Metallica - 23 iulie 2008
Data publicării: 01 aug 2008
Iata ca a venit vremea sa incerc si o cronica de concert. N-am mai scris asa ceva pina acum..caci drumurile m-au purtat mult mai mult prin munti decit pe la concerte. Dar iata ca a venit o zip e care o visam inca de la inceputul anilor 90: sa vad Metallica in concert.
Cum am descoperit Metallica? Cu ajutorul unui prieten, Atti, care facuse rost prin nu stiu ce minune de albumul Metallica aparut in 91. Tot el imi inregistrase si mie o caseta, tin minte ca am facut o improvizatie cu un walkman si un casetofon.
Am ascultat de nenumarate ori Enter Sandman, Unforgiven, Sad But True, Nothing Else Metters, Wherever I may Roam sau Through the Never. Apoi..incet incet din putinii bani de buzunar pe care ii aveam pe atunci am reusim sa cumpar casete cu toate albumele Metallica aparute pina atunci. Mi-au placut mult Ride the Lightning si Master of Puppets.
Dar iata ca vine ziua cea mare..Nu, nu e ziua concertului, e ziua in care se pun in vinzare biletele. 100 de lei si sunt fericitul posesor al unui bilet pe gazon in zona B. Urmatoarele luni trec greu, dar vine si ziua de 23 iulie. Plec la concert direct de la service. Am inima un pic cam strinsa caci nu stiu unde e stadionul si voi ajunge in Bucuresti pe la 19 cu doar o ora inainte de inceperea oficiala a evenimentului. Cristina imi spune ca in Bucuresti ploua. Bine ca am fost prevazator si mi-am luat pelerine. Ajung in Gara de Nord. Iau metroul si cobor la Eroilor. Gasesc repede str. Dr. Lister, strada pe care se afla stadionul Cotroceni. Reusesc performanta de a merge tamal la intrarea la care nu era Cristi si gasca lui cu care urma sa fac jonctiunea. Asadar…ocolesc stadionul, ne intilnim si intram cu bine. Treaba pare organizata bine. Se poate merge la toaleta in conditii civilizate, nu sunt cozi. Bautura si mincarea se achizitioneaza pe baza de jetoane, un jeton = 2,50 lei. Ne croim cu greu drum prin multime si reusim san e injghebam un “cuib”. Nu suntem chiar departe de scena insa e greu sa vezi ceva. Lume multa si foarte diversa: sau vindut 24000 de bilete. Media spectatorilor pare a fi pe la 30 de ani,, exista si personae mai in vista dar si adocescenti si copii. Si destul de putine plete.
La ora 21 cei patru metalisti apar pe scena si cinta in deschidere Creeping Death. O mare de maini se ridica iar publicul cinta cap coada melodia. Prima sarja de flacari si artificii se ridica spre cer. Baietii sunt in forma, Hetfield e vorbaret nevoie mare. Stie ca se afla in Romania, stie ca se afla la Bucuresti iar cei de acolo apreciaza asta.
Show-ul e grozav. In spatele celor 4 este un ecran gigantic. In lateral alte doua ecrane ceva mai mici insa ape ele se vede foarte bine ceea ce se intimpla pe scena. Cei 4 artisti sunt urmariti permanent de o echipa de cameramani iar regizorul pune imaginile pe ecrane. Chitaristul Kirk Hammet are in dotare o ghitara cu chipul si numele lui Dracula. O chestie faina, de efect.
Metallica a cintat melodii de pe primele 4 albume si doua cover-uri la bis. In total 2 ore si un sfert. Inaintea piesei One incepe un spectacol pirotehnic foarte fain care ne introduce in atmosfera melodie. Melodiile suna incredibil de bine..Atmosfera feerica la Nothing Else Matters. Spectatorii au aprins telefoanele mobile si le-au ridicat in aer. O incredibila combinatie de culori acopera tot stadionul. Ploua torential. Dar cui ii mai pasa? La Enter Sandman iar avem parte de efecte pirotehnice sir toata lumea e in cilmea fericirii.
Metallica a cintat cam toate marile hituri din perioada de glorie 81-91..Mi-ar fi placut sa mai aud un Wisky in The Jar si un Unforgiven II. A fost bine si asa.
Concertul se termina cu Seek & Destroy si cu promisiunea ca Metallica sa revina in turneul de promovare al urmatorului album Death Magnetic prognozat sa apara in septembrie.
Cum am descoperit Metallica? Cu ajutorul unui prieten, Atti, care facuse rost prin nu stiu ce minune de albumul Metallica aparut in 91. Tot el imi inregistrase si mie o caseta, tin minte ca am facut o improvizatie cu un walkman si un casetofon.
Am ascultat de nenumarate ori Enter Sandman, Unforgiven, Sad But True, Nothing Else Metters, Wherever I may Roam sau Through the Never. Apoi..incet incet din putinii bani de buzunar pe care ii aveam pe atunci am reusim sa cumpar casete cu toate albumele Metallica aparute pina atunci. Mi-au placut mult Ride the Lightning si Master of Puppets.
Dar iata ca vine ziua cea mare..Nu, nu e ziua concertului, e ziua in care se pun in vinzare biletele. 100 de lei si sunt fericitul posesor al unui bilet pe gazon in zona B. Urmatoarele luni trec greu, dar vine si ziua de 23 iulie. Plec la concert direct de la service. Am inima un pic cam strinsa caci nu stiu unde e stadionul si voi ajunge in Bucuresti pe la 19 cu doar o ora inainte de inceperea oficiala a evenimentului. Cristina imi spune ca in Bucuresti ploua. Bine ca am fost prevazator si mi-am luat pelerine. Ajung in Gara de Nord. Iau metroul si cobor la Eroilor. Gasesc repede str. Dr. Lister, strada pe care se afla stadionul Cotroceni. Reusesc performanta de a merge tamal la intrarea la care nu era Cristi si gasca lui cu care urma sa fac jonctiunea. Asadar…ocolesc stadionul, ne intilnim si intram cu bine. Treaba pare organizata bine. Se poate merge la toaleta in conditii civilizate, nu sunt cozi. Bautura si mincarea se achizitioneaza pe baza de jetoane, un jeton = 2,50 lei. Ne croim cu greu drum prin multime si reusim san e injghebam un “cuib”. Nu suntem chiar departe de scena insa e greu sa vezi ceva. Lume multa si foarte diversa: sau vindut 24000 de bilete. Media spectatorilor pare a fi pe la 30 de ani,, exista si personae mai in vista dar si adocescenti si copii. Si destul de putine plete.
La ora 21 cei patru metalisti apar pe scena si cinta in deschidere Creeping Death. O mare de maini se ridica iar publicul cinta cap coada melodia. Prima sarja de flacari si artificii se ridica spre cer. Baietii sunt in forma, Hetfield e vorbaret nevoie mare. Stie ca se afla in Romania, stie ca se afla la Bucuresti iar cei de acolo apreciaza asta.
Show-ul e grozav. In spatele celor 4 este un ecran gigantic. In lateral alte doua ecrane ceva mai mici insa ape ele se vede foarte bine ceea ce se intimpla pe scena. Cei 4 artisti sunt urmariti permanent de o echipa de cameramani iar regizorul pune imaginile pe ecrane. Chitaristul Kirk Hammet are in dotare o ghitara cu chipul si numele lui Dracula. O chestie faina, de efect.
Metallica a cintat melodii de pe primele 4 albume si doua cover-uri la bis. In total 2 ore si un sfert. Inaintea piesei One incepe un spectacol pirotehnic foarte fain care ne introduce in atmosfera melodie. Melodiile suna incredibil de bine..Atmosfera feerica la Nothing Else Matters. Spectatorii au aprins telefoanele mobile si le-au ridicat in aer. O incredibila combinatie de culori acopera tot stadionul. Ploua torential. Dar cui ii mai pasa? La Enter Sandman iar avem parte de efecte pirotehnice sir toata lumea e in cilmea fericirii.
Metallica a cintat cam toate marile hituri din perioada de glorie 81-91..Mi-ar fi placut sa mai aud un Wisky in The Jar si un Unforgiven II. A fost bine si asa.
Concertul se termina cu Seek & Destroy si cu promisiunea ca Metallica sa revina in turneul de promovare al urmatorului album Death Magnetic prognozat sa apara in septembrie.
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole