El Torcal de Antequera 25-05-2008
Data publicării: 15 iun 2008
Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii
El Torcal. De citeva zile caut semnificatia acestui cuvint. Prietenii vorbitori de spaniola m-au avertizat ca nu are traducere in limba romana. Am cautat prin diverse lucrari, dictionare.Nimic!
Pina la urma m-am potolit. Cum as putea gasi un alt termen care sa desemneze ceva unic? El Torcal de Antequera este un fost fund de mare. Astazi o rezervatie naturala in care au fost amenajate citeva poteci pentru turisti. Marcajele? Sa nu va asteptati la benzi, cruci, puncte sau triunghiuri rosii-galbene-albastre.Nu. Marcajul e facut destul de interesant: s-au batut in pamint tarusi cam de o jamatate de metru iar in virful tarusului, cu vopsea alba, este desenata o sageata care iti indica pe unde sa mergi. Mi-ar fi placut sa ma ratacesc in Torcal, insa rezervatia isi are regulile ei. Pe care toti le respecta: se umbla doar pe potecile oficiale, nu exista nici un fel de mizerie, interventia omului e redusa la minim.
Dar unde este acest Torcal? Iata ce spune pliantul: se situeaza in Spania,Andaluzia, in sudul orasului Antequera. Accesul este facil, se ajunge cu masina pina la intrarea in rezervatie. Acolo exista o parcare decenta care e gratuita. Torcalul se intinde pe 17 km patrati si este declarata arie naturala de interes national inca din 1929. Accesul in rezervatie este gratuit. Torcalul este impartit in 4 subunitati: Sierra Pelada, Torcal Alto, Torcal Bajo and Tajos and Ladera. Altitudinea maxima este este atinsa in Vf. Camorro de las Siete Mesas (1336 m).
Intarea in Torcal te lasa fara respiratie. E ca si cum ai fi descoperit un vechi templu in jungla. Pasesti in el cu teama, cu emotie, cu grija de a nu deranja nimic. Cel putin asa am simtit eu. Sunt insa repede adus cu picoarele pe pamint de un grup de adolescenti spanioli tare galagiosi care insa aleg sa paraseasa rezervatia. E vreme urita, incepe sa ploua. Asta nu e neaparat un lucru rau, caci avem privilegiul sa umblam singuri si nestingheriti prin tot acest areal. Aveam sa petrecem aici o jumatate de zi.
Dar ce este atit de special aici? Cred ca pozele raspund la intrebarea asta cel mai bine. Geologii vor spune ca in acest vechi coridor marin se afla una din putinele ramasite ale Jurasicului. Biologii vor aprecia florile salbatice, nazarene, liliac, trandafir salbatic ca si cele peste 30 de specii de orhidee. Fauna are in componenta serpii de Montpellier, sopirlele, caprele de Andaluzia, vulpile, bursucii, navastuicile si diverse rozatoare.
Pentru cei ce iubesc muntele, pietrele si pamintul, aici se desfasoara un intreg spectacol. Pietrele par a fi asezate cu mina in unele locuri. In altele par a fi fost slefuite cu mare arta de catre cineva. Din loc in loc se gasesc mici canioane. E umezeala mare. Ploua. E noroi, piatra devine alunecoasa. Trag o cazatura zdravana, ma lovesc la genunchi putin, dar nu conteaza. Fac eforturi sa ii ajung pe ceilalti din urma, am ramas sa fac poze.
Ploaia se mai domoleste pe la prinz. Incepe sa se vada un pic de albastru pe cer.
Norii cei plumburii par a fi pusi pe fuga. Apare si soarele. Torcalul arata fantastic pe vreme buna!
Nu ne mai saturam de privelisti. Dam pelerinele si gecile jos si ne avintam pe poteca.
Drumul e usor exista citeva urcari / coboriri care insa nu solicita prea mult picoarele. In fata noastra Torcalul isi desfasoara spectacolul. La fiecare pas asteptam sa vedem ceva nou, spectaculos, unic. Si Torcalul ne rasplateste toate asteparile.
Traseul nostru se apropie incet-incet de sfirsit. Am realizat un circuit frumos si impresionant prin Torcal.
Spaniolii au gindit circuitul in asa fel incit el sa se termine in parcare. Iar de aici..am urcat in masina si am plecat spre Ronda, un alt coltisor de vis al Spaniei.
P.S. Multumiri lui Nandor si lui Sandor pentru gazduire si companie.
Pina la urma m-am potolit. Cum as putea gasi un alt termen care sa desemneze ceva unic? El Torcal de Antequera este un fost fund de mare. Astazi o rezervatie naturala in care au fost amenajate citeva poteci pentru turisti. Marcajele? Sa nu va asteptati la benzi, cruci, puncte sau triunghiuri rosii-galbene-albastre.Nu. Marcajul e facut destul de interesant: s-au batut in pamint tarusi cam de o jamatate de metru iar in virful tarusului, cu vopsea alba, este desenata o sageata care iti indica pe unde sa mergi. Mi-ar fi placut sa ma ratacesc in Torcal, insa rezervatia isi are regulile ei. Pe care toti le respecta: se umbla doar pe potecile oficiale, nu exista nici un fel de mizerie, interventia omului e redusa la minim.
Dar unde este acest Torcal? Iata ce spune pliantul: se situeaza in Spania,Andaluzia, in sudul orasului Antequera. Accesul este facil, se ajunge cu masina pina la intrarea in rezervatie. Acolo exista o parcare decenta care e gratuita. Torcalul se intinde pe 17 km patrati si este declarata arie naturala de interes national inca din 1929. Accesul in rezervatie este gratuit. Torcalul este impartit in 4 subunitati: Sierra Pelada, Torcal Alto, Torcal Bajo and Tajos and Ladera. Altitudinea maxima este este atinsa in Vf. Camorro de las Siete Mesas (1336 m).
Intarea in Torcal te lasa fara respiratie. E ca si cum ai fi descoperit un vechi templu in jungla. Pasesti in el cu teama, cu emotie, cu grija de a nu deranja nimic. Cel putin asa am simtit eu. Sunt insa repede adus cu picoarele pe pamint de un grup de adolescenti spanioli tare galagiosi care insa aleg sa paraseasa rezervatia. E vreme urita, incepe sa ploua. Asta nu e neaparat un lucru rau, caci avem privilegiul sa umblam singuri si nestingheriti prin tot acest areal. Aveam sa petrecem aici o jumatate de zi.
Dar ce este atit de special aici? Cred ca pozele raspund la intrebarea asta cel mai bine. Geologii vor spune ca in acest vechi coridor marin se afla una din putinele ramasite ale Jurasicului. Biologii vor aprecia florile salbatice, nazarene, liliac, trandafir salbatic ca si cele peste 30 de specii de orhidee. Fauna are in componenta serpii de Montpellier, sopirlele, caprele de Andaluzia, vulpile, bursucii, navastuicile si diverse rozatoare.
Pentru cei ce iubesc muntele, pietrele si pamintul, aici se desfasoara un intreg spectacol. Pietrele par a fi asezate cu mina in unele locuri. In altele par a fi fost slefuite cu mare arta de catre cineva. Din loc in loc se gasesc mici canioane. E umezeala mare. Ploua. E noroi, piatra devine alunecoasa. Trag o cazatura zdravana, ma lovesc la genunchi putin, dar nu conteaza. Fac eforturi sa ii ajung pe ceilalti din urma, am ramas sa fac poze.
Ploaia se mai domoleste pe la prinz. Incepe sa se vada un pic de albastru pe cer.
Norii cei plumburii par a fi pusi pe fuga. Apare si soarele. Torcalul arata fantastic pe vreme buna!
Nu ne mai saturam de privelisti. Dam pelerinele si gecile jos si ne avintam pe poteca.
Drumul e usor exista citeva urcari / coboriri care insa nu solicita prea mult picoarele. In fata noastra Torcalul isi desfasoara spectacolul. La fiecare pas asteptam sa vedem ceva nou, spectaculos, unic. Si Torcalul ne rasplateste toate asteparile.
Traseul nostru se apropie incet-incet de sfirsit. Am realizat un circuit frumos si impresionant prin Torcal.
Spaniolii au gindit circuitul in asa fel incit el sa se termine in parcare. Iar de aici..am urcat in masina si am plecat spre Ronda, un alt coltisor de vis al Spaniei.
P.S. Multumiri lui Nandor si lui Sandor pentru gazduire si companie.
Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole