Parîng: refugii agățate, căldări roșii și coaste rusești

Data publicării: 16 apr 2014

Click aici pentru a vedea galeria completă de fotografii

În 2013, de Sfântă Mărie plecăm într-o excursie ceva mai deosebită pentru noi în Munţii Paring. Traseul a fost o premieră pentru toţi. Excursia a durat trei zile.

La start s-au prezentat următorii:

din Braşov: Jean, Alin, Dorin, Leo, Bogdan
din Cluj: Zsolt

De dimineaţă am plecat cu maşină către Cabana Groapa Seacă, locul de start şi sosire al turei noastre. Am intrat din Valea Oltului pe la Voineasa şi Obârşia Lotrului, apoi am mers către Petroşani. Drumul după Obârşia Lotrului nu e deloc grozav, are câteva porţiuni neasfaltate, iar cele asfaltate sunt cam pline de gropi. Cu toate astea, cu atenţie şi răbdare se poate merge şi cu o maşină cu garda joasă şi încărcată la maximum aşa cum avem noi.

Ziua 1: Cabana Groapa Seacă - Refugiul Agățat - Zănoaga Stînii

La Cabana Groapa Seacă facem joncţiunea cu Zsolt şi plecăm la drum în jurul orei 16:00. Coborâm vreo două serpentine până ajungem la Cotul Jietului. De acolo facem stiîga pe un drum forestier. Peste puţin timp se desprinde o cărare ce duce către Lacul Cârja, marcaj cruce galbenă.

Noi ţinem în continuare drumul forestier pe marcaj punct roşu. Cam după o oră suntem la capătul său unde se afla şi o amenajare hidrotehnică. De acolo începem un urcuş mai zdravăn prin pădure. Rucsacii grei şi voluminoşi ne obligă să ne oprim de câteva ori.


La un moment dat trecem pe o punte un pârâu care curge nervos la vale creând căderi de ape fotogenice. De aici în câteva minute suntem la Refugiul Agăţat. Până acum văzusem refugiul doar în poze. Ce pot spune e faptul că îşi merită numele: undeva pe un bolovan imens a fost construit acest adăpost. Pentru a intra în el e nevoie să urci o scară de lemn lungă de vreo 4 metri.

Refugiul se află într-o stare acceptabilă, se poate folosi cu încredere atunci când ai nevoie de adăpost. Lângă refugiu este o stână. Mergem să vorbim cu cei de acolo. Aceştia ne sfătuiesc să punem cortul lângă Lacul Zănoaga Stânii şi ne indică o potecă ciobanescă ce scurtează drumul. Le mulţumim, facem o scurtă şedinţă tehnică şi plecăm către locul de campare. Ne înscriem pe o potecă ce merge pe malul unui pârâu.

Aici ne întâlnim cu oile ce coboară din munte şi trebuie să le acordăm prioritate. Ciobanul în schimb e unul cum nu am mai văzut: cu geacă de goretex şi aparat foto la gât! El ne confirmă faptul că suntem pe drumul cel bun şi ne sfătuieşte şi el să punem tabăra lângă Zănoaga Stânii findcă lângă Lacul Roşiile locurile bune de cort sunt puţine.

Un ultim efort şi ajungem lângă Zănoaga Stânii( 1910 metri altitudine, 1,5 metri adâncimea maximă.). Vremea nu e generoasă, sunt mulţi nori şi ceaţă care rareori ne lasă să admirăm vreun vârf sau vreo porţiune de creastă.


Punem corturile şi stăm la poveşti însă nu foarte mult. Ziua următoare avem drum lung şi ne aşteaptă cu câteva necunoscute legate de traseu.

Ziua 2: Zănoaga Stânii - Căldarea Roşiile - Şaua Gruiu - Vf. Parîngul Mare - Şaua Gruiu - Vf. Gruiu - Şaua Piatra Tăiată - Lacul Calcescu

Necunoscutele erau legate de modul în care vom ajunge în creastă. Pe harta noastră punctul roşu se oprea la Lacul Roşiile, iar pereţii stâncoşi din jur nu ne lăsau să ghicim pe unde am putea face urcarea.

Informaţiile salvatoare vin însă de la acelaşi cioban cu geacă de goretex. L-am întâlnit întâmplător când am fost să iau apa de la un izvor. El mi-a spus că există marcaj de câţiva ani între Lacul Mândra şi Şaua Gruiu.

