După tura de remarcare din Munții Penteleu prietenul nostru gălățean Gabi Galantu ne-a promis că ne va duce într-un alt loc deosebit din Munții Buzăului. Vom vedea trovanții de la Ulmetu, un tărîm interesant și misterios unde s-au aciuat niste bolovani impresionanți.

Plecăm de la canton Cernatu pe ruta cunoscută Varlaam - Nehoiu - Măgura. în satul măgură facem stînga pe un drum tare neprietenos care ne lasă la Ulmetu. Lăsăm mașinile în sat și îl urmăm pe Gabi. Avem de mers cam 45 de minute.

La început ieșim din sat, sau așa credeam noi, remarcând câţiva trovanți mici pe lângă ultimele case. Urcăm mai susținut un deal și dăm iarăși de case. Dacă nu îl aveam cu noi pe Gabi cu greu am fi nimerit locul fiindcă sunt mai multe intersecții și trebuie să știi exact pe care uliță să o iei.


Ieșim în sfârşit din sat pe un drum pe marginea căruia se află o fântână cu cumpănă. Intrăm într-o poiană străjuită de un arbore bătrân cu  brațe multe ce are aspect de candelabru.


Vedem și primii trovanti. Majoritatea au forme semisferice semănând cumva cu navele spațiale din filmele SF. Despre ei se spun tot felul de lucruri:
- că în timp își modifică pozițiile cu 1-2 metri,
- că aduc spor și noroc dacă sunt puși lîngă case,
- că au o anume energie care o pot transmite omului
- că sunt de fapt fragmente provenite de pe alte planete fiindcă structură lor geologică este complet diferită de tot ceea ce există în munții Buzăului.

Primul care testează capacitățile energetice ale trovantilor este Costi, care se pune la încărcat. Acești trovanți din poiană sunt însă doar o introducere la ceea ce avea să urmeze.


Intrăm iarăși în pădure și mergem pe niște poteci mai mult sau mai puțin clare urcînd o culme. Aici se află trovanți de mari dimensiuni. Am testat la rîndul meu treaba cu transferul de energie ținînd palmele( cam înghețate ) pe unul din trovanti timp de 1 minut. Inițial nu am simțit nimic deosebit dar peste 5 minute palmele îmi ardeau.


Costi cred că a empatizat cel mai bine cu acești trovanti fiindcă de fiecare data cînd avea ocazia se punea la încărcat. Urcăm pe această culme și descoperim din ce în ce mai mulți trovanti, forme din ce în ce mai ciudate.


Cireașa de pe tort este o formațiune masivă, cam de vreo 5m lungime care pare că efectiv a fost trîntită de cineva acolo rupundu-se într-un loc. De sus vin doi turiști care ne întreabă mai în glumă mai în serios dacă ne plac OZN-urile astea. Ne plac, cum să nu, eu cel puțin n-am mai văzut pînă acum ceva asemănător.


Urcăm pe culme pînă la ultimul trovant. Acesta a fost timp de cîteva momente încărcat cu suprasarcină.


Coborârea urmează să o facem pe un alt drum, ţinând cât se poate culmea. Mai jos surprizele sunt și mai interesante.


Trovanții capătă forme impresionante iar eroziunea a format într-un loc arce. în plus putem observa de sus satul Ulmetu.


Copii se cațără pe trovanți sunt foarte încîntați de ceea ce văd. Urmează lungi sesiuni foto.


Cum toate lucrurile frumoase au și un final trebuie să plecăm spre mașini și să ne grăbim fiindcă ne amenință ploaia. Găsim o potecă de coborâre destul de clară printr-un fel de lăstăriș și ajungem în poiana străjuită de copacul-candelabru. De aici știm să ne întoarcem și în curînd ajungem la mașini.

Aici o întâlnim pe Diana Gavrilă, ghid turistic extrem de pasionat tot ce înseamnă Munții Buzăului. Vizita noastră aici i se datoarează în mare parte fiindcă ea l-a dus pe Gabi prima oară la trovanți. Diana este autoarea unui blog numit Munții Buzăului - între mister și realitate.


Ce se poate spune în încheiere? Lumea trovanților de la Ulmetu rămâne încă necunoscută, aprinzând imaginația celor ce îi calcă hotarul. Cei ce au cercetat-o nu au reuşit să explice ştiinţific formarea lor. Şi poate că tocmai lipsa unei astfel de explicații face trovanții și mai interesanţi.