Hoinari în Crai

Data publicării: 05 nov 2008

Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii

De sâmbătă seara mă tot frământam şi nu mă puteam decide ce tură să abordez duminică. Vremea se anunţă destul de bună şi cele trei variante la care mă oprisem erau toate la fel de ispititoare: să fie Bucegi? Să fie Făgăraş? Să fie Piatra Craiului?

Dimineaţă mă trezesc cu nopatea-n cap şi mă hotărăsc: Piatra Craiului! Cum ziua e cam scurtă şi forma fizică a echipei de azi ( eu şi Ramona ) e medie alegem următorul parcurs: Plaiul Foii - Refugiul Șpirlea - Umerii Pietrei Craiului - Șaua Tămășel - Plaiul Foii. Dar socoteala de acasă nu avea să se potrivească cu cea din târg.

Maşina ne duce cu bine până la Plaiul Foii, cei 11km dintre Zarneşti şi cabana trebuiesc însă parcurşi cu atenţie. Ne echipăm şi plecăm pe la ora 9. Salutăm săgeţile indicatoare ce ne ne spun că până în Vf La Om e cale de 5-6 ore, iar până la canton la Rudăriţa, una din porţile de intrare în Făgăraş, e drum de 10km.

Urcăm uşor pe un drum forestier şi ajungem într-o zonă unde e un mic canton forestier cu toată mizeria aferentă. Aici dăm de o barieră şi de o răscruce de drumuri:
- spre Refugiul Șpirlea, Zaplaz, Lanţuri, Vf. La Om; banda roşie
- spre Rucăr ( prin Plaiul Mare, Curmătura Foii şi Valea lui Ivan) ; triunghi roşu
- spre Şaua Funduri ( prin Plaiul Mare, Curmătura Foii, Marele Grohotiş şi Cerdacul Stanciului ) - 6-7 ore; triunghi albastru
-spre Vf. Păpuşa ( prin Plaiul Mare, Stâna din Tămaşul Mare, Dâmboviţa, Stâna din Dracsin)

Urcăm la început pe un drum forestier, din fericire accesul auto e restricţionat de bariera ce vreau să cred că rămâne închisă şi în timpul săptămânii. Trecem râul iar urcuşul începe să se accentueze. Pe la 11 ajungem la Șpirlea.

 

Starea refugiului e ok. Facem o pauză de masă şi hidratare. Din pădure încep a se auzi urlete. Nu-s animalele sălbatice, ci doar câteva rude sărace ale lor, pe care unii le denumesc oameni. Plecăm repede pentru că dorim să ne bucurăm de linişte şi Crai. După vreo 20 minute ajungem la o ramificaţie de trasee:
În stânga, în sensul de urcare, se merge la Zaplaz, Lanţuri şi Vf. La Om( pe indicator scrie 3 ore ) - banda roşie
În dreapta se merge spre Vf. Lerescu şi Comisu ( 7 ore ) tot banda roşie.

Urmează apoi o parte mai lejeră, se merge pe curbă de nivel. În stânga noastră se înalță semeţe stânci. Ramona vede o văioaga iar la capătul ei două stânci ce strălucesc în soare.

 

 

- Eu mă duc până acolo, vreau să mă caţăr un pic! Mă aştepţi? Şi o ia în sus fără să îmi mai aştepte răspunsul.

Genunchiul spune: NUUUU!, însă pe mine mă ia gura pe dinainte şi zic:
- Stai aşa, că vin şi eu!

Urcăm cu grijă, terenul e un pic alunecos şi ajungem pe o mică şi frumoasă custură.

 

Admiram Făgăraşul, Iezerul şi bineînţeles pereţii impunători ai Craiului. E soare şi hotărâm că e nimerit să facem un pic de plajă. Ne dăm cu greu duşi din locul acela. Revenim pe marcaj şi coborâm / urcăm o porţiune scurtă de grohotiş. Continuăm prin pădure şi ajungem la Micul Grohotiş. În câteva minute suntem în şaua Tămășel. E ora 14.

 

 

Indicatorul de aici nu mă lămureşte prea bine în privinţa continuării drumului. Însă explorez un pic zona şi dau de banda roşie şi triunghiul albastru. Coborâm într-o poiană pe care o găsim arată de mistreţi. Şi când spun arată nu exagerez deloc. Aveam să mai întâlnim astfel de lucrări şi în alte poieniţe. La un moment dat marcajul nostru dispare însă apare pătratul roşu ce marchează limita parcului naţional. Poteca e clară, o urmăm. Mai jos regăsim două marcaje bandă roşie veche. Continuăm însă nu mai găsim marcajul iar poteca se înfundă într-o zonă cu mulţi copaci doborâţi. Continuăm căutarea însă în zadar. Hotărâm că e mai cuminte să ne întoarcem tot pe drumul pe care am venit. Nu cunoaştem zona prea bine ca să ne aventurăm la o coborâre pe nemarcate.

Aşadar..o luăm la deal şi ajungem cu bine în Şaua Tămășel. Evaluăm pierderile: toată bălăureala a durat o oră. Vremea pare că vrea să se strice, câţiva nori sărută creasta şi începe să picure. Din fericire ploaia nu venit, iar noi am ajuns uscaţi la Șpirlea unde am mai întâlnit un grup de tineri veniţi din Padina Lăncii. Apoi mai vin doi băieţi ce făcuseră Nordica şi au coborât pe Lanţuri. La Plaiul Foii am ajuns la 17:30 fix.

 

Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi

• Distribuie pe retelele sociale

Citește și alte articole:

• Macedonia, episodul 3: Turul Lacului Ohrid și orașul Bitola
• Cabana Urlea
• Italia, prin Laguna: Burano, Torcello, Murano, Venezia și Lido
• Carte de oaspeți
• Muntele Mare și Cheile Turzii