Vremea în această zi este ceva mai bună, vizibilitatea s-a îmbunătăţit considerabil. Din fericire nu e foarte cald. Dimineaţa zăbovim un pic cam mult însă nu ne grăbim foarte tare. Vremea pare a fi stabilă şi ideală pentru urcat pe munte.

 
Lacul Lung şi Lacul Roşiile

Ne punem în mişcare şi urcăm o mică pantă. Asta doar ca să avem unde face prima pauză. Ne aflăm pe malul lacului Roşiile, cel mai mare din căldare( altitudine 1989m, adâncime maximă 17.5m, suprafaţa 3,76ha). Lacul, cunoscut şi sub numele de Tăul fără Fund, este înconjurat cu bolovani mari şi aduce cumva cu lacurile din Retezat. Însă parcă e altfel pentru că pietrele nu au pe ele acel muşchi de coloare verde sau, dacă îl au, cantitatea e mult mai mică.

De aici încolo drumul ne poartă peste aceşti bolovani către Lacul Lung(altitudine 2005m, adâncime maximă 3 m ) aflat pe o treaptă superioară. Aici ne încurcăm un pic şi pierdem poteca însă vedem marcajul undeva mai jos. Coborâm şi revenim în normal. Ajungem şi la Lacul Mândra aflat la 2150 de metri altitudine, cu o adâncime maximă de 8.5 metri.



Lacul Mîndra

 
Urcuş către Şaua Gruiu

Pe malul sau sunt câteva locuri de cort, toate ocupate. De aici ne aşteaptă o urcare abruptă până în Şaua Gruiu. Tragem aer în piept şi începem să urcăm susţinut. Transpirăm serios dar ajungem cu bine în creastă. Aici este vânt aşa că trebuie să ne îmbrăcăm.

Din Şaua Gruiu vom face o deviaţie de la traseu urmând să urcăm Vf. Parîngul Mare(2519m) cunoscut în zonă şi sub numele de Mândră.

Zsolt ne spune că el nu mai urcă pe Parîngul Mare, preferând să se odihnească. Aşadar lăsăm în grija lui bagajele şi plecăm către vârf. Facem o grămadă de pauze şi o grămadă de poze cu toate lacurile din Căldarea Roşiile. Cu toate astea cam în 20-30 de minute toată lumea e pe Parîngul Mare pe care îl găsim surprinzător de aglomerat.



Poza de vîrf

 
Momâi lângă Parîngul Mare


Stăm destul de puţin, facem câteva poze de vârf şi de acolo coborâm din nou în Şaua Gruiu. Îl luăm pe Zsolt şi plecăm mai departe urcând către Vf. Gruiu pe care însă aveam să îl ocolim. Peisajul este încântător: peste tot e plin de lacuri şi creste.

Lacurile din Căldarea Roşiile

După vârful Gruiu ţinem creasta matematică până pe Vf. Pîclesa şi apoi până pe Vf. Leşu. De aici vom petrece ceva timp cu ochii spre o altă vale glaciară, valea Ghereșu, dominată de lacul cu acelaşi nume.

Din Vf. Leşu coborâm puternic până în Şaua Ghereșu de unde ne aşteaptă o urcare ceva mai dulce până în Şaua Piatra Tăiată. Pentru mine bucata asta de la Parîngul Mare şi până în Şaua Piatra Tăiată a fost o noutate.

Coborâm pe serpentine până aproape de lacul Zănoaga Mare( altitudine 2030m, adâncime maximă 2m). Până la Lacul Călcescu nu există marcaj ci doar o potecă extrem de bine conturată. Începem să dăm şi de surse de apă. Până la urma renunţăm să coborâm până la lac şi ne putem tabăra undeva deasupra lui.

Lacul Călcescu este probabil cel mai cunoscut lac din Parîng. Are o suprafaţă de 3,2ha, se află la 1930 de metri altitudine şi are adâncimea maximă de 10 metri. Zona în care se află e absolut superbă, cu vârfuri, pereţi de stâncă, jnepeni şi poieni.

A fost cea mai lungă zi din această excursie. Concluzia lui Zsolt a fost că nouă, ăstora de la Braşov, ne cam lipsesc kilometrii de la bord şi din cauza asta mergem atât de mult.

Ziua 3: Lacul Calcescu - Şaua Piatra Tăiată - Coasta lui Rus - Vf. Găuri - Vf. Pietrii - Şaua Huluzu - Cabana Groapa Seacă.


