Telefoanele deștepte și proprietarii lor- Bogdan Balaban

Telefoanele deștepte și proprietarii lor

Data publicării: 10 feb 2012

V-aţi aflat cumva în situaţia de a ieşi cu prietenii în oraş, de a merge la o petrecere, iar oamenii, în loc să vorbească unii cu ceilalţi, să stea cu nasul în telefoane? Sună cunoscut? De când au apărut telefoanele deştepte întâlnirile oamenilor s-au transformat în sesiuni de privit ecrane luminoase. Trist.
Am ajuns să trăim în era telefoanelor deştepte şi a oamenilor proști.

O bună parte din viaţă nu am avut nici măcar telefon fix. Şi am supravieţuit. Mă întreb dacă în curând o să ne transformăm cu toţii în hipsteri.

Şi la final două întrebări:

1. Când a fost ultima dată când v-aţi lăsat în mod conştient telefonul mobil acasă?
2. Puteţi pleca o perioadă mai lungă( să zicem trei zile ) de acasă şi să vă lipsiţi de telefonul mobil?

Adaugă un comentariu Înapoi

Distribuie pe retelele sociale

Abonare la articole

Comentarii: 1

Fox

20 feb 2013 16:25:11

La un an de cand ai scris acest text ... apare si o continuare. Eram intr-un club de curand si am remarcat un grup de adolescenti care iesisera \"impreuna\" vineri seara. Primul lucru dupa ce s-au asezat la masa au intrebat de prize. Apoi fiecare si-au scos device-urile si in afara de momentul in care au dat comanda au stat doar cu ele in mana butonand frenetic si aratandu-si din cand in cand unul altuia conversatiile purtate. Nu ii condamn. Daca asa stiu si simt ei sa se distreze e alegerea lor. Din pacate asa suntem toti, mai mult sau mai putin vizibil. Nu sunt ipocrit! Si eu stau cu telefonul in mana si cu castile in urechi tot drumul pana la job. Sa vreau si nu pot renunta la el nici macar in concediu. Este acolo, trebuie sa fi gasit! Corporatia are nevoie de tine si tu de ea. Atat timp cat jobul ma implineste nu pot sa il critic. Culmea e ca devine dependenta. De ritm, agitatie, tehnologie. Am facut sute de mii de km in tara in delegatii. Primele vizite ce le-am facut in Maramures m-au facut sa o iau razna. Toti se miscau in alt ritm. Pe primii pietoni care abea se taraiau pe trecerea de pietoni mai ca imi venea sa ma dau jos sa ii iau la suturi, crezand ca ma sfideaza la modul cum traversau. Dar nu erau ei de vina. Eram eu. Alt ritm, alta conceptie. Sunt niste oameni minunati dar care au alt ritm. Asa e si cu tehnologia telefoanelor. Depinde de fiecare sa se adapteze la noile tendinte. Nu ne putem opune si nici nu trebuie! Pentru ca vom fi retrograzi. Trebuie sa ne gasim fericirea in ceea ce facem si sa nu ii judeca pe ceilalti care au alta masura pentru fericire.