Hit the Top Challenge
Data publicării: 17 aug 2011
Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii
Hit the Top Challenge este un concurs de alergare pe munte. Anul acesta a avut loc prima ediţie care s-a desfăşurat în Munţii Bucegi pe traseul Bran-Poarta – Valea Ciubotea – Vf. Scara. Concursul a fost organizat de Outdoor România prin eforturile susţinute ale celebrului schior de freeride Ion Trandafir( http://iontrandafir.ro )
Cum alergarea pe munte nu e pasiunea mea, am participat la acest concurs pe post de arbitru. Am ajuns în această postură printr-un prieten comun organizator şi el. Împreună cu mine i-am luat pe şi Ciprian şi Oana care au fost la rândul lor arbitrii.
Cu o seară înainte de concurs am ajuns la Salvamont Ciubotea unde am fost cazaţi prin amabilitatea organizatorilor şi a Salvamont Bran. Dimineaţa urma să plecăm devreme pentru a amenaja punctele de control şi hidratare.
Traseul a fost amenajat astfel:
Start: intrarea în Parcul Naţional Bucegi - Bran, sat Poarta (908m)
Puncte de control urcare:
1. - Poiana Ciubotei (1.195 m) - hidratare şi control
2. - Poiana Ciubotei de Sus, situată în căldarea inferioară a Văii Urlătoarea Mică - hidratare şi control
3. - Ieşirea din Căldarea Mijlocie (înainte de grohotiş) - hidratare şi control
4. - Cătunul Ciubotei (1.965 m) - hidratare şi control
Punct întoarcere: Vf. Scara (2.421 m) - control
Puncte de control coborâre: cele de la urcare în ordine inversă
Sosire: punctul de start
În săptămâna ce a precedar concursul Ion a parcurs traseul de mai multe ori marcându-l cu panglici ale sponsorului High5, a cărat apa pentru punctele de control, a vorbit cu ciobanii să nu stea cu turmele în zona de concurs.
Noi am avut de dus sus nişte butoaie cu un dispozitiv de alimentare în care s-a pregătit energizantul, pahare de unică folosinţă şi steaguri pentru punctele de control. Am plecat de cu bună dimineaţa pe Valea Ciubotei. Butoaiele au fost cam voluminoase ceea ce ne-a afectat ritmul de urcare pe lângă traseul destul de abrupt şi accidentat.
Pe rând suntem ajunşi şi de salvamontiştii care au fost parteneri la acest concurs şi care au ajutat şi ei la buna desfăşurare fiind gata să intervină în cazul nedorit al unor eventuale accidentări.
Pe măsură ce urcăm ne tot împuţinam. Eu am fost repartizat pe punctul de întoarcere situat pe vârful Scara. Ion a ajuns acolo împreună cu trei salvamontişti, unul dintre ei fiind George Porancea, meteorolog cu state vechi la Staţia Meteo de la Vf. Omu.
Eu am rămas pentru a face fotografii cu primii concurenţi pe muchia dintre Cătunul Ciubotei şi Vf. Scara.
Mi-am luat postul în primire după ce au trecut pe sus primii balauri, aşa cum i-am numit pe cei mai rapizi concurenţi. Primul a scos pe urcare 1h:20min.
Pe Vârful Scara, ce depăşeşte 2400m, vremea nu a fost prea blândă cu noi, cei care am stat în acest post: vânt puternic, nori negri. Domnul George însă a aranjat astfel încât ploaia să nu afecteze concursul.
După plecarea celor mai buni alergători de la deal a urmat o perioadă de acalmie. Au început să vină concurenţii care au luat startul nu neapărat pentru a câştiga ci mai mult pentru a-şi testa posibilităţile. Am încercat să găsesc câte o vorbă de încurajare pentru fiecare. Mulţi s-au oprit în vârf pentru a schimba câteva vorbe cu noi.
Oamenii ajungeau obosiţi, marcaţi puternic de efort dar şi fericiţi că au reuşit să urce vârful şi să se încadreze în perioada limita de 3 ore impusă pentru urcare. Mi-au plăcut mult oamenii ăştia.
Aflăm timpii finali ai primilor concurenţi. Primii trei sau înscris în intervalul 1:54 şi 1:57.
În zona învecinată vârfului am găsit o mulţime de flori. Domnul George a coborât pe o brâna unde nu prea îţi venea să te bagi. Şi curajul i-a fost răsplătit de câteva flori de colţ.
Încet-încet au trecut orele. Vin cu greu şi ultimii concurenţi care se încadrează la mustaţă în timp. Coborâm împreună cu ei. Vremea se mai calmează odată ce ne îndreptăm se fundul văii, se încălzeşte, nu mai bate vântul.
După fiecare punct de control gașca se măreşte. Avem grijă să curăţăm zona, punem în saci paharele, benzile cu care a fost marcat traseul de concurs. Bineînţeles trebuie să ducem la vale şi butoaiele.
Arbitrii la Salvamont Ciubotea: Bogdan, Gonzo, Oana și Ciprian
Coborâm destul de încet însă reuşim să prindem şi festivitatea de premiere. Fiecare concurent a primit câte o diplomă de paricipare, iar cei mai buni au luat premiile în bani.
