Munții Siriu: Lacul Vulturilor și Vîrful Mălîia

Data publicării: 03 aug 2011

Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii

De la o vreme încoace nu ştiu cum s-a făcut dar paşii m-au tot purtat în zona Carpaţilor de Curbură. Anul trecut am avut o tentativă eşuată de a ajunge în Siriu, dar nu am renunţat la idee. Între timp prin Siriu au apărut marcaje noi făcute de Jandarmeria Montană de la Nehoiu.

Am intrat în masiv prin localitatea Crasna, aflată pe drumul Braşov - Buzău. Chiar înainte de a părăsi localitatea, înspre Buzău, ieşim din drumul naţional spre dreapta. Trecem peste un pod râul Buzău şi ne angajăm pe un drum forestier. Vom urmări un marcaj triunghi albastru.

Intrarea în traseu nu e marcată în nici un fel, nu există nici o săgeată care să anunţe traseul, marcajul şi durată. De la asfalt mergem cu maşina aproximativ 5km pe drumul forestier, de-a lungul Văii Crasna. Forestierul e în stare destul de bună. Ne oprim în apropierea celui de-al doilea pod peste râul Crasna, aflat pe partea stângă în sensul de urcare. Pe pod sunt două marcaje, triunghi albastru şi triunghi roşu. Cel roşu îl vom mai întâlni doar rar, cel albastru este nou-nouţ.

Găsim puţin mai sus de pod o zonă mai lată unde putem lăsa maşina în siguranţă. În zona e un vagon al muncitorilor forestieri dar şi o cabană de vânătoare ascunsă între brazi şi căreia îi vedem doar acoperişul.

Trecem podul despre care vă aminteam şi intrăm pe un drum forestier secundar numit Crasna Urlătoare. Drumul urmează cursul unui pârâu unde s-au efectuat o serie de amenajări hidrologice în urma cărora au rezultat multe căderi frumoase de apă.

Pe acest drum forestier nu e de circulat decât cu maşini de teren. Din când în când pe margine dăm de fragi. Cam după 45 de minute ajungem într- o poiană mare unde sunt mulţi buşteni. Aici este ultima sursa de apă.


Din acest loc vom părăsi valea şi vom urca, tot pe drum forestier, o pantă abruptă şi noroioasă. Transpirăm intens căci panta nu ne slăbeşte..dar ne răsplăteşte. Găsim multe-multe fragi, ceea ce bineînţeles că ne încetineşte înaintarea.

Mai sus marcajul merge pe o potecă printr-o pădure rară. Printre copaci vedem şi Vf. Siriu( sau Bocârnea, cum mai este el cunoscut ).

Foamea ne ajunge din urmă şi ne punem serios problema găsirii unui loc bun pentru o pauză de masă. Şi bineînţeles că găsim o poiană lungă cu iarbă şi mărginită de brazi. Se vede treaba că nu va mai fi mult şi vom ieşi în golul alpin.

Şi într-adevăr cam după 10 minute părăsim pădurea şi întâlnim marcajul bandă roşie care vine de departe, din Zăganu, de la Poiana Stânei, prin Tabla Buții şi Munţii Tătaru.


Aici poteca seamănă iarăşi cu un drum forestier şi intră în pădure pentru câteva zeci de metri. La ieşirea din pădure ne aşteaptă nişte dulăi mari de stână, dar intervenţia unui copil ne fereşte de alte neplăceri. În sfârşit vedem Poarta Vânturilor, o curmătură aflată la baza a două vârfuri înalte: Bocârnea( 1657m ) şi Mălîia ( 1662m ).

Drumul ne este străjuit de două cruci. Găsim pe jos şi o săgeată indicatoare:
Spre Tabla Buții - banda roşie - 5 ore
Spre Lacul Vulturilor 30 de minute - punct roşu.


De aici vom urma punctul roşu. Ajungem într-o zonă mlăştinoasă, pare să fi fost un lac. Marcajul ocoleşte acest lac invadat de vegetaţie. La un moment dat găsim două izvoare, neamenajate, dar şi trei cruci de metal. Pe  culme zărim o Dacie papuc a Jandarmeriei. După ce ocolim zona mlăştinoasă revenim pe drum şi avem primul contact visual cu Lacul Vulturilor şi cu Cabana Ocolului Silvic. În curtea cabanei sunt adunaţi oameni care fac grătar.