Lacul Zănoaga

Ziua a treia debutează ideal. Pe cer nu e nici un nor e cald şi plăcut. Dimineaţa e optimistă, vremea bună ne înveseleşte şi ne dă energie pentru ceea ce va urma. Strângem corturile şi plecăm din nou către Şaua Piatra Tăiată. Lângă Lacul Zănoaga Mare e un grup mare de turişti.


Pauză în Şaua Piatra Tăiată

Ajungem la serpentine, le urcăm şi ajungem în să uzi leoarcă. De data asta nu neapărat de la efort ci de la căldură. Concluzia a fost următoarea: ce noroc pe noi că nu a fost aşa cald în ziua precedentă. Un traseu lung pe căldură cu siguranţă ne-ar fi stors de energie.

Din șa urcăm în Vârful Coasta lui Rus, un superb loc de belvedere către creasta Parîngului. Admirăm toate vârfurile importante: Mija, Cârja, Stoenița, Gemănarea, Parîngul Mare, Gruiu, Leşu, Setea Mare, Mohoru.

Am uitat să precizez că de aici am schimbat marcajul. Urmăm o bandă albastră care este rară şi veche. Deocamdată nu avem unde ne rătăci, ţinem mereu creasta. Ajungem la Vf. Găuri unde ne întâmpină o turmă de oi. Priveliştea de pe vârf e încântătoare, mai ales către Lacul Găuri.



În zona Vf. Găuri

De asemenea putem privi şi ceea ce urmează, identificăm în teren Şaua Huluzu. După vârful Găuri mai ţinem o perioadă creasta până ajungem la o mare de jnepeni. Aici, surprinzător, marcajul e mai bun şi mai des şi ne coboară pe un vâlcel. Pe la mijlocul vâlcelului dăm de nişte tufe de afine numai bune de mâncat ceea ce ne întârzie considerabil.


După ce ne asigurăm că nu a mai rămas prin zonă nici o afină, pornim la vale, încuram traseul un pic în marea de jnepeni însă la un moment dat găsim marcajul şi nu îl mai pierdem.


Poteca devine mai domoală, nu ne mai pune genunchii la încercare. Ajungem în Şaua Huluzu şi poposim pe malul unui lac al cărui nume nu e trecut pe hartă. Suntem întâmpinaţi de câţiva măgăruşi simpatici şi blânzi.



Aici facem ultimul popas lenevind un pic la soare. De aici şi până la Cabana Groapa Seacă indicatorul ne spune că am avea o oră şi jumătate. Trebuie să schimbăm marcajul, vom trece pe punct albastru. Banda albastră merge înainte pe creastă până în Pasul Groapa Seacă.

De aici intrăm în pădure şi după ceva timp ajungem într-o poiană unde sunt mai multe stâne. Lângă ele sunt depozitate materiale de construcţie moderne. Mai jos de stâna începe un drum forestier, pe care începem însă să urcăm uşor. La un moment dat Jean zăreşte o potecă prin pădure ce pare a scurta serpentinele şi o ia înainte. Mergem pe potecă o vreme însă aceasta dispare dimpreună cu Jean. Bălăurim puţin dar ajungem tot în drum unde refacem echipa. De aici mai avem puţin până la drumul asfaltat. Încă doi kilometri şi închidem circuitul la Cabana Groapa Seacă unde sărbătorim succesul acestei excursii printr-o masă copioasă.

Tura asta, inedită pentru mine, a deschis gustul pentru alte trasee din Munţii Parîng. Îmi doresc acum să ajung de la Cabana Groapa Seacă la Lacul Verde şi Lacul Cârja şi să cobor înapoi prin căldarea Roşiile, de exemplu. E o temă de gândire şi de pus în practică în vara ce urmează.

Toate fotografiile Adaugă un comentariu Înapoi

Abonare RSS Articole Abonare la articole

Comentarii: 2

  • Eduard Munteanu

    16 apr 2014 06:33:18

    Frumoase locuri pe unde in buna parte am fost si eu cu multi an in urma. Imi doresc sa revin si ideea de traseu propusa pentru vara asta de tine Bogdan suna bine!

  • alin rosmalin

    16 apr 2014 07:14:55

    da superba tura ...

Adăugati un comentariu

Citește și alte articole:

Bogdan Balaban - © Copyright 2006 - 2024