Concursul a ieşit bine din punct de vedere organizatoric. Bineînţeles au fost şi mici desincronizări dar din toate astea am avut de învăţat şi propabil tot ce nu a fost bine va fi reparat la următoarea ediţie.
Şi la final poză de grup cu organizatori, arbitrii şi salvamontişti.
Cum alergarea pe munte nu e pasiunea mea, am participat la acest concurs pe post de arbitru. Am ajuns în această postură printr-un prieten comun organizator şi el. Împreună cu mine i-am luat pe şi Ciprian şi Oana care au fost la rândul lor arbitrii.
Cu o seară înainte de concurs am ajuns la Salvamont Ciubotea unde am fost cazaţi prin amabilitatea organizatorilor şi a Salvamont Bran. Dimineaţa urma să plecăm devreme pentru a amenaja punctele de control şi hidratare.
Traseul a fost amenajat astfel:
Start: intrarea în Parcul Naţional Bucegi - Bran, sat Poarta (908m)
Puncte de control urcare:
1. - Poiana Ciubotei (1.195 m) - hidratare şi control
2. - Poiana Ciubotei de Sus, situată în căldarea inferioară a Văii Urlătoarea Mică - hidratare şi control
3. - Ieşirea din Căldarea Mijlocie (înainte de grohotiş) - hidratare şi control
4. - Cătunul Ciubotei (1.965 m) - hidratare şi control
Punct întoarcere: Vf. Scara (2.421 m) - control
Puncte de control coborâre: cele de la urcare în ordine inversă
Sosire: punctul de start
În săptămâna ce a precedar concursul Ion a parcurs traseul de mai multe ori marcându-l cu panglici ale sponsorului High5, a cărat apa pentru punctele de control, a vorbit cu ciobanii să nu stea cu turmele în zona de concurs.
Noi am avut de dus sus nişte butoaie cu un dispozitiv de alimentare în care s-a pregătit energizantul, pahare de unică folosinţă şi steaguri pentru punctele de control. Am plecat de cu bună dimineaţa pe Valea Ciubotei. Butoaiele au fost cam voluminoase ceea ce ne-a afectat ritmul de urcare pe lângă traseul destul de abrupt şi accidentat.
Pe rând suntem ajunşi şi de salvamontiştii care au fost parteneri la acest concurs şi care au ajutat şi ei la buna desfăşurare fiind gata să intervină în cazul nedorit al unor eventuale accidentări.
Pe măsură ce urcăm ne tot împuţinam. Eu am fost repartizat pe punctul de întoarcere situat pe vârful Scara. Ion a ajuns acolo împreună cu trei salvamontişti, unul dintre ei fiind George Porancea, meteorolog cu state vechi la Staţia Meteo de la Vf. Omu.
Eu am rămas pentru a face fotografii cu primii concurenţi pe muchia dintre Cătunul Ciubotei şi Vf. Scara.
Mi-am luat postul în primire după ce au trecut pe sus primii balauri, aşa cum i-am numit pe cei mai rapizi concurenţi. Primul a scos pe urcare 1h:20min.
Pe Vârful Scara, ce depăşeşte 2400m, vremea nu a fost prea blândă cu noi, cei care am stat în acest post: vânt puternic, nori negri. Domnul George însă a aranjat astfel încât ploaia să nu afecteze concursul.
După plecarea celor mai buni alergători de la deal a urmat o perioadă de acalmie. Au început să vină concurenţii care au luat startul nu neapărat pentru a câştiga ci mai mult pentru a-şi testa posibilităţile. Am încercat să găsesc câte o vorbă de încurajare pentru fiecare. Mulţi s-au oprit în vârf pentru a schimba câteva vorbe cu noi.
Oamenii ajungeau obosiţi, marcaţi puternic de efort dar şi fericiţi că au reuşit să urce vârful şi să se încadreze în perioada limita de 3 ore impusă pentru urcare. Mi-au plăcut mult oamenii ăştia.
Aflăm timpii finali ai primilor concurenţi. Primii trei sau înscris în intervalul 1:54 şi 1:57.
În zona învecinată vârfului am găsit o mulţime de flori. Domnul George a coborât pe o brâna unde nu prea îţi venea să te bagi. Şi curajul i-a fost răsplătit de câteva flori de colţ.
Încet-încet au trecut orele. Vin cu greu şi ultimii concurenţi care se încadrează la mustaţă în timp. Coborâm împreună cu ei. Vremea se mai calmează odată ce ne îndreptăm se fundul văii, se încălzeşte, nu mai bate vântul.
După fiecare punct de control gașca se măreşte. Avem grijă să curăţăm zona, punem în saci paharele, benzile cu care a fost marcat traseul de concurs. Bineînţeles trebuie să ducem la vale şi butoaiele.
Arbitrii la Salvamont Ciubotea: Bogdan, Gonzo, Oana și Ciprian
Coborâm destul de încet însă reuşim să prindem şi festivitatea de premiere. Fiecare concurent a primit câte o diplomă de paricipare, iar cei mai buni au luat premiile în bani.
Concursul a ieşit bine din punct de vedere organizatoric. Bineînţeles au fost şi mici desincronizări dar din toate astea am avut de învăţat şi propabil tot ce nu a fost bine va fi reparat la următoarea ediţie.
Şi la final poză de grup cu organizatori, arbitrii şi salvamontişti.
Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi
- Distribuie pe retelele sociale