Coborâm puternic şi ajungem lângă canton, unde întâlnim lume cunoscută: doi jandarmi de la Nehoiu pe care ultima dată i-am văzut la acţiunea de marcare din Munţii Podu Calului. Schimbăm câteva vorbe şi cer câteva lămuriri despre modul în care se ajunge pe Vf. Malîia, având în vedere că nu e marcaj.

Mă uit la ceas: am mers pe jos până aici 3 ore.

Vârful pare inabordabil şi nu din cauza înclinaţiei mari a pereţilor sau a grohotişului ci din cauza unei zone întinse plină de mărăcini. Jandarmii îmi arată un culoar de iarbă aflat undeva la mijlocul versantului şi îmi spun că pe undeva prin dreapta există posibilitatea de a ajunge la crucea de pe Vf. Malîia fără a face cunoştinţă cu mărăcinii.

Ne întindem pe iarbă pe marginea lacului. Acesta are o culoare frumoasă, un verzui plăcut şi odihnitor. La mal se văd mulţi peşti dar şi mormoloci care fug la fiecare pas al meu.

După o jumătate de oră de leneveală e timpul pentru o nouă ascensiune, pe Vf. Malîia. Acesta este punctul cel mai înalt al unei creste înverzite şi lungi. Ocolim lacul prin partea superioară pentru a scuti o porţiune mai abruptă. Dăm de o zonă cu afine însă acestea mai au nevoie de vreo saptămînă-două ca să se coacă.


Ajungem la culoarul de iarbă dintre mărăcini. Iarba e înaltă şi ne cam deranjează la înaintare. Culoarul se măreşte apoi şi ne dăm seama că suntem privilegiaţi: suntem într-o mare grădină cu flori unde vedetele sunt garofiţele şi clopoţeii. Un loc minunat unde coexistă iarbă, flori, stâncă şi grohotiş.

Nu îmi este prea clar pe unde trebuie continuată urcarea: creasta e aproape dar până la ea sunt o grămadă de mărăcini. Urc pe un dâmb care e cumva paralel cu Malîia şi evaluez situaţia. Se vede traseul care trebuie urmat însă, ciudat, încă nu văd vârful. Strig la coechipieri şi îi îndrum asigurându-mă că au înţeles ce au de făcut. În sparte începe să se vadă o mică parte din barajul de la Siriu, dar şi Vf. Penteleu ca şi culmile împădurite din Podu Calului.


De la stânga la dreapta: Ramona, Bogdan, Laura şi Dorin

Câştigăm altitudine şi, printre flori şi stânci ajungem surprinzător de repede lângă crucea de pe Vf. Malîia pe care nu am văzut-o decât atunci când am fost foarte aproape de ea. De pe vârf e o panoramă frumoasă în toate direcţiile. Atrag atenţia Munţii Tătaru şi Ciucaș, dar şi Vf. Bocârnea şi restul Munţilor Buzăului. Facem tradiţionala poză de grup şi pornim pe creastă spre Poarta Vânturilor. Durata tarseului Lacul Vulturilor - Vf. Malîia a fost de aproape o oră.


Aveam să constatăm că avem de mers o bună bucăţică pe creastă unde nu există marcaj( pe harta mea apărea o cruce roşie ) dar unde e o potecă destul de vizibilă.


De pe creasta vedem mai bine Lacul Vulturilor dar şi imensa zonă mlăştinoasă pe care a trebuit să o ocolim. Ajungem într-o porţiune stâncoasă şi plină de bolovani uriaşi. Aproape de ei o stâncă ceva mai compactă acoperită parţial de vegetaţie.


Aici e nevoie să coborâm puţin şi apoi să urcăm un nou vârf prin nişte vegetaţie arsă. De sus mai observăm încă o stână. Părăsim creasta şi ne îndreptăm spre drumul pe care am venit. Coborâm susţinut. Câinii de la stână ne simt şi ne latră preventiv dar nu se apropie de noi. Ciobanii au terminat mulsul şi se pregătesc de plecare. Aşadar trecem foarte aproape de oi.

De aici încolo drumul ne e cunoscut. Am avut parte de vreme bună, a fost exact cât trebuie de cald, vânt uşor, în ciuda ameninţărilor de la meteo care ne promiteau multe ore de ploaie. Cu alte cuvinte am avut vreme perfectă pentru o tură perfectă.


Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 9

  • adrian

    07 mar 2012 04:07:03

    10 ptr fotografii si ptr traseul ales.Comentariul tau e destul de explicid si foarte elegant si iti multumesc ptr asta .Sunt buzoian si de ceva vreme am cam omis imprejurimile si am tot lecat in tara cu saptamina ,, in vara asta suntem hotariti sa plecam si pe alte trasee ,,zonele rupestre de la alunis si nucu , colti ,bozioru sunt destul de interesantesi merita,chiar te as guga sa incerci...

    Acum intro alta ordine de idei,,, spune-mi te rog referitor la traseul tau fiindca sunt interesat,,, cit de greu este .. dar pe bune.. si mai ales cit de MARCAT este , cit de usor este sa pierzi marcajul, findca se spune ca se poate pierde foarte usor dar dupa cum am vazut la voi nu se pare ca l-ati pierdut . ,ori cum sigur a meritat sa plecati de acasa cum spun eu.

    inca odata super poze si astep raspunsul tau tot aici. Daca esti interesat si de zona unde poti decusta un vin bun si sa vezi closca cu puii de aur si inca citeva descoperiri arhiologice te pot informa , sunt din zona . SA AUZIM DE BINE!.

  • Bogdan

    07 mar 2012 13:18:09

    Draga Adrian,

    Iti multumesc pentru comentariu si pentru aprecieri. Mi-ai adresat citeva intrebari legate de acest traseu si mai jos vin si raspunsurile.

    1. Traseul marcat intre Crasna si Lacul Vulturilor nu prezinta portiuni periculoase. Are doar citeva zone un pic mai abrupte dar scurte. Traseul poate fi facut de oricine in conditii de vara. Portiunea Lacul Vulturilor Virful Malaia nu are marcaj si este destul de abrupta si pe alocuri accidentata.
    2. Marcajul este rar. Chiar foarte rar pe prima bucata. Ca si ajutor as spune ca punctul critic unde poti pierde marcajul este acea poiana cu busteni aflata cam la 45 de minute de podul pe nde am vazut primele marcaje si pe unde am si intrat in traseu. Acolo se paraseste valea si incepe un urcus in dreapta tot pe drum forestier. De altfel cea mai mare parte a traseului e pe drum forestier.
    3. Multumesc pentru unvitatia de a vedea lucruri interesante si unde se poate degusta vin. Am sa ii dau curs ;) Am sa te contactez cind voi reveni pe plaiuri buzoiene.

  • Florin

    12 iun 2012 10:54:22

    Foarte frumoase fotografiile. As vrea sa ajung si eu la lacul Vulturilor si vreau sa stiu daca e greu de gasit drumul forestier de la sosea...sa inteleg ca fac pe primul drum la stanga cum intru in Crasna dinspre Buzau? Apoi merg tot inainte pe acest drum aprox 5km pana dau de indicator? Multumesc frumos.

  • Bogdan

    12 iun 2012 14:21:32

    Da, ai inteles bine. Cum vii dinspre Buzau, intri in Crasna si faci primul drum la stinga. Vei trece peste riul Buzau pe un pod. Apoi tii drumul forestier drept inainte pina la al doilea pod care se afla pe partea stinga. Exista marcaj, e in stare buna, nu cred ca te poti rataci. Succes!

  • Ionela&ionut

    02 mai 2013 15:12:50

    Mii de multumiti pt descrierea traseului :) Extrem de bine explicat ... Am urmat rnd cu rnd traseul tau si am ajuns teferi la destinație si ncantati de priveliste .Seara faina!

  • Bogdan

    02 mai 2013 15:17:36

    Ionela si Ionut, ma bucur ca v-am putut fi de folos. Sper ca v-a placut in Muntii Siriu.

  • marius popa

    14 aug 2013 04:26:39

    Lacul vulturilor si vf malaia,poarta vanturilor se afla in comuna CHIOJDU,BZ nu in siriu !

  • Bogdan

    14 aug 2013 04:55:20

    Marius Popa: nu am afirmat nicaieri in text ca Lacul Vulturilor, Vf. Malaia si Poarta Vanturilor se afla in comuna Siriu. Se afla doar in Muntii Siriu. De aceea nu iti inteleg tonul.

  • mariu popa

    17 iun 2014 06:33:55

    nu e un ton rau,scuze daca a fost inteles gresit.ceea ce voiam sa spun este ca,pe net,sunt multe articole unde este promovat ca fiind in comuna siriu,si nu este asa.in plus,in chiojdu sunt multe pensiuni care nu sunt promovate,si multe trasee pitoresti. va multumesc!

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2023