Munții Bucegi: La Bucșoiu pe Brîna Caprelor
Data publicării: 23 oct 2012
Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii
Vară fierbinte, vreme bună. Oare unde e de mers? Idei ar fi multe dar pe mine mă atrage mult o urcare pe Bucșoiu. Și bineînțeles că aș vrea să o fac pe un traseu nou. Deși stau aproape de Bucegi am urcat pe Bucșoiu doar o singură dată venind dinspre Omu. De data asta, profitînd de vremea bună am ales traseul de pe Brîna Caprelor.
Dis-de-dimineață ne mobilizăm și ne deplasăm cu mașina pînă la Uzina Electrică Risnov. Suntem patru: Ramona, Ioana, Costi și cu mine. E încă răcoare așa că începem tura mergînd repede pe drumul cunoscut către Mălăiești. Înainte de a intra în potecă avem parte de un incident acvatic: Ramona alunecă pe o piatră și cade în apa unui pârâu.
Din fericire are ceva haine de schimb așa că după numai cîteva minute suntem din nou la deal. Trecem de la drumul forestier la potecă și urcăm binecunoscutul traseu către Mălăiești: depășim rapid izbucul, rîpa cu vedere către Risnov, cele trei poieni și gata, am ajuns la Cabana Malaiesti.
Aici facem o pauză mai lungă, bem niște ceaiuri și mîncăm cîte ceva. Începem ascensiunea către căldarea superioară a Văii Malaiesti. Ne deplasăm repede, avem doar rucsaci ușori de o zi.
Cam în 30 de minute ajungem la locul unde traseele se despart. Noi alegem triunghiul albastru care ne promite să ne ducă pe vîrful Bucșoiu pe Brîna Caprelor.
Din locul ăsta și pînă ajungem efectiv pe brînă trebuie să urcăm susținut. Serpentinele sunt puține și scurte. Avem de trecut și un pasaj mai dificil unde este montat un cablu pentru confortul psihic al turiștilor.
Am luat destul de multă înălțime și gata, suntem pe brina! Ce frumos se vede de sus Valea Malaiestilor și Padina Crucii.
De aici poteca se îndură de noi și ne poartă în urcare ușoară.
Sub noi sunt niște hăuri adînci, deasupra noastră se înaltă spre cer pereți stîncoși.
Suntem mai mereu atenți la drum fiindcă nu e cazul să greșim vreun pas prin aceste locuri.
Vîrful Scara, Padina Crucii și valea Mălăiești
În Vale zărim și cabana care vazuta de aici e mică-mică.
Dăm iarăși de o zonă ceva mai sălbatică. Aici se urcă puțin mai tare și se ajunge într-o șa. Acolo practic este intersecția cu traseul banda roșie care urcă de La Prepeleac.
Schimbăm iarăși marcajul și urcăm pe crucea roșie încercînd să stăm pe cît posibil aproape de creastă.
Și nu regretăm fiindcă avem ce vedea: tot felul de turnuri și turnulețe de stîncă, văi abrupte, vîrfuri înalte (cum e de exepmu Scara ), poteci bine conturate care probabil sunt utilizate intens de caprele negre.
Într-un astfel de cadru urcarea este o adevărată palcere. Nici nu simți efortul. Ajungem într-o șa unde se află depozitați mai mulți stîlpi de marcaj. Facem o pauză scurtă pentru contemplare. Bucșoiul e aproape. Măsoară 2492 de metri. De ar fi trecut de 2500 de metri probabil s-ar fi bucurat de o faimă mai mare. Așa însă rămâne pentru cei mai mulți turiști doar un vîrf ce poate fi contemplat de pe Vîrful Omu sau de jos, de pe Valea Prahovei.
Atingem după cîteva minute și Vîrful Bucșoiu. Nu există nici un fel de inscripție, ci doar un stîlp de marcaj mic de înălțime. Timpul alocat pentru popasul pe vîrf este de o oră. Cu program de voie. Bucșoiu este un vîrf foarte nimerit pentru lecții de geografie în aer liber. Se văd: Munții Baiului, Piatra Mare, Postăvarul. Cînd vizibilitatea e mai bună probabil privirea poate ajunge și mai departe.
Mai aproape admirăm Vf. Omu, Valea Morarului, Colții Morarului, Vf. Coștila, Valea Mălăiești, Padina Crucii. E un loc încîntător, minunat pentru relaxare într-o astfel de zi. Încep să apară și alte grupuri de turiști, puține la număr însă. Ne atrage atenția o trupă în care toți componenții poartă mănuși de protecție de genul celor care se găsesc la Praktiker. Probabil pentru a nu se răni la mâini.
Facem într-un final și pozele de grup și ne punem pe coborît. Trebuie să ajungem tot la Cabana Malaiesti dar de această dată vom merge în jos pe traseul banda roșie care duce în locul numit La Prepeleac.
Traseul de coborîre este pe o bucată comun cu cel de urcare. În șaua de care pomeneam mai sus nu mai cotim stînga către Brîna Caprelor ci mergem drept înainte pe o creastă superbă.
Drumul ne mai ține sus o perioadă apoi se hotărăște să ne coboare pe latura de vest a acestei creste.
La un moment dat ajungem în partea de sus a unei porțiuni abrupte. Nu prea ne dăm seama care e traseul regulamentar de coborîre însă e evident unde trebuie să ajungem fiindcă poteca de la baza traseului e destul de clară.
Coborîm cu grijă și părăsim golul alpin pentru a intra în lumea jnepenilor. De aici traseul se urîțește vizibil. Coborîm abrupt printre jnepeni mari, pe o potecă de pămînt săpată de torenți. Poteca e destul de alunecoasă. Ne bucurăm atunci cînd mai găsim și pasaje care merg pe stîncă.
La un moment dăm de un cablu destul de lung spre bucuria Ramonei. Eu cobor prin dreapta pe potecă ca să îi pot face poze. După încă o porțiune de jnepeniș mai dăm de un cablu. Aici trebuie coborît într-un culoar îngust.
Ramona se panichează: Panică, Panică Panică, Panică, Panică! Eu aici rămân.
Bineînțeles că nu rămâne acolo dar după ce își vine în fire și urmează indicațiile mele prețioase, coboară fără probleme. În tot acest timp Costi și Ioana stau undeva mai jos și privesc scena ca la teatru.
De aici traseul nu a mai avut prea multe de oferit pînă La Prepeleac. Aceeași potecă de pământ, aceiași jnepeni mari, aceeași încordare a mușchilor, aceleași solicitări ale genunchilor.
La Prepeleac schimbăm iarăși marcajul, de data asta folosim triunghiul roșu în direcția Mălăiești. Ne așteaptă un pasaj de urcare mai dur însă în ciuda oboselii toată trupa se descurcă bine. Mai avem apoi de făcut doar coborirea pînă la cabana. Traseul a fost amenajat pe alocuri cu punți și scări așa că pasajele mai dificile se trec foarte ușor. De la un moment dat coborîrea e din ce în ce mai accentuată, zgomotele din jurul cabanei se aud tot mai clar.
Facem o pauză de ceai și plecăm repede spre vale. După izbuc încetinim drastic ritmul fiindcă prin pădure e plin de mure coapte, desertul pentru ziua de azi.
Tura asta pe Brîna Caprelor a fost declarată ca fiind reușită de către toți participanții. Am văzut locuri noi, am avut vreme bună și mai ales am avut suficient timp să savurăm tot ceea ce oferă Muntele Bucșoiu.
Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi
- Distribuie pe retelele sociale
Abonare la articole
Comentarii: 7
-
cezar partheniu
23 oct 2012 16:27:03
Salut. Tura a fost cu siguranta extrem de faina si va felicit pentru traseu si pentru vremea buna. O singura mica observatie: nu e cruce rosie, e banda rosie! Una din benzile rosii importante din Bucegi! Spor la potecit si cel putin prin lectura merg si eu cu voi peste tot! Cezarc
-
Edmunte
24 oct 2012 02:43:08
Excelent jurnalul Bogdane, excelenta tura! Doar o mica observatie, traseul de pe Bucsoiu pana la Prepeleac este banda rosie, nu cruce rosie
-
george
24 oct 2012 03:28:31
E un avantaj sa locuiesti la Brasov.Zau ca m-as muta daca n-as fi legat de alte obligatii.Cind vezi asemenea frumuseti merita sa lasi totul balta si sa pornesti spre munte. Un jurnal placut de citit,cu elemente esentiale ale traseului,si imagini f.placute. Ture faine in continuare
-
Dinu Mititeanu
24 oct 2012 08:36:23
Ma bucur sa constat ca esti mereu pe munte sau prin alte locuri de suflet. Dinu
-
Bogdan
24 oct 2012 14:05:06
Edi si Cezar: Aveti dreptate, era banda rosie. De la o vreme nu mai sunt foarte atent la marcajele din Bucegi si uite, virsta isi spune cuvintul. Am inceput sa uit.
George: Multumesc pentru aprecieri. Va astept pe la Brasov.
Domnul Dinu: Pot spune acelasi lucru si despre dumneavoastra. Am intilnit putini oameni care sa fie atit de dedicati si care sa iubeasca atit de profund muntele. -
Bianca
24 oct 2012 15:43:50
Oh my god!! Eu am ametit numai uitandu-ma la poze...solidarizez cu Ramona la momnetul de panica :). Foarte frumoase privelistile!
-
Bogdan
25 oct 2012 12:48:08
Traseul asta este extraordinar de frumos. Merita sa iti calci pe frica si sa il faci.