai sus găsim un izvor puternic. Stăm şi ne răcorim căci soarele începuse să ardă cu putere. Revenim în potecă şi urcăm ghidaţi de stâlpii de lemn dar şi de stâlpi metalici până în Curmătura Fiarelor.

Cu Edi, în Vf. Piatra Albă

În dreapta noastră se afla vârful Secăria, dar noi pornim spre stânga, pe Muntele Pietrele Albe unde urcăm un vârf de 1846 de metri, după cum spune harta. Bineînţeles urmează o coborâre care ne duce direct spre o turmă de oi. Ciobanii şi câinii lenevesc la soare. Câinii ne simt şi o rup la fugă spre noi dar păstorii îi calmează.


Stăm puţin de vorbă cu ciobanii. Sunt dornici de conversaţie, ne întreabă de unde venim, unde mergem, de unde suntem. Ne spun că e posibil să plouă dar şi că singurele probleme pe care le au sunt cu lupii, mulţi în zonă, care atacă stânele sistematic.






Ne luăm rămas bun şi continuăm. Marcajul turistic dispare cu desăvârşire. Din când în când mai dăm de un marcaj ciudat, două benzi galbene, paralele dar şi de multe flori. Îmi amintesc că am mai văzut acest marcaj pe porţiunea stâncoasă dintre Şeile Strunga şi Strunguliţa, din Munţii Bucegi. Urcăm încă un vârf, Duda Mare, de unde ne aşteaptă o coborâre abruptă ce ne solicită genunchii.  Marcajul apare apoi subit, e plin de stâlpi şi par a fi noi.


Vom merge acum pe Muntele Bucşa. La poalele lui sunt turme de oi, câinii ne simt şi ne lara fără să se apropie de noi. Urcăm până într-o şa.


În spatele nostru se înnorează şi vedem cum plouă înspre Vf. Leaota. Se aud tunete, se văd fulgere. Spre Bucegi însă e soare. Facem o pauză de masă, singura pauză mai lungă din această zi. De aici coborâm pe lângă Vf. Bucşa spre Şaua Bucşa având permanent în raza vizuală peretele vestic la Bucegilor. De fapt din locul ăsta se vede o mare parte din Bucegi: Şeile Strunga şi Strunguliţa, Cota 2000, Cabana Babele, releul pe Coștila, Muntele Obârşia, zona Vârfului Omu, Colţii Ţapului.

Din Şaua Bucşa se vede un drum săpat care merge pe serpentine largi până în Şaua Strunguliţa. Traseul marcat însă a fost gândit altfel: se urcă destul de aspru un vârf unde banda roşie se întâlneşte cu un marcaj triunghi roşu. Aici ar fi fost util un stâlp indicator: cum mai fusesem pe valea Băngaleasa ştiam că triunghiul roşu vine de pe la Moieciu şi ar trebui să meargă spre Cabana Bolboci. După intersecţie triunghiul roşu dispare subit..

Şaua Strunguliţa

Bineînţeles, urmează o coborâre la fel de abruptă care ne scoate în final în drumul de care pomeneam mai devreme. Se poate evita un efort în plus dacă folosiţi drumul. Ajungem din urmă pe un băiat, Sabin îl cheamă, care merge şi el tot spre Şaua Strunga. În câteva zeci de metri urmează să trecem în Bucegi. Urcăm repede ultima pantă şi ne oprim în Şaua Strunguliţa unde este amplasat un stâlp cu săgeţi:

Cabana Bolboci prin Şaua Lucăcilă – punct galben 4 ore

Şaua Strunga – banda roşie - 30 de minute

Cabana Leaota – banda roşie - 8 ore

Ne îndreptăm printr-o zonă superbă cu lapiezuri până la Şaua Strunga. Zărim concurenţii de la Maraton 7500. Întâmplarea face că şi anul trecut să mă aflu tot aici, la Şaua Strunga în timpul maratonului.

La refugiu este ultimul post de control al concursului. Arbitrii au de lucru fiindcă sosesc mai multe echipe de concurenţi.


-Edi, ia să întrebăm şi noi pe ce loc suntem.
-Să fii serios!

Ajungem la refugiu:

-Buna ziua, pe ce loc suntem? Întreb eu serios şi încercând să par marcat de efort.
-Dacă îmi spuneţi cum se numeşte echipa vă spun imediat.

Mă întorc spre Edi:
-Cum ne numim? Îl întreb şi izbucnim amândoi în râs.

De aici va trebui să ne despărţim. Am plecat de la Fundata la ora 9, acum e 16:30. Am mers întins, fără prea mult bagaj, cu o singură pauză mai lungă, cea de masă, şi am făcut 7 ore şi jumătate. Edi va continua spre Şaua Bătrâna( unde va dormi la refugiu ). Duminică urmează să urce la Vf. Omu, iar apoi să coboare în Buşteni prin Bucșoiu.


Eu voi coborî în Moeciu de Sus unde unde la ora 18 va veni cineva să mă ia cu maşina. Ne strângem călduros mâinile, ne promitem să ne mai vedem pe alte cărări de munte şi plecăm fiecare pe traseul său.
Cobor uşor pe potecă unde găsesc o turmă de oi. Nu văd ciobani şi nici câini dar bănuiesc că sunt ascunşi pe după vreunul din bolovanii mari din zonă. Sunt foarte vigilent. Trec prin mijlocul turmei dar nu mă atacă nici un câine. Răsuflu uşurat. Întâlnesc mai multe echipe de concurenţi, le urez succes. Toţi mă întreabă dacă mai e mult până la Şaua Strunga dar şi cât mai e până la Padina. Răspunsul meu pare să îi încurajeze.

Şaua Strunga

Pierd timp cu pozele pe bucata asta de gol alpin spectaculos. Mă uit la ceas, e ora 17 şi eu încă sunt pe sus. O iau la vale cu viteză de mi se înfundă urechile :)).

Ajung la râu şi merg puţin pe firul văii până dau de drumul forestier. De acolo porţiunea e destul de plată şi încerc să merg cât pot de repede, că nu e frumos să întârzii atunci când ai o întâlnire. Până la urmă reuşesc să mă încadrez în timp: toată distracţia de astăzi a durat puţin sub 9 ore.

Pentru o primă incursiune în Leaota, aş zice că lucrurile s-au desfăşurat bine iar ceea ce am găsit a fost peste aşteptări. Mi-a plăcut îndeosebi faptul că muntele a fost pustiu( am întâlnit 2 coibani şi un turist ), liniştit, domol, că am avut în Edi un partener de tură agreabil. Data viitoare probabil voi alege un traseu care să urce pe Vf. Leaota, cel mai înalt din masiv.

Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 1

  • Sorin Adam

    24 iul 2011 15:35:20

    Bogdane,

    Marcajul banda albastra din apropierea varfului Santilia Mare dispare rapid (pana ajungi pe Secarea Mare). Distanta pana la varful Leaota este mult mai mare decat o apreciezi cu ochiul liber privind de pe Santilia Mare. Am facut in august 2010 o tura Fundata-Leaota si retur, a durat 12 ore in conditiile unui mers alert pe creasta (nemarcata) si a unei singure pauze de masa de aproximativ 1ora pe varful Leaota. Daca doresti sa ajungi pe varful Leaota poate iei in calcul si alte optiuni.

    Sunt foarte surprins de disparitia marcajului banda rosie dupa Piatra Alba, mai ales din perspectiva faptului ca s-a facut o remarcare/reamenajare serioasa in 2010 in zona Fundata-Santilia Mare precum si Bucsea-vestul Bucegilor.

    Nu exista marcaj triunghi rosu care sa ajunga chiar la Cabana Bolboci, doar cruce rosie, galbena sau albastra. Marcajul triunghi rosu pe care l-ai intalnit in apropiere de varful Bucsea nu are nici o legatura cu traseul marcat tot cu triunghi rosu ce pleaca din Moieciu de Sus si ajunge in Saua Strunga trecand prin Poiana Gutanu. Acest traseu se desprinde din cel marcat banda rosie prin valea Bangaleasa, rascrucea respectiva fiind la aproximativ 2 km de capatul lui Moieciu de Sus; drumul este superb, merita sa dai o tura eu am urcat pe acolo la o zi distanta de tine.

    Marcajul bulina galbena din Strunga Mica ce indica poteca spre Bolboci este un traseu amenajat tot in 2010. Cele 4 ore indicate pe marcaj reprezinta o evaluare realista a timpului de mers.

    In legatura cu turma de oi, fara caini sau ciobani, intalnita in Saua Strunga: am patit acelasi lucru in iulie 2010 cand am fost Saua Strunga si seara si am mers la izvor sa iau apa. Se pare ca oile respective au invatat sa se retraga singure catre stana.

    Mi-ar fi placut sa il intalnesc pe nea Costel...

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2023